Prea târziu te-am iubit…

Printre învățăturile primite de la sfântul Paul se numără și cea referitoare la roadele Duhului: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea” (Gal 5,22-23). Dacă vrem ca ele să se regăsească în viața noastră, trebuie să le cerem în rugăciune, dar și să „muncim” zi de zi.

Lecturile de astăzi, mai ales contextul biblic din care ele fac parte (istoria lui Iosif și istoria „Stăpânului” care, îndelung-răbdător fiind, și-a trimis slujitorii și Fiul pentru salvarea noastră), ne poartă cu gândul la un rod pe care putem să-l verificăm astăzi în viața noastră: răbdarea. Când toată lumea se grăbește, când totul pare posibil în varianta „rapid, ieftin și bun”, cine mai are răbdare? Într-o lume a vitezei, cine-și mai educă copiii ca să fie răbdători? Este atât de sugestivă (și interogativă) învățătura Catehismului: „În familie  căminul primei școli de viață creștină – se învață răbdarea și bucuria muncii, iubirea frățească și iertarea generoasă, mereu repetată” (CBC 1657). În familii trebuie să se învețe răbdarea! Oare chiar așa este? Cum este răbdarea în viața noastră? În casa noastră se mai vorbește despre răbdare ca despre o „virtute”?

Să privim la Domnul: cu câtă răbdare și-a construit istoria cântată de psalmist, o istorie a salvării în timp de foamete. Iar această istorie nu este decât o imagine a mântuirii, a salvării pe care ne-a adus-o, tot cu răbdare, prin Isus Cristos. Cât de misterioase au fost căile prin care el a dus la îndeplinire planul său, un plan din care făcea parte și „visătorul” Iosif. Dar mai ales cu câtă răbdare a încercat și încearcă să-și convingă poporul că istoria este în mâinile sale, că nu suntem stăpânii viei. Și ne amintește aceasta trimițându-ne un slujitor, doi, zece… și în cele din urmă Fiul! Dumnezeu nu renunță la noi. El „este îndelung răbdător față de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toți să ajungă la convertire” (2Pt 3,9).

Însă noi cum suntem? Cum reacționăm în fața nedreptății? Credem noi că poate ieși ceva bun chiar și din lucrurile mai puțin plăcute care ni se întâmplă? Istoria, viața, credința au nevoie de răbdare pentru că sunt pline de încercări. Însă noi știm că încercările vieții, dacă sunt suportate cu răbdare, devin „jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos” (1Pt 2,5)

Reține

„Umblați în mod vrednic de chemarea pe care ați primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire” (Ef 4, 1-2).

Vineri, 21 martie 2014 

Vineri din saptamâna a 2-a din Post
Sf. Nicolae de Flüe, pustnic
Gen  37,3-4.12-13a. 17b-28; Ps 104; Mt 21,33-43.45-46

LECTURA I
Iată visătorul! Haideţi să-l ucidem!
Citire din cartea Genezei 37,3-4.12-13a.17b-28
³ Iacob îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi copii ai săi, pentru că era copilul bătrâneţilor sale, şi-i făcuse o haină lungă şi aleasă. ⁴ Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fiii săi, îl urau şi nu-i puteau spune decât vorbe duşmănoase. ¹² Într-o zi, fraţii lui se duseseră să pască oile la Sihem. ^13a Iacob i-a spus lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem; vino să te trimit la ei”. ^17b Şi s-a dus Iosif la fraţii săi, pe care i-a găsit la Dotain. ¹⁸ Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, s-au sfătuit să-l omoare. ¹⁹ Au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul. ²⁰ Haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visele lui!” ²¹ Auzind aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor şi a spus: ²² „Să nu-i luăm viaţa!” Apoi a adăugat: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustiu, dar nu vă ridicaţi mâinile asupra lui!” Iar aceasta o zicea cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi de a-l trimite la tatăl său. ²³ Când a sosit Iosif la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, ²⁴ l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă. ²⁵ După aceea s-au aşezat să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismailiţi, venind dinspre Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, balsam şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. ²⁶ Atunci Iuda a zis către fraţii săi: „Ce folos vom avea, dacă vom ucide pe fratele nostru şi vom ţine ascuns sângele lui? ²⁷ Haideţi mai degrabă să-l vindem acestor ismailiţi şi să nu ne ridicăm mâinile asupra lui, pentru că este fratele nostru, de acelaşi sânge cu noi”. Şi l-au ascultat fraţii lui. ²⁸ Trecând negustorii madianiţi, fraţii l-au scos pe Iosif din fântână şi l-au vândut ismailiţilor cu douăzeci de arginţi, iar aceştia l-au dus în Egipt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104,16-17.18-19.20-21 (R.: 5a)
R.: Amintiţi-vă de faptele minunate ale lui Dumnezeu.
¹⁶ Domnul a trimis foamete asupra ţării şi i-a lăsat fără hrană. ¹⁷ A trimis înaintea lor pe un bărbat, pe Iosif, care a fost vândut ca sclav. R.

¹⁸ I-au strâns picioarele în obezi, i-au pus lanţuri la gât, ¹⁹ până când profeţia lui s-a împlinit, până când cuvântul Domnului s-a adeverit. R.

²⁰ Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile şi stăpânitorul popoarelor l-a eliberat; ²¹ l-a pus stăpân peste casa lui şi mai mare peste toată bogăţia lui. R.

VERS LA EVANGHELIE In 3,16
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut; oricine crede în el are viaţa veşnică.

EVANGHELIA
Acesta este moştenitorul: haideţi să-l ucidem!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43.45-46
În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi fariseilor: ³³ „Ascultaţi această parabolă: Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat în ea un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. ³⁴ Când a sosit timpul culesului, şi-a trimis slujitorii la viticultori, ca să-şi ridice roadele. ³⁵ Dar viticultorii au pus mâna pe slujitori şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, după un al treilea au aruncat cu pietre. ³⁶ Atunci a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, dar şi cu aceştia s-au purtat la fel. ³⁷ În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». ³⁸ Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul stăpânului, au spus între ei: «Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui». ³⁹ Au pus deci mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis. ⁴⁰ Ei bine, când va veni stăpânul viei, ce le va face acestor viticultori?” ⁴¹ Ei îi răspund: „Ca pe nişte răi ce sunt îi va ucide fără milă, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da recolta la timpul cuvenit”. ⁴² Isus le zice: „Nu aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?» ⁴³ De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade”. ⁴⁵ Arhiereii şi fariseii, auzind aceste parabole, au înţeles că despre ei este vorba. ⁴⁶ Ar fi voit deci să pună mâna pe el, dar se temeau de popor, care îl ţinea de profet.

Cuvântul Domnului