Să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate!

Chiar și în mijlocul unei lumi îmbibate de minciună, toți oamenii vor să cunoască adevărul. Nimeni nu va spune vreodată că preferă să fie mințit. Dimpotrivă, spunem că preferăm adevărul, chiar dacă acesta ne face să suferim. Dorința inimii și a minții de a cunoaște adevărul s-a exteriorizat în multe moduri și a dus la dezvoltarea tehnicilor pentru detectarea minciunii și aflarea adevărului. Plecând de la ideea că minciuna produce efecte fiziologice colaterale, „în anumite regiuni din Africa persoanele suspectate de crimă erau obligate să dea din mână în mână un ou în cadrul unui ritual. Acea persoană care spărgea oul era considerată vinovată pornind de la premisa că nervozitatea era cauza spargerii oului”. Alții, pentru aflarea adevărului au recurs la metode violente și sângeroase: tortura, proba focului, gura adevărului etc. Alții, în secolul al XX-lea, au inventat poligraful (detectorul de minciuni). Însă știm că sunt mulți cei care au învățat să-și controleze bine nivelul anxietății, al nervozității, încât metodele se dovedesc, de multe ori, ineficiente.

Cartea Înțelepciunii ne vorbește despre dorința oamenilor de a-l supune pe cel drept la chinuri și la o moarte rușinoasă pentru a-i verifica autenticitatea: „să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate”. Și locuitorii Ierusalimului erau în căutarea adevărului: „Or fi recunoscut oare căpeteniile noastre că el este Mesia?”. Însă și pentru unii și pentru alții rămâne valabil cuvântul autorului sacru: „Ei se înșală; răutatea lor i-a orbit. Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu”. Ei nu sunt de partea adevărului, iar vinovăția lor crește pentru că deși l-au întâlnit, l-au refuzat.

Dacă venim acum în viața noastră, care este relația pe care o avem cu adevărul? Viața noastră este mereu de partea adevărului? Spunem doar adevărul? Adevărul, așa cum îl gândim noi, este adevărul pe care ni-l prezintă Cristos? Să fim atenți la provocarea pe care ne-o adresează evanghelia: nu e suficient să-l recunoști pe Cristos ca fiind Mesia sau să te întrebi despre el, ci trebuie să-l urmezi, să-l primești ca pe unicul adevăr. După cum nimeni nu va fi pus niciodată să aleagă între Cristos și adevăr, tot așa nimeni nu va putea spune că este de partea lui Cristos atâta vreme cât adevărul nu face parte din viața sa. Cristos și adevărul sunt inseparabili.

Reține

„Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera” (In 8,31-32).

Vineri, 4 aprilie 2014 

Vineri din saptamâna a 4-a din Post
Sf. Isidor, ep. înv. *
Înt 2,1a.12-22; Ps 33; In 7,1-2.10.25-30

LECTURA I
Să-l osândim la o moarte ruşinoasă.
Citire din cartea Înţelepciunii 2,1a.12-22
^1a Cei care cugetă nedrept şi-au zis: ¹² „Să-i întindem o cursă celui drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte faptelor noastre; ne învinuieşte că încălcăm Legea lui Dumnezeu şi ne învinovăţeşte că stricăm datinile părinteşti. ¹³ El pretinde că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte pe sine: Fiul lui Dumnezeu. ¹⁴ El este pentru noi o condamnare a gândurilor noastre şi ne vine greu chiar şi numai să-l privim. ¹⁵ Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi căile lui sunt cu totul altele. ¹⁷ Înaintea lui suntem socotiţi ca nişte oameni de nimic şi se fereşte de căile noastre, ca de nişte murdării; el declară fericit sfârşitul celor drepţi şi se laudă că-l are pe Dumnezeu drept tată. Să vedem deci dacă cuvintele lui sunt adevărate; să urmărim ce i se va întâmpla şi vom şti care îi va fi sfârşitul. ¹⁸ Căci dacă acest drept este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi îl va scoate din mâna duşmanilor săi. ¹⁹ Să-l supunem la ocări şi la chinuri, ca să-i cunoaştem blândeţea şi să-i punem răbdarea la încercare. ²¹ Să-l osândim la o moarte ruşinoasă, căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el”. ²¹ Acestea sunt gândurile lor, dar ei se înşală; răutatea lor i-a orbit. ²² Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, ei nu nădăjduiesc răsplata sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate îşi vor primi cununa.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,17-18.19-20.21 şi 23 (R.: 19a)
R.: Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită.
¹⁷ Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ.
¹⁸ Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtorare. R.

¹⁹ Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit.
²⁰ Multe încercări se abat peste cel drept,
dar Domnul îl eliberează din toate. R.

²¹ El are grijă de toate oasele celui drept,
nici unul dintre ele nu va fi zdrobit.
²³ Domnul scapă sufletele robilor săi.
Nu vor fi pedepsiţi cei ce se încred într-însul! R.

VERS LA EVANGHELIE Mt 4,4b
Nu numai cu pâine trăieşte omul,
dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.

EVANGHELIA
Căutau să-l prindă, dar încă nu-i venise ceasul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 7,1-2.10.25-30
¹ În acel timp, Isus străbătea Galileea; el nu voia să meargă prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-l omoare. ² Era aproape sărbătoarea iudeilor, numită a Corturilor. ¹⁰ După ce au plecat rudele lui la sărbătoare, a plecat şi el, dar nu în văzul lumii, ci pe ascuns. ²⁵ Unii dintre locuitorii Ierusalimului ziceau: „Nu este el acela, pe care caută să-l omoare? ²⁶ Iată, vorbeşte pe faţă şi ei nu-i spun nimic! Or fi recunoscut cumva căpeteniile noastre că el este Mesia? ²⁷ Dar noi ştim de unde este omul acesta; însă când va veni Mesia, nimeni nu va şti de unde este”. ²⁸ Isus, învăţând poporul în templu, a strigat: „Da, mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de către cel care există cu adevărat şi pe care voi nu-l cunoaşteţi. ²⁹ Eu îl cunosc, căci vin de la el şi el m-a trimis”. ³⁰ Ei au voit atunci să-l aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe el, căci încă nu-i venise ceasul.

Cuvântul Domnului