Prea târziu te-am iubit…

În fiecare zi ar trebui să răsune și în inima noastră această întrebare a iudeilor: „Cum poate acesta să ne dea trupul său ca să-l mâncăm?” Aceasta nu pentru că nu cunoaștem puterea lui Cristos și sacramentele instituite de el, ci pentru că știm nevrednicia noastră. Suntem atât de păcătoși încât ar trebuie să ne copleșească plânsul la gândul bunătății lui Dumnezeu față de noi și la josnicia comportamentului nostru. Cu câtă pietate, umilință și durere în inimă trebuie să rostim clipă de clipă: „Doamne nu sunt vrednic să intri în sufletul meu”. Nu suntem vrednici.

Cum poate acesta să ne dea trupul său ca să-l mâncăm, când noi suntem atât de egoiști, superficiali, necredincioși? Cum poate Domnul să vină în inima noastră atât de încărcată de păcate, de indiferență, de autosuficiență? Cum poate Domnul, el Preasfântul, să se așeze în inima noastră când faptele noastre par a fi o nouă persecuție împotriva credinței și a creștinismului, când prin cuvintele noastre facem atât de mult rău în jurul nostru, când prin gândurile noastre pătăm chipul curat și lipsit de orice pată al „Miresei lui Cristos”?

În fața slăbiciunii și a mizeriei noastre, singurul care ne ajută să rămânem în picioare este glasul lui Cristos. El este cel care spune și despre noi păcătoșii: „Tu ești pentru mine un vas ales. Eu vreau să locuiesc în inima ta. Eu vreau ca tu să mă primești și apoi să dai mărturie despre mine în lumea întreagă”. Numai prin puterea lui Dumnezeu și din marea sa milostivire reușim să stăm în picioare.

Și chiar dacă Domnul ne ridică și ne primește la masa sa, mereu vor fi mulți care vor putea spune și despre noi: „Doamne, despre acesta am auzit că a făcut cutare și cutare lucru, că este un dușman al tău, că trăiește în păcat…”. Acestea sunt momentele când trebuie să spunem cu și mai multă credință: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu”. Aceasta trebuie să fie astăzi dorința inimii noastre: ca Domnul să ne adreseze cuvântul său de iertare, ca Domnul să ne ridice, ca Domnul să facă din noi, ființe firave, un vas ales. Nimic nu vorbește mai mult despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi decât euharistia, decât faptul că el vine în fiecare zi în inima și viața noastră pentru a le umple de culoare, de viață, de tot ceea ce este mai bun. Și aceasta până vom ajunge la viața veșnică.

Reține

Trupul lui Cristos este forța noastră în orice slăbiciune și numai prin harul său ne putem simți vrednici de un dar atât de mare, de o iubire veșnică.

Vineri, 9 mai 2014 

Vineri din saptamâna a 3-a a Pastelui
Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic
Fap 9,1-20; Ps 116; In 6,52-59

LECTURA I
Acesta este un vas ales pentru mine, ca să poarte numele meu în faţa neamurilor.
Citire din Faptele Apostolilor 9,1-20
În zilele acelea, ¹ Saul era stăpânit de o furie de moarte împotriva ucenicilor Domnului. ² El s-a dus la arhiereu şi a cerut de la el scrisori pentru sinagogile din Damasc, ca să-i prindă şi să-i aducă legaţi la Ierusalim pe toţi adepţii acestei învăţături, atât bărbaţi cât şi femei, pe care i-ar găsi. ³ Când se apropia de Damasc, deodată l-a învăluit pe drum o lumină din cer, ca un fulger. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas care îi spunea: „Saule, Saule, pentru ce mă prigoneşti?” ⁵ Iar el a răspuns: „Cine eşti tu, Doamne?” „Eu sunt Isus, pe care tu îl prigoneşti. (Greu îţi este să loveşti împotriva imboldului. ⁶ Şi el, tremurând şi înspăimântat, a zis: „Doamne, ce voieşti să fac?” Iar Domnul i-a răspuns:) „Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. ⁷ Bărbaţii, care erau cu el pe drum, stăteau înmărmuriţi, căci auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a ridicat de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. ⁸ Atunci l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. ⁹ Trei zile a fost lipsit de vedere; nu a mâncat şi nu a băut nimic. ¹⁰ Era în Damasc un ucenic, cu numele Anania. Într-o viziune, ¹¹ Domnul l-a chemat: „Anania!” El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” Domnul a continuat: „Ridică-te, mergi pe strada Dreaptă, în casa lui Iuda şi întreabă de un anume Saul din Tars: Iată, se roagă”. ¹² Şi Saul a avut o viziune: un bărbat cu numele Anania a intrat la el şi-a pus mâinile asupra lui ca să-şi recapete vederea. ¹³ Anania a răspuns: „Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi că a făcut multe rele credincioşilor tăi din Ierusalim. ¹⁴ Şi aici are împuternicire de la arhierei să-i pună în lanţuri pe toţi care cheamă numele tău”. ¹⁵ Dar Domnul i-a zis: „Mergi, fiindcă acesta îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea păgânilor, a regilor şi a fiilor lui Israel. ¹⁶ Iar eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească pentru numele meu”. ¹⁷ Atunci Anania s-a dus, a intrat în casă şi, punându-şi mâinile peste el, i-a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, cel care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea, şi să te umpli de Duh Sfânt”. ¹⁸ Şi îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat şi a primit botezul. ¹⁹ După ce a stat la masă a prins putere. A rămas câteva zile cu ucenicii din Damasc, ²⁰ propovăduind în sinagogi, că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 116,1.2 (R.: Mc 16,15)
R.: Mergeţi în lumea întreagă şi predicaţi evanghelia.
sau
Aleluia.
¹ Lăudaţi-l pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-l, toate popoarele. R.

² Căci Domnul şi-a dovedit iubirea sa pentru noi
şi el rămâne totdeauna credincios legământului său. R.

ALELUIA In 6,57
(Aleluia) Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
rămâne în mine şi eu în el, spune Domnul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,52-59
În acel timp, ⁵² iudeii se certau zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?” ⁵³ Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi. ⁵⁴ Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁵⁵ Trupul meu cu adevărat este mâncare şi sângele meu cu adevărat băutură. ⁵⁶ Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu rămân în el. ⁵⁷ Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu şi eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine. ⁵⁸ Aceasta este pâinea care coboară din cer, nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri. Ei au murit; cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”. ⁵⁹ Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Cafarnaum.

Cuvântul Domnului