Prea târziu te-am iubit…

În fiecare dimineață creștinii ar trebui să prindă în mâinile lor sfânta evanghelie și să citească aceste cuvinte: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Căci Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el”. În acest fragment este cuprinsă toată evanghelia și toată istoria mântuirii: misterul iubirii și al fidelității lui Dumnezeu.

De fapt, Isus Cristos a făcut din viața sa un ecou al acestui adevăr: suntem iubiți de Dumnezeu. Și care este răspunsul nostru la această iubire? Cu tristețe trebuie să conștientizăm că de cele mai multe ori răspunsul la această iubire este uitarea, neglijarea, indiferența. Uităm în timpul zilei această iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu și de aceea păcătuim. Poate că dacă ne-am repeta aceste cuvinte în fiecare zi am ajunge mai ușor la iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.

Este adevărat că evanghelia vorbește și despre judecată. Și știm cu toții că această judecată se va întâmpla. Lumea întreagă va fi judecată – și eu și tu – dar nu mai înainte de a fi iubită. Vom fi judecați, însă pentru a fi aflați drepți înaintea sa, Dumnezeu ne-a făcut destinatarii iubirii sale. Nouă nu ne rămâne decât să răspundem la iubire. Tot ce trebuie să facem este să iubim lumina mai mult decât întunericul, să nu săvârșim răul, ci să ieșim la lumină, să facem adevărul. Altfel spus, dincolo de dificultățile și suferințele pe care le simțim trebuie să fim ca apostolii care nu au încetat să proclame vestea cea bună. Prin răspunsul lor plin de iubire la chemarea Domnului evanghelia s-a răspândit la toate popoarele. Aceasta pentru că ei au fost mereu convinși de un adevăr: Dumnezeu ne iubește și îngerul său veghează mereu lângă cei ce se tem de el, și-i scapă din primejdie.

Suntem noi cu adevărat convinși de iubirea pe care ne-o poartă Domnul? Arătăm noi în faptele noastre că vrem să răspundem la iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă prin Isus Cristos, mort și înviat pentru noi? Faptele noastre proclamă lumina învierii și a adevărului sau sunt pline de întunericul păcatului? Să lepădăm faptele întunericului. Să gustăm și să vedem cât de bun este Domnul.

Reține

Ca să înțelegem cât de mult ne iubește Dumnezeu să privim în această zi crucifixul și să înțelegem că moartea și învierea lui Cristos s-au întâmplat pentru noi, pentru iubirea ce ne-o poartă Dumnezeu.

Miercuri, 30 aprilie 2014 

Miercuri din saptamâna a 2-a a Pastelui
Ss. Pius al V-lea, pp. *; Iosif Cottolengo, pr.; Sofia, fc. m.
Fap 5,17-26; Ps 33; In 3,16-21

LECTURA I
Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în temniţă stau în templu şi învaţă poporul.
Citire din Faptele Apostolilor 5,17-26
În zilele acelea, ¹⁷ marele preot şi toţi cei care erau împreună cu el -adică tagma saduceilor -, cuprinşi de ură, ¹⁸ au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. ¹⁹ Dar în timpul nopţii, un înger al Domnului a deschis uşile temniţei şi scoţându-i afară, le-a zis: ²⁰ „Mergeţi în templu şi vestiţi poporului cu îndrăzneală toate aceste cuvinte ale vieţii”. ²¹ Ei au ascultat şi dis-de-dimineaţă au intrat în templu şi au început să înveţe. Venind arhiereul şi cei care erau împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe apostoli. ²² Dar ducându-se, slujitorii nu i-au găsit în temniţă, şi,întorcându-se, au vestit zicând: ²³ „Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând de veghe, dar, când am deschis,n-am găsit pe nimeni înăuntru”. ²⁴ Când au auzit aceste cuvintele mai marele templului şi arhiereii, erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. ²⁵ Dar venind cineva, le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi aruncat în temniţă stau în templu şi învaţă poporul”. ²⁶ Atunci, ducându-se mai marele templului împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, pentru că se temeau de popor, ca să nu-i omoare cu pietre.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 33,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 7a)
R.: Când strigă un sărman, Domnul aude.
sau
Aleluia.
² Voi lăuda pe Domnul întotdeauna,
lauda lui va fi fără încetare pe buzele mele.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei blânzi şi să se bucure. R.

⁴ Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. R.

⁶ Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el,
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
ferice de omul care se încrede în Domnul. R.

ALELUIA In 3,16
(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său unul-născut;
cine crede într-însul are viaţa veşnică. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dumnezeu a trimis pe Fiul său, pentru ca lumea să fie mântuită printr-însul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-21
În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: ¹⁶ „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Căci Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. ¹⁸ Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. ¹⁹ Iar judecata este aceasta: când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci cine săvârşeşte răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. ²¹ Dar cine face adevărul vine la lumină, pentru ca să se vadă că faptele sale sunt săvârşite în Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului