Prea târziu te-am iubit…

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi începem un ciclu de cateheze despre darurile Duhului Sfânt. Voi ştiţi că Duhul Sfânt păzeşte sufletul, limfa vitală a Bisericii şi a fiecărui creştin în parte: este Iubirea lui Dumnezeu care face din inima noastră locuinţa sa şi intră în comuniune cu noi. Duhul Sfânt este mereu cu noi, mereu este în noi, în inima noastră.

Duhul însuşi este „darul lui Dumnezeu” prin excelenţă (cf. In 4,10), este un cadou al lui Dumnezeu, şi la rândul său îi comunică celui care-l primeşte diferite daruri spirituale. Biserica vorbeşte despre şapte daruri, număr care simbolic exprimă plinătate, caracter complet; sunt cele care se învaţă atunci când ne pregătim pentru sacramentul Mirului şi pe care le invocăm în vechea rugăciunea numită „Secvenţa la Duhul Sfânt”. Darurile Duhului Sfânt sunt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.

1. Primul dar al Duhului Sfânt, conform acestei liste, este aşadar înţelepciunea. Dar nu este vorba pur şi simplu despre înţelepciunea umană, care este rod al cunoaşterii şi al experienţei. În Biblie se relatează că Solomon, în momentul încoronării sale ca rege al lui Israel, a cerut darul înţelepciunii (cf. 1Re 3,9). Şi înţelepciunea este tocmai asta: este harul de a putea vedea orice lucru cu ochii lui Dumnezeu. Este pur şi simplu asta: înseamnă a vedea lumea, a vedea situaţiile, conjuncturile, problemele, totul, cu ochii lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea. Uneori noi vedem lucrurile după plăcerea noastră sau după situaţia inimii noastre, cu iubire sau cu ură, cu invidie… Nu, acesta nu este ochiul lui Dumnezeu. Înţelepciunea este ceea ce face Duhul Sfânt în noi pentru ca noi să vedem toate lucrurile cu ochii lui Dumnezeu. Acesta este darul înţelepciunii.

2. Şi desigur acest lucru derivă din intimitatea cu Dumnezeu, din raportul intim pe care noi îl avem cu Dumnezeu, din raportul de fii cu Tatăl. Şi Duhul Sfânt, atunci când avem acest raport, ne dă darul înţelepciunii. Când suntem în comuniune cu Domnul, Duhul Sfânt este ca şi cum ar transfigura inima noastră şi ar face-o să perceapă toată căldura sa şi predilecţia sa.

3. Aşadar Duhul Sfânt îl face pe creştin „înţelept”. Însă, asta nu în sensul că are un răspuns pentru orice lucru, că ştie tot, ci în sensul că „ştie” despre Dumnezeu, ştie cum acţionează Dumnezeu, cunoaşte când un lucru este al lui Dumnezeu şi când nu este al lui Dumnezeu; are această înţelepciune pe care Dumnezeu o dă inimilor noastre. Inima omului înţelept în acest sens are gustul şi savoarea lui Dumnezeu. Şi cât de important este ca în comunităţile noastre să fie astfel de creştini! Totul în ei vorbeşte despre Dumnezeu şi devine un semn frumos şi viu al prezenţei sale şi al iubirii sale. Şi acesta este un lucru pe care nu-l putem improviza, pe care nu ni-l putem procura de la noi înşine: este un dar pe care Dumnezeu îl oferă celor care devin docili faţă de Duhul Sfânt. Noi îl avem înlăuntrul nostru, în inima noastră, pe Duhul Sfânt; putem să-l ascultăm, putem să nu-l ascultăm. Dacă noi îl ascultăm pe Duhul Sfânt, El ne învaţă această cale a înţelepciunii, ne dăruieşte înţelepciunea care înseamnă a vedea cu ochii lui Dumnezeu, a auzi cu urechile lui Dumnezeu, a iubi cu inima lui Dumnezeu, a judeca lucrurile cu judecata lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea pe care ne-o dăruieşte Duhul Sfânt, şi noi toţi putem s-o avem. Numai că, trebuie s-o cerem Duhului Sfânt.

