Prea târziu te-am iubit…

Mulți sunt cei care în timpul Postului Mare mănâncă mai puțin, mai ales cei care s-au hotărât să postească. Însă sunt unii care, dacă ar ține cont de învățătura apostolului Paul, nu ar trebui să mănânce deloc: „dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10). Problema în fond nu e mâncarea (care este o necesitate, un drept), ci munca (o realitate care deși este o obligație, pentru unii tinde să devină o opțiune: fac ce și cât vreau). Să ne gândim la cei care deși au un serviciu, nu muncesc, ci lenevesc, neglijându-și obligațiile. Aceasta în timp ce alții ar da orice pentru un loc de muncă. Nedreptatea în acest caz este dublă: leneșii nu doar că nu-și fac datoriile pe care le implică munca lor, ci și țin ocupat un loc în care cineva ar putea realiza lucruri frumoase. Să analizăm devotamentul pe care îl avem fața de munca la care suntem chemați. Care este relația noastră cu munca? Cum ne îndeplinim obligațiile? Suntem pasionați de ceea ce facem și muncim cu interes sau lenevim, lipsiți de zel?

Evanghelia începe tocmai cu exemplul de „muncă” pe care ni-l oferă Isus: „Tatăl meu lucrează mereu până acum; eu de asemenea lucrez”. De asemenea tot Vechiul Testament este străbătut de pasiunea cu care Domnul „muncește” pentru poporul său, ca o mamă care dă totul pentru binele copiilor ei. Și care este „munca” despre care vorbește și evanghelistul Ioan, muncă pe care Isus o face pe acest pământ împreună cu Tatăl în Duhul Sfânt? Lucrarea sa plină de pasiune este „să ridice păcatele lumii” (In 1,29), să mântuiască lumea (cf In 3,17), să nu piardă pe niciunul dintre cei pe care Tatăl i-a încredințat (cf. In 6,12.39). Și cum și-a îndeplinit Isus misiunea? Într-un mod desăvârșit, cu pasiune, astfel încât în ultima clipă a vieții sale pământești a putut spune: „S-a împlinit” (In 19,30).

Modul desăvârșit al lui Isus de a lucra ne este oferit pentru a ne impulsiona în munca noastră, pentru a aprinde în inima noastră pasiunea față de făgăduințele și obligațiile pe care ni le-am asumat. Trebuie să ne îndeplinim bine munca noastră, indiferent care este, indiferent ce presupune. Și nu doar că trebuie să facem bine această slujire, ci trebuie să facem din ea un izvor de bine și pentru cei din jur căci vine ziua când „cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viața, iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda”.

Reține

Când îți cauți forța și curajul de a munci bine privește la Isus, la pasiunea și perseverența cu care el muncește ca să ridice păcatele lumii.

Miercuri, 2 aprilie 2014 

Miercuri din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Francisc de Paola, pustnic *
Is 49,8-15; Ps 144; In 5,17-30

LECTURA I
Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara.
Citire din cartea profetului Isaia 49,8-15
Aşa zice Domnul: ⁸ „La vremea îndurării te voi asculta şi în ziua mântuirii te voi ajuta; te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; ⁹ să spui prinşilor de război: Ieşiţi! şi celor ce sunt în întuneric: Veniţi la lumină! Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate câmpiile. ¹⁰ Nu le va mai fi foame, nici sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci cel care are milă de ei îi va călăuzi şi-i va adăpa la izvoare de apă. ¹¹ Voi preface toţi munţii mei în drumuri şi drumurile mele vor fi bine netezite. ¹² Iată-i! Vin de departe; unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţinuturile de la miazăzi. ¹³ Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul său şi are milă de sărmanii lui”. ¹⁴ Sionul zicea: „Domnul m-a părăsit, Domnul m-a uitat!” ¹⁵ „Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,8-9.13cd-14.17-18 (R.: 8a)
R.: Domnul este iubire şi îndurare.
⁸ Domnul este iubire şi îndurare,
el este îndelung răbdător şi plin de dragoste.
⁹ Domnul este bun faţă de toţi
şi îşi arată bunătatea faţă de orice făptură. R.

^13cd Domnul îşi ţine făgăduinţele
şi se arată sfânt în toate faptele sale.
¹⁴ Domnul sprijină pe cel care cade,
îl ridică pe cel împovărat. R.

¹⁷ Domnul este drept în toate căile sale,
milostiv în toate lucrările sale.
¹⁸ Domnul este lângă cei care-l cheamă,
lângă cei care-l cheamă din toată inima. R.

VERS LA EVANGHELIE In 11.25a.26
Eu sunt învierea şi viaţa, spune Domnul,
cine crede în mine nu va muri în veci.

EVANGHELIA
După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 5,17-30
În acel timp, ¹⁷ Isus le-a spus iudeilor: „Tatăl meu lucrează mereu până acum; eu de asemenea lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau iudeii şi mai mult să-l omoare, nu numai
fiindcă nu ţinea sâmbăta, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl său şi se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la sine; el nu face decât ce vede că face Tatăl; şi tot ce face Tatăl, face de asemenea şi Fiul. ²⁰ Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată tot ce face; şi-i va arăta lucruri mai mari decât acestea, astfel încât voi veţi rămâne uimiţi. ²¹ Într-adevăr, precum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul, cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul nu-l cinsteşte nici pe Tatăl, care l-a trimis. ²⁴ Adevăr, adevăr vă spun, că cine îmi ascultă cuvântul şi crede în Tatăl care m-a trimis, are viaţă veşnică, şi nu ajunge la judecată, căci el a trecut de la moarte la viaţă. ²⁵ Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, – ba a şi venit – când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care îl vor auzi vor avea viaţă. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine. ²⁷ Şi i-a dat putere să judece, pentru că este Fiul Omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei care zac în morminte vor ieşi din ele la glasul lui: ²⁹ cei care au făcut binele vor învia pentru a primi viaţa, iar cei care au făcut răul vor învia pentru a primi osânda. ³⁰ Eu nu pot face nimic de la mine însumi: judec după cum aud; şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului