Prea târziu te-am iubit…

Cât de tranșant este evanghelistul Ioan: „Iuda a zis aceasta, nu pentru că îl durea inima de săraci, ci pentru că era hoț și, cum el ținea punga, fura din ceea ce se punea în ea”. Cât de expresivă este această formulare: să te doară inima de cei săraci sau pentru cei săraci. Să privești și să înțelegi valoare săracilor și a sărăciei este o obligație a acestui timp sfânt. Ce rol joacă sărăcia în viața noastră? Înțelegem noi că această virtute trebuie să facă parte din valorile pe care un creștin le are în inima sa? Privind la Cristos, am învățat să ne apropiem de cei aflați în lipsuri?

Iubirea față de cei săraci își are fundamentul în viața și în învățătura lui Isus: evanghelia fericirilor, criteriile pentru judecata finală, exemplul văduvei îndrăgite de Cristos pentru că „a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei” (Lc 12,44). Totodată nu trebuie să uităm că sărăcia nu ne obligă numai la sprijinul exterior, la ajutorul material, ci ne invită să fim atenți și față de sărăcia spirituală. Noi suntem destinatarii direcți ai cuvintelor Sfintei Scripturi: „Eu, Domnul, te-am chemat să porți mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit și te-am pus ca legământ al poporului meu, ca să fii lumină pentru neamuri”, ca să fii un sprijin pentru cei săraci, ca să fii generos cu cei aflați în lipsuri.

Când ezităm în a dărui și căutăm tot felul de scuze sau motivații pentru a ne îndreptății în zgârcenia noastră, să privim la Cristos. Să ne amintim de Domnul „care deși era bogat s-a făcut sărac pentru ca prin sărăcia lui noi să ne îmbogățim” (cf. 2Cor 8,9). Nu poți să-l privești pe Cristos, să-i meditezi viața, moartea și învierea, și să nu fii de partea celor săraci. Nu poți să-l iubești pe Cristos fără să îmbrățișezi sărăcia ca virtute ce te eliberează de povara apăsătoare a egoismului. Să fim convinși că tot ceea ce nu se împarte, se pierde; ceea ce nu se dăruiește, se risipește; ceea ce se adună în timp ce alții suferă din cauza lipsurilor, devine povara sufletului care duce la pierzare. Doar cine dăruiește din toată inima înțelege și simte bucuria inegalabilă de a fi bun, de a fi simplu, de a fi asemenea lui Cristos care a dat totul pentru noi.

Reține

„Toți creștinii trebuie să se străduiască să-și orienteze corect înclinațiile, ca nu cumva folosirea lucrurilor acestei lumi și alipirea de bogății împotriva spiritului sărăciei evanghelice să-i împiedice de la urmărirea iubirii desăvârșite” (LG 42).

Luni, 14 aprilie 2014 

Luni din Saptamâna Sfânta
Ss. Tiburtiu, Valerian si Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
Is 42,1-7; Ps 26; In 12,1-11

LECTURA I
Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe.
Citire din cartea profetului Isaia 42,1-7
Aşa spune Domnul: ¹ „Iată-l pe slujitorul meu, pe care îl sprijin, alesul meu, în care sufletul meu îşi găseşte toată bucuria. Am pus peste el duhul meu; el va face cunoscută popoarelor Legea mea. ² Nu va striga, nici nu-şi va înălţa glasul şi vocea lui nu se va auzi pe uliţe. ³ Trestia frântă nu o va zdrobi şi fitilul care fumegă nu-l va stinge. El va propovădui Legea mea cu fidelitate. ⁴ El nu va obosi, nici nu se va da bătut, până ce nu va aşeza Legea pe pământ; căci învăţătura lui toate ţinuturile o aşteaptă”. ⁵ Aşa spune Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile şi le-a desfăşurat, a întemeiat pământul şi roadele lui, a dat viaţă poporului care îl locuieşte şi suflare celor care umblă pe întinsul lui: ⁶ „Eu, Domnul, te-am chemat să porţi mântuirea, te-am luat de mână, te-am ocrotit şi te-am pus ca legământ al poporului meu, ⁷ ca să fii lumină pentru neamuri, ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din adâncul închisorii pe cei care zac în întuneric”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 26,1.2.3.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
¹ Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este sprijinitorul vieţii mele,
în faţa cui voi tremura? R.

² Când năvălesc cei răi asupra mea ca să mă sfâşie,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se clatină şi cad. R.

² Chiar dacă ar sta o armată împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
Chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci mi-aş păstra încrederea. R.

¹³ Sunt sigur că voi vedea bunătatea Domnului
în împărăţia celor vii.
¹⁴ Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
ai curaj şi nădăjduieşte în Domnul. R.

VERS LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru:
tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre.

EVANGHELIA
Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,1-11
¹ Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde locuia Lazăr, pe care îl înviase din morţi. ² Acolo s-a dat o masă în onoarea lui Isus. Marta servea, iar Lazăr era printre cei care şedeau cu el la masă. ³ Maria, luând o livră de parfum de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul parfumului. ⁴ Iuda din Iscariot, unul dintre ucenicii lui, cel care avea să-l vândă, a zis: „Pentru ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor?” ⁵ Dar el a zis aceasta, nu pentru că îl durea inima de săraci, ⁶ ci pentru că era hoţ şi, cum el ţinea punga, fura din ceea ce se punea în ea. ⁷ Isus a spus: „Las-o, căci l-a păstrat pentru ziua înmormântării mele. ⁸ Pe cei săraci întotdeauna îi aveţi cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna”. ⁹ O mare mulţime de iudei au prins de veste că Isus se afla acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. ¹⁰ De aceea arhiereii s-au hotărât să-l ucidă şi pe Lazăr, ¹¹ căci din cauza lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Cuvântul Domnului