Prea târziu te-am iubit…

Una dintre primele întrebări la care suntem solicitați să răspundem de mici este aceasta: „Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” Astfel ne amintim că încă din fragedă copilărie suntem îndemnați să ne preocupăm de viitorul nostru. Încă de mici am văzut că „viitorul” este mereu legat de termini ca „neliniște, nesiguranță, teamă”. Însă apoi am crescut, ne-am pregătit pentru primirea sacramentelor și am învățat că Dumnezeu ne este Tată și am prins curaj. Când am citit evanghelia și am înțeles ce înseamnă „providența” nu ne-am mai speriat în fața viitorului: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai de preț decât ele?… Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși” (Mt 6,25-26.33-34).

La aceasta ne invită și profetul Ezechiel. Trebuie să redescoperim prezența providenței în viața noastră. Este o chemarea la reînnoirea credinței în iubirea cu care Dumnezeu rânduiește mersul lumii, viitorul nostru. Trebuie să fim convinși că Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor care îl iubesc pe el (cf. Rom 8,28). Nu avem motive să ne temem, nici măcar atunci când răul și suferința ne dau târcoale. Biserica ne învață prin sfântul Augustin: „Dumnezeu cel Atotputernic, fiind cu desăvârșire bun, nu ar fi îngăduit vreodată ca un rău oarecare să existe în lucrările sale, dacă nu ar fi destul de puternic și de bun pentru a face ca din răul însuși să izvorască binele”. Să ne amintim istoria lui Iosif din Vechiul Testament: răul plănuit de frații săi când l-au vândut, Dumnezeu l-a întors într-un bine în modul cel mai minunat (cf. Gen 45-50). Să privim viața lui Isus și să vedem cum s-a împlinit profeția Marelui Preot: chiar dacă s-au hotărât să-l omoare, chiar dacă l-au supus pe Domnul nostru la chinul crucii, prin moartea sa el „i-a adunat laolaltă pe toți fii risipiți ai lui Dumnezeu”. Să ne amintim și să cântăm întreaga viața: „Domnul ne păzește așa cum păstorul își păzește turma”.

Reține

„Nimic nu se poate întâmpla care să nu fie voit de Dumnezeu. Or, tot ceea ce voiește el, oricât de rău ne-ar părea nouă, este totuși tot ce poate fi mai bun pentru noi” (Sf. Thomas Morus).

Sâmbăta, 12 aprilie 2014 

Sâmbata din saptamâna a 5-a din Post
Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.
Ez 37,21-28; Ps Ier 31,10.11-12ab.13; In 11,45-57

LECTURA I
Voi face din ei un singur popor.
Citire din cartea profetului Ezechiel 37,21-28
Aşa spune Domnul Dumnezeu: ²¹ „Iată, voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul popoarelor la care s-au dus, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. ²² Voi face din ei un singur popor în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur rege, şi nu se vor mai forma două popoare, nici nu vor mai fi împărţiţi în două regate. ²³ Nici nu se vor mai întina prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi salva, scoţându-i din locurile în care au păcătuit şi-i voi curăţi. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor. ²⁴ Slujitorul meu, David, va fi regele lor şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. ²⁵ Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o slujitorului meu Iacob, şi pe care au locuit-o şi părinţii lor. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor şi copiii copiilor lor, pe vecie; şi slujitorul meu, David, va domni peste ei în veci. ²⁶ Voi încheia cu ei un legământ de pace, un legământ veşnic; îi voi aşeza, îi voi înmulţi şi voi pune lăcaşul meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. ²⁷ Locuinţa mea va fi între ei; eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu. Atunci popoarele păgâne vor şti că eu sunt Domnul, ²⁸ cel care sfinţesc poporul lui Israel, când lăcaşul meu sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: 10d)
R.: Domnul ne păzeşte, aşa cum păstorul îşi păzeşte turma.
¹⁰ Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului
şi vestiţi-l în insule îndepărtate.
Spuneţi: „Cel care l-a risipit pe Israel îl va aduna din nou
şi-l va păzi cum păzeşte păstorul turma sa. R.

¹¹ Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacob
şi l-a eliberat din mâna unuia mai puternic.
^12ab Ei vor veni şi vor striga de bucurie pe înălţimile Sionului,
vor alerga spre binecuvântările Domnului. R.

¹³ Atunci fetele se vor înveseli la joc,
tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei;
le voi preface jalea în veselie şi-i voi mângâia,
le voi da bucurie după necazurile lor. R.

VERS LA EVANGHELIE Ez 18,31
Lepădaţi de la voi toate fărădelegile, zice Domnul,
şi înnoiţi-vă inima şi duhul.

EVANGHELIA
Mesia adună pe toţi fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 11,45-57
În acel timp, ⁴⁵ mulţi dintre iudeii, care veniseră la Maria şi Marta, văzând ce a făcut Isus, au crezut în el. ⁴⁶ Dar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce-a făcut Isus. ⁴⁷ Atunci arhiereii şi fariseii au adunat Sinedriul şi au zis: „Ce ne facem? Omul acesta face multe minuni. ⁴⁸ Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el şi vor veni romanii şi ne vor distruge atât templul cât şi neamul”. ⁴⁹ Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu pricepeţi nimic; ⁵⁰ oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru mulţime şi să nu piară tot neamul?” ⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci fiindcă era mare preot în anul acela, a profeţit că Isus avea să moară pentru popor. ⁵² Şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. ⁵³ În ziua aceea, au hotărât să-l omoare. ⁵⁴ De aceea, Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-un oraş cu numele Efraim şi a rămas acolo împreună cu ucenicii săi. ⁵⁵ Paştele iudeilor era aproape. De aceea mulţi oameni din ţinutul acela au urcat la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţe. ⁵⁶ Ei îl căutau pe Isus şi vorbeau între ei în templu: „Ce credeţi? Va veni sau nu la sărbătoare?” ⁵⁷ Pe de altă parte, arhiereii şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire, ca să-l poată aresta.

Cuvântul Domnului