toti sfintiiInvidia. Cine nu a auzit de invidie? Cine nu a fost (cel puțin o dată, poate cel puțin o dată pe zi!) invidios? Poate doar sfinții au reușit să scape de acest ghimpe ce apasă uneori sufletul nostru. Însă și despre sfinți se spune că sunt încercați de o „invidie sfântă”.

Astăzi am putea spune că avem motive să fim de trei ori invidioși pe sfinții pe care îi sărbătorim. În primul rând suntem puși în fața unor oameni care au reușit ceea ce pentru noi este încă un vis: să fie sfinți. Ei au rămas neclintiți în evanghelia pe care au primit-o de la Isus Cristos, au fost oameni statornici și fideli până la sfârșit, fără jumătăți de măsură, fără compromisuri. Ei au făcut ca vestea mântuirii să răsune în lumea întreagă, cum prevestise psalmistul.

În al doilea rând, ei au stat lângă Cristos. Mereu. Au vorbit cu el, i-au ascultat cuvintele, i-au pus întrebări, au primit răspunsuri clare, directe. Au văzut în fiecare zi, timp de trei ani, ce înseamnă puterea lui Dumnezeu și prezența celui atotputernic în mijlocul poporului lui Israel. Au mâncat, au dormit, au visat, au râs, au suferit, au făcut totul împreună cu Cristos și pentru Cristos. L-au iubit atât de mult pe acest Domn și Dumnezeu încât și-au dat viața pentru el.

Și nu în ultimul rând, tot ei sunt cei care s-au bucurat și de o altă prezență: au avut-o alături pe sfânta Maria. Încă din timpul vieții lor pământești au simțit iubirea gingașă a Preacuratei față de întreaga omenire. Împreună cu ea, Maica Bisericii și regina apostolilor, au stăruit în rugăciune și au implorat venirea Duhului Sfânt. Este mai ușor să fii sfânt când ai lângă tine un așa exemplu și un sprijin atât de puternic.

De trei ori invidioși pentru sfințenia lor, pentru apropierea lor de Cristos și de sfânta Maria. Însă ceea ce s-a întâmplat în viața lor poate să se întâmple (ba chiar trebuie să se întâmple!) și în viața noastră. Cristos este și acum între noi, apropiat nouă în Taina Sfintei Euharistii. Același Cristos, care a vorbit cu Filip și Iacob, ne vorbește în fiecare zi în sfânta Evanghelie și-l putem auzi cum ne mustră: „De atâta vreme sunt cu tine și tu nu m-ai cunoscut?” Același Cristos ne privește în fiecare zi din profunzimea altarului și ne-o arată pe Preacurata: „Fiule, iat-o pe mama ta!”. Și tot ce ne putem dori este să auzim cum spune și Sfintei Fecioare: „Femeie, iată-l pe fiul tău” (cf. In 19,26-27).

Reține

“Iată, eu stau la ușă și bat. Dacă cineva ascultă glasul meu și-mi deschide ușa, voi intra la el și voi sta la masă cu el și el cu mine” (Ap 3,20).

Sâmbăta, 3 mai 2014 

Sâmbata din saptamâna a 2-a a Pastelui
SS. FILIP SI IACOB, ap.
1Cor 15,1-8; Ps 18; In 14,6-14

LECTURA I
Domnul i s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-8
Fraţilor, 1 vă reamintesc evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care voi aţi primit-o şi în care rămâneţi neclintiţi. 2 Prin ea veţi fi mântuiţi, dacă o veţi păstra aşa cum aţi primit-o. Altfel degeaba aţi crezut. 3 Înainte de toate v-am transmis ceea ce am primit eu însumi, şi anume: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 şi a fost îngropat; a înviat a treia zi după cum spun Scripturile 5 şi i-a apărut lui Petru, apoi celor doisprezece. 6 După aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt în viaţă iar unii au murit. 7 După aceasta i s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. 8 În cele din urmă, ca unuia născut înainte de vreme, mi-a apărut şi mie.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 18,2-3.4-5 (R.: 5a)
R
.: În lumea întreagă răsună vestea mântuirii.
sau
Aleluia.

