Prea târziu te-am iubit…

Fiecare rugăciune pe care o înălțăm către Domnul – indiferent că este rugăciune de laudă, de mulțumire, de cerere etc. – ar trebui să înceapă cu aceste cuvinte ale psalmistului: „Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai ascultat”. Să ne amintim de exemplul lui Cristos și de cuvintele sale rostite înainte de a-l învia pe Lazăr: „Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat” (In 11,41). „Dar cum să mulțumești pentru ceea ce nu ai primit? Cum să mulțumești înainte de a cere?”. Aceasta o poți face doar în credință. Să ascultăm cuvintele aceluiași Domn Isus: „Nu ți-am zis că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?”.

De atâtea ori i-am dat motive lui Cristos cel înviat să se apropie de noi și să ne mustre pentru lipsa noastră de credință și pentru împietrirea inimii. Sunt multe lucrările minunate pe care Dumnezeu le-a înfăptuit în viața noastră, după cum multe sunt și mărturiile pe care alții le dau despre Domnul gloriei și totuși deseori ne zbatem în îndoială. Iar noi nu doar că trebuie să depășim această îndoială, ci trebuie să ajungem la a fi martorii învierii. Însă cine poate fi credibil în ceea ce spune și face dacă el însuși are dubii?! Cum să fie mărturia noastră plină de viață dacă încă ne îndoim de lucrările pe care Domnul le face pentru noi?

Sunt puțini cei care au curajul să se ridice astăzi și să spună cu toată convingerea: „Nu putem să nu vorbim despre cel care ne-a iubit. Nu putem să nu dăm mărturie despre cel care a murit pentru noi”. Sunt atât de puțini cei care au curajul să treacă dincolo de barierele prejudecăților și să meargă împotriva curentului strigând: „Lăudați pe Domnul pentru că este bun, veșnică este îndurarea lui. Domnul este tăria și lauda mea”. Acestea sunt mărturiile pe care cineva le poate da numai prin credință, numai după ce a experimentat apropierea de Cristos cel înviat. Pentru toți ceilalți care ne zbatem în îndoială și care suntem vrednici de dojana lui Cristos – „oameni cu puțină credință!” – rămâne rugăciunea plină de smerenie: „Nu ne pedepsi, Doamne, după fărădelegile și necredința noastră, ci în marea ta bunătate fă-ne părtași ai milostivii tale”. Iar când ne rugăm, chiar și în cea mai întunecată clipă a (ne)credinței noastre să spunem mai întâi: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că m-ai ascultat”. Și vom vedea minunile Domnului, vom deveni martorii învierii sale.

Reține

Fără credință rămânem cu privirea ațintită spre întunericul pământului și nu vom reuși niciodată să privim cu speranță spre Soarele dreptății.

Sâmbăta, 26 aprilie 2014 

Sâmbata din octava Pastelui
Sf. Anaclet, pp.
Fap 4,13-21; Ps 117; Mc 16,9-15

LECTURA I
Nu putem să nu vorbim ceea ce am văzut şi am auzit.
Citire din Faptele Apostolilor 4,13-21
În zilele acelea, ¹³ mai marii poporului israelit şi cărturarii, văzând îndrăzneala lui Petru şi Ioan, şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, au rămas surprinşi şi au recunoscut în ei pe aceia care fuseseră cu Isus. ¹⁴ Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotriva lor. ¹⁵ După ce le-au poruncit să iasă din sala Sinedriului, vorbeau între ei, ¹⁶ zicând: „Ce ne facem cu aceşti oameni? Este cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune, iar noi nu o putem tăgădui. ¹⁷ Dar, ca faptul să nu se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească în numele acesta”. ¹⁸ I-au chemat deci şi le-au hotărât ca nicidecum să nu mai vorbească, nici să nu mai înveţe în numele lui Isus. ¹⁹ Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: „Judecaţi voi înşivă, dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi, decât de Dumnezeu. ²⁰ Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce le-am văzut şi le-am auzit”. ²¹ Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1 şi 14-15.16ab-18.19-21 (R.: 21a)
R.: Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai ascultat.
sau
Aleluia.
¹ Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui!
¹⁴ Domnul este tăria şi lauda mea.
¹⁵ Strigăte de bucurie şi de biruinţă
se aud în corturile celor drepţi. R.

^16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,
dreapta Domnului m-a înălţat.
¹⁷ Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi vesti faptele Domnului. R.

¹⁸ Domnul m-a pedepsit, m-a pus la încercare,
dar nu m-a lăsat pradă morţii.
¹⁹ Deschideţi-mi poarta triumfului,
ca să intru şi să aduc mulţumire Domnului. R.

²⁰ Aceasta este poarta Domnului;
cei drepţi să intre printr-însa.
²¹ Îţi mulţumesc pentru că m-ai ascultat
şi ai fost salvarea mea. R.

Secvenţa, la alegere, pag. 410.
ALELUIA Ps 117,24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul:
să ne bucurăm şi să ne înveselim într-însa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mergând în lumea întreagă, predicaţi evanghelia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 16,9-15
⁹ După ce a înviat, dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, Isus s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care alungase şapte demoni. ¹⁰ Ea a plecat să ducă vestea celor care fuseseră cu el şi care erau abătuţi şi plângeau. ¹¹ Când au auzit însă că este viu şi că a fost văzut de ea, ei nu i-au dat crezare. ¹² După ce s-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la ţară, ¹³ aceştia s-au întors şi au dat de ştire celorlalţi, dar nici lor nu le-au dat crezare. ¹⁴ În cele din urmă li s-a arătat chiar celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă, şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu au dat crezare celor care îl văzuseră înviat. ¹⁵ Apoi le-a zis: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura”.

Cuvântul Domnului