Cât de greu se intră în împărăția lui Dumnezeu!

Astăzi suntem prea gălăgioși, facem prea mult zgomot. Când Cristos încearcă să vorbească inimii noastre avem tendința de a-l opri, de a-i acoperi vocea cu alte sunete. Puțin mai iubesc liniștea în care Domnul ne vorbește „ca de la inimă la inimă”. Cine ne mai învață astăzi să stăm liniștiți și să îl ascultăm sau să alergăm la el și să-l întrebăm despre viața veșnică? Cine se mai preocupă acum de viața veșnică? Ceea ce interesează acum este „viața veșnică pe acest pământ”. Și toată lumea este în așteptarea senzaționalei știri: „S-a descoperit secretul nemurii. S-a găsit elixirul râvnit de toți”.

Însă dacă suntem sinceri cu noi, oare chiar ne dorim să trăim veșnic pe acest pământ? Chiar ne dorim ca problemele, grijile, suferințele noastre să nu se mai termine? Chiar vrem aceasta? Atât de bine ne învață sfinții părinți ai Bisericii când ne spun că Dumnezeu a permis moartea tocmai pentru ca suferința noastră pe acest pământ să nu fie veșnică, tocmai pentru ca păcatul să nu fie pentru totdeauna. Dincolo ne așteaptă o lume mai bună. Dincolo ne așteaptă Cineva mai bun decât tot ce am întâlnit și decât tot ce ne putem imagina: ne așteaptă Cristos, Binele suprem!

Veniți să alergăm spre Cristos. Veniți să ne apropiem de el. Să îndrăznim să facem liniște ca el să ne poată vorbi despre viața veșnică. De ce ezităm? Oare ne temem de Cristos? Am ajuns oare să ne fie frică de cel care ne-a iubit atât de mult încât a îndurat pentru noi chinul crucii? Când a fost ultima dată când ne-am oprit din activismul nostru și am alergat la el? Când am renunțat la toată agitația din jurul nostru și îngenunchind lângă el, recunoscându-l Domnul și învățătorul nostru, l-am întrebat: „Doamne, eu ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?”.

Și astăzi Cristos ne învață, ne arată drumul pe care trebuie să-l parcurgem spre mântuire. Însă cuvintele lui sunt dure și pentru sufletul nostru: „Copiii mei, cât de greu se intră în împărăția lui Dumnezeu”. Însă acest adevăr dur este urmat de un „ecou” atât de suav care ne înviorează inima: „Lucrul acesta este cu neputință pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putință”. Toate! Inclusiv mântuirea noastră, a celor păcătoși, mici și slabi.

Reține

Trebuie să învățăm să tânjim după viața veșnică. Trebuie să facem liniște și să-l întrebăm pe Cristos: „Doamne, eu ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc”. Și în tăcerea inimii Isus îți spune: „Tu trebuie să…”.

Luni, 3 martie 2014 

Luni din saptamâna a 8-a de peste an
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostas m.
1Pt 1,3-9; Ps 110; Mc 10,17-27

LECTURA I
Voi îl iubiţi pe Cristos fără să-l fi văzut.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,3-9
³ Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos. În marea lui îndurare, el ne-a renăscut, prin învierea din morţi a lui Isus Cristos, la o speranţă vie, ⁴ pentru o moştenire nepieritoare, neîntinată, care nu se veştejeşte, rezervată în ceruri pentru voi. ⁵ Prin credinţă, voi sunteţi păstraţi de puterea lui Dumnezeu, ca să ajungeţi la mântuirea care se va arăta în vremea de apoi. ⁶ Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi este de trebuinţă ca să fiţi încercaţi pentru puţină vreme de diferite suferinţe, ⁷ pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să devină un motiv de laudă, de glorie şi cinste la venirea lui Isus Cristos. ⁸ Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând într-însul, voi tresăriţi de o bucurie nespusă şi strălucită, ⁹ siguri fiind că veţi ajunge la scopul credinţei voastre, care este mântuirea sufletelor.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110,1-2.5-6.9 şi 10c (R.: 5b)
R.: Domnul nu uită niciodată de legământul său.
¹ Voi lăuda pe Domnul din toată inima, în mijlocul comunităţii, în adunarea celor drepţi. ² Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă de către toţi cei care le iubesc. R.

⁵ El le dă hrană celor ce se tem de el; îşi aduce aminte întotdeauna de legământul său. ⁶ Prin faptele sale şi-a arătat puterea faţă de poporul său dându-i ca moştenire ţinuturile popoarelor. R.

⁹ El trimite poporului său mântuirea, aşază în veci legământul său: sfânt şi vrednic de închinare este numele lui! ^10c Slava lui este veşnică! R.

ALELUIA 2Cor 8,9
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogăţim. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde tot ce ai şi urmează-mă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, ¹⁷ pe când Isus era gata să plece la drum, a alergat la el un om, a căzut în genunchi înaintea lui şi l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să moştenesc viaţa veşnică?” ¹⁸ Isus i-a răspuns: „Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât unul singur: Dumnezeu! ¹⁹ Cunoşti poruncile: să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu dai mărturie falsă, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta!” ²⁰ El i-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste porunci le-am păzit din tinereţe”. ²¹ Atunci Isus, fixându-l cu privirea, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea comoară în cer; apoi vino şi urmează-mă!” ²² Dar la auzul acestor cuvinte, el s-a întristat şi a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. ²³ Isus s-a uitat împrejur şi a zis ucenicilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!” ²⁴ Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele lui. Dar Isus a luat cuvântul din nou şi le-a zis: „Copiii mei, cât de greu se intră în împărăţia lui Dumnezeu! ²⁵ Mai uşor este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”. ²⁶ Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Atunci cine se mai poate mântui?” ²⁷ Isus s-a uitat la ei şi le-a răspuns: „Lucrul acesta este cu neputinţă pentru oameni, dar nu pentru Dumnezeu. Căci pentru Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.

Cuvântul Domnului