„Mă bagi în mormânt prin comportamentul tău!”

Știm că lucrul cel mai greu nu este să ajungi la învierea lui Cristos, să o trăiești pentru o noapte sau pentru o zi, ci mult mai greu este să rămâi în această înviere, să rămâi viu mult timp. Concret: în noaptea de înviere și în duminica Paștelui, bisericile sunt pline, rândurile la sfânta împărtășanie sunt lungi spre bucuria întregii Biserici, dar mai ales spre bucuria lui Dumnezeu. Însă trece o zi, trec două și lucrurile revin la normal: bisericile se umplu cu aceeași oameni de dinainte de Paști iar în rândurile pentru sfânta împărtășanie se așază din nou aceiași oameni, bătrâni și tineri. Restul unde sunt, unde vor fi? Cineva spunea: „Sper să reușesc și anul acesta să mă împărtășesc de două ori, sâmbătă noaptea și duminică”. De două ori?! Și în rest? Îl punem pe Cristos cel înviat înapoi în mormânt? Sau ce facem cu el?

Trebuie să ne deschidem inima și să fim atenți. Să ne întrebăm cu toată sinceritatea: cât durează Paștele în viața noastră? Cât rămânem la înălțimea învierii lui Cristos? Cât alegem să stăm împreună cu Cristos? Cât ne-am propus anul acesta să ne împărtășim? Ne analizăm asupra sfintei împărtășanii pentru că primirea ei este semnul stării de har, al curăției sufletești, iar cine se împărtășește este viu împreună cu Cristos cel înviat. Aceasta pentru că știm cine întrerupe învierea, cine ne poate opri Paștele: păcatul! Așadar, cât ne-am propus să stăm departe de păcat? Cât de hotărâți suntem anul acesta?

Există o expresie des folosită de părinți și bunici când sunt supărați pe copii sau pe nepoți, expresie folosită de asemenea și între soți: „Mă bagi în mormânt prin comportamentul tău!” sau „Ai să mă omori dacă continui așa!” Astăzi este Cristos cel care ne strigă: „Ai grijă să nu revii la viața de dinainte! Dacă revii la păcatele tale mă vei omorî. Comportamentul tău mă poate băga în mormânt”. Domnul este cel care ne invită astăzi să-i ascultăm glasul și să nu-l băgăm din nou în mormânt. Să-l lăsăm să trăiască în inimile noastre. Dacă ne-am lepădat de Satana și de păcat și l-am ales pe Dumnezeu, atunci așa să facem zi de zi și să se vadă acest lucru. Să nu-l urcăm din nou pe Cristos cel viu pe crucea morții. Să nu-l mai străpungem pe Domnul gloriei; să nu rostogolim din nou piatra peste mormântul în care a fost pus; să-l lăsăm să fie viu, să trăiască, să ne vorbească.

Reține

Cristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. Însă Domnul vrea ca și noi să trăim împreună cu el în toate zilele vieții noastre.

Luni, 21 aprilie 2014 

Luni din octava Pastelui
Sf. Anselm, ep. înv.
Fap 2,14.22-32; Ps 15; Mt 28,8-15

LECTURA I
Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat din morţi; noi toţi suntem martori ai acestui fapt.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14.22-32
¹⁴ În ziua de Rusalii, Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece apostoli, le-a zis cu glas puternic: „Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, ca să ştiţi ce s-a petrecut, ascultaţi-mi cuvintele: ²² E vorba despre Isus din Nazaret, acest bărbat pe care Dumnezeu l-a adeverit înaintea voastră prin faptele puternice, prin minunile şi semnele pe care le-a săvârşit printr-însul în mijlocul vostru, după cum voi înşivă o ştiţi. ²³ Pe omul acesta, dat în mâinile voastre, după planul rânduit şi după ştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu, voi l-aţi ucis, răstignindu-l prin mâinile celor fărădelege; ²⁴ dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de legăturile morţii. Căci nu era cu putinţă să fie ţinut în stăpânirea ei, ²⁵ de vreme ce David zice: «Eu îl am mereu în faţa ochilor mei pe Domnul; când ştiu că-i la dreapta mea nu mă clatin. ²⁶ Inima mea se bucură şi sufletul meu se înveseleşte; chiar şi trupul meu se va odihni în linişte, ²⁷ deoarece tu nu vei putea lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie în prezenţa ta». ²⁹ Fraţilor, să-mi fie îngăduit a vă spune fără sfială: patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Dar cum el era profet şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va face ca unul dintre urmaşii săi să şadă pe scaunul său de domnie, ³¹ el a văzut dinainte şi a profeţit învierea lui Cristos, care într-adevăr nu a fost lăsat în locuinţa morţilor, iar trupul lui nu a văzut putrezirea. ³² Dumnezeu l-a înviat pe acest Isus; noi toţi suntem martori ai acestui fapt”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 15,1-2a şi 5.7-8.9-10.11 (R.: 1)
R.: Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
¹ Păzeşte-mă, Dumnezeule, pentru că mă încred în tine.
^2a Am spus lui Dumnezeu: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
⁵ Domnul este partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi,
tu eşti acela care ai în mână soarta mea. R.

⁷ Îl binecuvântez pe Domnul care mi-a dat înţelepciune,
căci până şi noaptea mă îndeamnă inima.
⁸ Îl am mereu în faţa ochilor pe Domnul;
dacă el este la dreapta mea, nu mă clatin. R.

⁹ De aceea inima mea se bucură şi sufletul meu se înveseleşte;
ba chiar şi trupul meu se va odihni în linişte,
¹⁰ deoarece nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nici nu vei îngădui ca sfântul tău să vadă putrezirea. R.

¹¹ Tu îmi vei arăta cărarea vieţii;
în faţa ta sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice la dreapta ta. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 410.

ALELUIA Ps 117,24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Spuneţi fraţilor mei să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 28,8-15
În acel timp, după ce au auzit cuvintele îngerului, ⁸ femeile, au părăsit mormântul în grabă, cuprinse de teamă şi bucurie mare şi au alergat să dea de ştire ucenicilor lui. ⁹ Dar iată că Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. ¹⁰ Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi. Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea”. ¹¹ În timp ce mergeau ele, câţiva dintre soldaţii puşi de pază la mormânt au venit în cetate şi au dat de ştire arhiereilor tot ce se petrecuse. ¹² Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii şi, ţinând sfat, au dat soldaţilor o sumă foarte mare de bani, zicându-le: ¹³ „Să spuneţi aşa: «Ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat pe când noi dormeam». ¹⁴ Şi dacă va ajunge această veste la urechile guvernatorului ne luăm noi obligaţia să-l îmbunăm şi să vă scăpăm de orice neplăceri”. ¹⁵ Soldaţii au luat banii şi au făcut cum li s-a spus; şi aceasta s-a răspândit şi a rămas la evrei până în ziua de astăzi.

Cuvântul Domnului