În fiecare zi, cei care încă ne bucurăm de sănătatea fizică, ne deplasăm dintr-o parte în alta, încercând să ne îndeplinim cât mai bine datoriile stării noastre, acasă sau la serviciu. Suntem dispuși să străbatem zilnic distanțe considerabile pentru a ne apropia de cei dragi. Însă cât suntem dispuși să parcurgem pentru a ne apropia de Dumnezeu? Cât suntem dispuși să străbatem „țara” proclamând cuvântul lui Dumnezeu? Sau cât din drumul pe care îl facem zilnic vorbește celor pe care îi întâlnim despre Dumnezeu? Pentru a afla răspunsul este suficient să ne gândim la „cărările” pe care le-am străbătut ieri și la discuțiile, gândurile și gesturile pe care le-am făcut în timp ce mergeam dintr-o parte în alta. Știm atât de bine că și cele mai mici gesturi devin mărturii pro sau contra credinței noastre. Orice facem îl prezintă sau îl ascunde lumii pe Cristos.
Cei care sunt cu adevărat creștinii autentici dau mereu mărturie despre crezul lor. Așa se face că și în mijlocul prigoanei care s-a declanșat asupra Bisericii de la începuturi, ucenicii dau dovadă de curaj și străbat țara „binevestind cuvântul lui Dumnezeu”. Nu străbat drumurile ascunzându-și identitatea, ci dimpotrivă dau mărturii pline de convingere, astfel încât „mulțimile dădeau crezare într-un cuget”. Nu s-au speriat, nu au renunțat, nu s-au închis în ei înșiși.
Misiunea oricărui creștin este de a-l face prezent pe Cristos în lume, de a-l arăta, de a vorbi despre el și, mai ales, de a trăi conform cu învățătura sa. Însă de cele mai multe ori, tocmai creștinii devin oameni care îl ascund pe Cristos, oamenii care nu lasă să se vadă strălucirea celui înviat, oameni care nu cred în sufletul lor că Domnul este pâinea vieții și numai alergând la el nu vom mai flămânzi niciodată. Pentru aceasta viața noastră în loc să fie o mărturie care să-l prezinte lumii pe Cristos, devine un paravan dincolo de care nu se vede nimic. Dacă din viața noastră lipsește mărturia autentică, trebuie să ne cercetăm inima și să vedem că, de fapt, ne lipsește fundamentul: credința. Iar dacă nu credem, nu vom avea viața veșnică, pentru că Domnul ne spune zi de zi: „Aceasta este voința Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul și crede într‑însul să aibă viața veșnică; și eu îl voi învia în ziua de apoi”.
Reține
Creștinul are în fiecare clipă două posibilități: să fie un paravan dincolo de care nu se vede nimic din prezența lui Cristos sau să fie un martor care face prezent chipul strălucitor al Domnului. Eu ce aleg pentru această zi: martor sau paravan?
Miercuri, 7 mai 2014
Miercuri din saptamâna a 3-a a Pastelui
Ss. Roza Venerini, calug.; Ghizela, regina; Anton Pecerski, pustnic
Fap 8,1-8; Ps 65; In 6,35-40LECTURA I
Străbăteau ţara binevestind cuvântul lui Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 8,1-8
În ziua morţii lui Ştefan 1 a izbucnit o mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim; în afară de apostoli, toţi s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei. 2 Nişte bărbaţi cucernici l-au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit îndelung. 3 Saul dimpotrivă căuta să distrugă Biserica: pătrundea prin case, târa bărbaţi şi femei şi îi arunca în temniţă. 4 Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul lui Dumnezeu. 5 Astfel, Filip a ajuns într-o cetate a Samariei şi îl propovăduia pe Cristos. 6 Mulţimile, auzind vorbindu-se sau chiar văzând minunile pe care le săvârşea, dădeau crezare într-un cuget celor spuse de către Filip; 7 mulţi dintre cei stăpâniţi de diavoli erau eliberaţi de duhurile rele, care ieşeau din ei, scoţând strigăte puternice; mulţi paralitici şi bolnavi au fost vindecaţi. 8 A fost o mare bucurie în cetatea aceea.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 65,1-3a.4-5.6-7a (R.: 1)
R.: Strigaţi lui Dumnezeu, toţi locuitorii pământului.
sau
Aleluia.
1 Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie,
voi, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi slavă numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre.
3a Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale. R.4 Tot pământul se închină în faţa ta
şi cântă în cinstea ta, cântă numele tău”.
5 Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu.
Minunate sunt lucrările tale în faţa neamului omenesc. R.6 El a prefăcut marea în pământ uscat
şi râul a fost trecut cu piciorul;
de aceea ne bucurăm de-a pururi.
7a Căci el stăpâneşte pe vecie prin puterea lui. R.ALELUIA In 6,40
(Aleluia) Cine crede în Fiul are viaţa veşnică
şi eu îl voi învia în ziua de apoi. (Aleluia)EVANGHELIA
Aceasta este voinţa Tatălui: ca oricine crede în Fiul să aibă viaţă veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,35-40
În acel timp, Isus spunea mulţimii iudeilor: 35 „Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cine crede în mine nu va înseta niciodată. 36 Dar v-am spus că m-aţi văzut şi totuşi nu credeţi. 37 Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine; şi pe cel care vine la mine nu-l voi izgoni afară, 38 pentru că m-am coborât din cer nu ca să fac voia mea, ci voia celui ce m-a trimis. 39 Or, aceasta este voinţa celui ce m-a trimis, ca din cei pe care mi i-a dat să nu pierd pe nici unul, ci să-i învii în ziua de apoi. 40 Aceasta este voinţa Tatălui meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede într-însul să aibă viaţa veşnică; şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Răspunde-i lui ANGELA _MITACHE Anulează răspunsul