2 Cerul vorbeşte despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua dă de ştire acest lucru zilei următoare,
iar noaptea îl destăinuie nopţii următoare. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte,
nu e un glas care să se poată auzi,
5 şi totuşi este o solie care străbate tot pământul,
o veste care ajunge la marginile lumii. R.

ALELUIA In 14,6b.9c
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul.
Filipe, cine mă vede pe mine îl vede şi pe Tatăl. (Aleluia)

EVANGHELIA
De atâta vreme sunt cu voi, şi tu nu m-ai cunoscut?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,6-14
În acel timp, i-a spus Isus lui Toma: 6 „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine. 7 Deoarece mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. 9 Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: 10 «Arată-ni-l pe Tatăl?». Nu crezi tu că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine, ci de la Tatăl, 11 care rămâne în mine şi care săvârşeşte şi faptele. Credeţi ce vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine; iar de nu credeţi cuvântul meu, credeţi-mă pentru faptele mele. 12 Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine va face şi el faptele pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu de la Tatăl, o voi face, ca Tatăl să fie preamărit în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, o voi face”.

Cuvântul Domnului

Posted in

4 răspunsuri la „Invidie sfântă?!”

  1. Avatarul lui danorghici

    De astă dată nu rezonez la unison cu dv.
    Nu sunt deloc invidios pe cei doi sfinți, de ce? Deoarece eu am de făcut o altfel de muncă, una pe care nu o s-o cunoască o mare masă de oameni, credeți că numai foștii Papi pot devenii sfinți?
    Deci nu de 3 ori invidios ci niciodată.

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Sfinţenia nu e doar o posibilitate pentru noi toţi, ci un fel de obligaţie. Toţi trebuie să încercăm să fim sfinţi, să ducem o viaţă sfântă. Iar cea mai bună cale spre sfinţenie trece tocmai prin ceea ce facem, prin munca noastră cea de toate zilele, o muncă rămasă de multe ori în anonimat faţă de cunoştinţa oamenilor, dar niciodată ascunsă ochilor Domnului.
      Nu, nu trebuie şi nu avem motive să fim invidioşi pe drumul sau felul prin care alţii au ajuns şi ajung sfânt. Noi trebuie să ne găsim şi să ne valorificăm propriul drum (aşa cum bine aţi spus şi dvs.).
      Cât despre articol, când am spus de 3 ori invidios era doar modul meu de a spune că trebuie să ne dorim mai mult să trăim şi noi cele trei realităţi de care s-au bucurat sfinţii Filip şi Iacob: o viaţă statornică, fidelă faţă de evanghelie şi angajamentele luate, o viaţă trăită alături de Cristos şi nu în ultimul rând o viaţă alături de sfânta Fecioară Maria, Mama şi mijlocitoarea noastră.
      Domnul să ne binecuvânteze munca cu harurile sale şi să sfinţească fiecare pas al nostru şi cărarea vieţii noastre.

      Apreciază

  2. Avatarul lui ANGELA _MITACHE

    LAUDA TIE CRISTOASE!
    De multe ori ma gindesc la apostolii lui Isus. L-au urmat cu credinta pina la moarte, s-au jertfit ca lumea sa cunoasca cuvintul lui Dumnezeu si atunci imi pun intrebarea: cit de mare este credinta mea? Cit de mult il iubesc pe Tatal ceresc ca sa pot fi capabila sa-mi tin fagaduinta pina la sfirsit, sa nu ma abat de la drumul meu?
    Il iubesc pe Isus, dar cred ca nu destul, altfel nu mi-ar fi frica de viitor.
    INTARESTE DOAMNE CREDINTA MEA SI AJUTA-MA SA TE IUBESC DIN CE IN CE MAI MULT. AMIN!
    Multumesc!

    Apreciază

    1. Avatarul lui Laurentiu

      Toţi avem nevoie de mai multă credinţă. Suntem în creştere, în căutare, în implorarea ajutorului divin până ne vom vedea cu el „faţă către faţă” în împărăţia sa. Domnul să fie călăuza paşilor noştri iar sfinţii să fie modele spre care să privim cu drag, cu dorinţa de a-i imita.

      Apreciază

Răspunde-i lui Laurentiu Anulează răspunsul