Gândiţi-vă la o mamă, acasă la ea, cu copiii, care atunci când unul face un lucru, altul se gândeşte la altul, şi sărmana mamă merge dintr-o parte în alta, cu problemele copiilor. Şi atunci când mamele se satură şi strigă la copii, aceea este înţelepciune? A striga la copii – vă întreb – este înţelepciune? Ce spuneţi voi: este înţelepciune sau nu? Nu! În schimb, atunci când mama îl ia pe copil şi-l ceartă cu duioşie şi îi spune: „Asta nu se face, pentru asta…” şi cu multă răbdare îi explică, asta este înţelepciune a lui Dumnezeu? Da! Este ceea ce ne dă Duhul Sfânt în viaţă! Apoi, în căsătorie, de exemplu, cei doi soţi – soţul şi soţia – se ceartă şi apoi nu se privesc sau, dacă se privesc, se privesc cu faţa posomorâtă: asta este înţelepciune a lui Dumnezeu? Nu! În schimb, dacă spune: „Eh, a trecut furtuna, să facem pace”, şi încep din nou să meargă înainte în pace: asta este înţelepciune? [mulţimea: Da!] Iată, acesta este darul înţelepciunii. Fie ca să vină acasă , să vină cu copiii, să vină cu noi toţi!

Şi asta nu se învaţă: acesta este un cadou al Duhului Sfânt. Pentru aceasta, trebuie să-i cerem Domnului ca să ni-l dea pe Duhul Sfânt şi să ne dea darul înţelepciunii, al acelei înţelepciuni a lui Dumnezeu care ne învaţă să privim cu ochii lui Dumnezeu, să simţim cu inima lui Dumnezeu, să vorbim cu cuvintele lui Dumnezeu. Şi astfel, cu această înţelepciune, să mergem înainte, să construim familia, să construim Biserica, şi cu toţii să ne sfinţim. Să cerem astăzi harul înţelepciunii. Şi să o cerem Sfintei Fecioare Maria, care este Scaunul înţelepciunii, al acestui dar: fie ca Ea să ne dea acest har. Mulţumesc!

* * *

APEL

Lunea trecută, la Homs, în Siria, a fost asasinat părintele Frans van der Lugt, un confrate al meu iezuit olandez de 75 de ani, ajuns în Siria în urmă cu circa 50 de ani, care mereu a făcut bine tuturor, cu gratuitate şi iubire, şi de aceea era iubit şi stimat de creştini şi musulmani.

Uciderea sa brutală m-a umplut de durere profundă şi m-a făcut să mă gândesc încă o dată la atâţia oameni care suferă şi mor în acea martirizată ţară, iubita mea Siria, deja de prea mult timp pradă a unui conflict sângeros, care continuă să secere moarte şi distrugere. Mă gândesc şi la numeroasele persoane răpite, creştini şi musulmani, sirieni şi din alte ţări, între care sunt episcopi şi preoţi. Să-i cerem Domnului ca ei să se poată întoarce repede la cei dragi ai lor şi la familiile şi comunităţile lor.

Din inimă vă invit pe toţi să vă uniţi la rugăciunea mea pentru pace în Siria şi în regiune şi lansez un apel din inimă responsabililor sirieni şi comunităţii internaţionale: vă rog, să tacă armele, să se pună capăt violenţei! Gata cu războiul! Gata cu distrugerea! Să se respecte dreptul umanitar, să se aibă grijă de populaţia care are nevoie de asistenţă umanitară şi să se ajungă la pacea dorită prin intermediul dialogului şi reconcilierii. Mamei noastre Maria, Regina Păcii, să-i cerem ca să ne dea acest dar pentru Siria şi să ne rugăm cu toţii împreună: Bucură-te Marie…

Franciscus

9 aprilie 2014

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro