Prea târziu te-am iubit…

Aproape toate învățăturile care au ajuns până la noi ca „zicale” își au rădăcina în Biblie. De exemplu, această expresie concisă care, deși e plină de adevăr și de înțelepciune, este prea puțin folosită astăzi: gândește-te la lucrurile de pe urmă (moartea, judecata, cerul sau iadul) și nu vei păcătui. Este imposibil să nu se vadă legătura cu învățătura din Cartea lui Ben Sirah: „În toate cuvintele tale, amintește-ți de cele din urmă ale tale și nu vei păcătui în veci!” (Sir 8,36).

Cred că întâlnirea cu parabola din evanghelie trebuie să ne trezească din amorțeala față de preocuparea pentru lucrurile de pe urmă. Trebuie să reaprindem în noi dorința după viața veșnică și zelul de a trăi în așa fel încât veșnicia să devină darul Domnului pentru noi. În inima noastră este (sau ar trebui să fie!) această speranță a vieții veșnice ca scop ultim al vieții noastre. Însă care este primul gând care ne vine în minte recitind și meditând parabola de astăzi? Îndrăznim să sperăm la fericirea lui Lazăr, în brațele lui Abraham, sau trăim cu frică, gândindu-ne la suferința bogatului în chinurile iadului?

Cunoaștem toți cât de împovărătoare este o clipă de arșiță. E teribil să-ți dorești o picătură de apă și să nu o poți avea. Dar este imposibil de imaginat cum e să „trăiești” o veșnicie cu o dorință arzătoare imposibil de realizat. Iar în veșnicie, arșița nu-și are izvorul în văpaia iadului sau în lipsa apei, ci în imposibilitatea de a realiza dorința cea mai arzătoare a sufletului: de a fi cu Dumnezeu, de a-i privi chipul, de a-l întâlni pe cel care și-a dat viața pentru noi.

Această întâlnire este o realizare la care se lucrează acum. Prin ceea ce (nu) facem astăzi decidem veșnicia noastră, fericită sau nefericită. Această lucrare a mântuirii nu o putem săvârși singuri, de aceea profetul Ieremia ne amintește: „Binecuvântat să fie omul care-și pune încrederea în Domnul, a cărui speranță este Domnul… el nu se teme când vine arșița”. Nu ne putem mântui fără Domnul, fără harul său, însă trebuie să lucrăm împreună cu el. Trebuie să acționăm mereu în vederea acestei realități care ne așteaptă. Omul preocupat de viața veșnică se regăsește în gândul psalmistului: „nu ia parte la sfatul celor răi, nu urmează calea păcătoșilor și nu se așază lângă cei care batjocoresc, ci își găsește plăcerea în legea Domnului”.

Reține

Viața veșnică trebuie sperată ca realizarea ultimă și cea mai importantă a vieții noastre. Însă această speranță trebuie să fie activă, o speranță lucrătoare, un izvor de generozitate.

Joi, 20 martie 2014 

Joi din saptamâna a 2-a din Post
Ss. Paul, Ciril, Eugen si îns. m.
Ier 17,5-10; Ps 1; Lc 16,19-31

LECTURA I
Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om; binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul.
Citire din cartea profetului Ieremia 17,5-10
⁵ Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care-şi pune încrederea în om, care-şi face dintr-un trup sprijinul său, iar inima şi-o îndepărtează de Domnul. ⁶ El va fi ca ciulinii în pustiu: nu va vedea fericirea, el va locui în arşiţa pustiului, în pământ neroditor şi de nelocuit. ⁷ Binecuvântat să fie omul care-şi pune încrederea în Domnul, a cărui speranţă este Domnul. ⁸ El va fi ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu încetează să aducă roade. ⁹ Inima omului este coruptă şi de nepătruns, cine o poate cunoaşte? ¹⁰ Eu, Domnul, privesc în inimi şi pătrund rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după faptele sale şi după roadele pe care le aduce”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 1,1-2.3.4 şi 6 (R.: Ps 39,5a)
R.: Fericit este omul care îşi pune încrederea în Domnul.
¹ Fericit este omul care nu ia parte la sfatul celor răi, nu urmează calea păcătoşilor şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc; ² dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

² El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă, care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veştejesc şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

⁴ Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa, ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul. ⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi, iar drumul pe care merg cei răi duce la pieire. R.

VERS LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare.

EVANGHELIA
Ai primit cele bune, iar Lazăr cele rele; acum el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: ¹⁹ „Era un om bogat, care se îmbrăca în veşminte luxoase şi benchetuia în fiecare zi. ²⁰ Iar un sărac, cu numele de Lazăr, zăcea înaintea uşii lui, plin de bube. ²¹ El ar fi fost bucuros să se sature cu firimiturile care cădeau de pe masa bogatului, dar nimeni nu i le dădea. Doar câinii veneau şi-i lingeau bubele. A murit săracul şi a fost dus de către îngeri în cer, lângă Abraham. ²² A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. ²³ Iar în iad, fiind în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Abraham şi pe Lazăr la pieptul său. ²⁴ Atunci a strigat: «Părinte Abraham, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci sufăr cumplit în văpaia aceasta». ²⁵ Dar Abraham i-a răspuns: «Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în viaţă, pe când Lazăr cele rele; acum, dimpotrivă, el are parte de mângâiere, iar tu de suferinţă. ²⁶ Pe lângă aceasta, între noi şi voi a fost creată o prăpastie mare, încât cei care ar voi să treacă de aici la voi să nu poată, şi nici de acolo să treacă la noi». ²⁷ Bogatul a zis: «Te rog, părinte, cel puţin să-l trimiţi pe Lazăr acasă la tatăl meu, ²⁸ căci am cinci fraţi, să le atragă atenţia, ca să nu ajungă şi ei în acest loc de chin». ²⁹ Dar Abraham i-a zis: «Îi au pe Moise şi pe profeţi: să asculte de ei». ³⁰ «Nu, părinte Abraham, a zis bogatul, dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor întoarce». ³¹ I-a răspuns Abraham: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu vor crede, chiar dacă ar învia cineva din morţi»”.

Cuvântul Domnului