În fiecare zi suntem asaltați cu oferte de care ne putem bucura și cu misiuni pe care trebuie să le îndeplinim. Avem atât de multe posibilități pentru a ne umple viața încât cu ușurință putem rata esențialul. Astăzi Domnul ne pune în față două lucruri esențiale care nu trebuie să lipsească din viața noastră: rugăciunea (înaintea oricărei acțiuni) și iubirea (principiul călăuzitor pentru orice acțiune).

Atât de des suntem grăbiți să mâncăm, să plecăm, să acționăm, că nu ne mai oprim nici măcar o clipă ca să ne însemnăm cu sfânta cruce. Suntem prea concentrați pe posibilitățile și puterile noastre încât uităm că „trebuie să ne rugăm ca și cum totul ar depinde de Dumnezeu și să muncim ca și cum totul ar depinde de noi”. Acestea, munca (efortul și capacitățile noastre) și rugăciunea (invocarea ajutorului divin), trebuie să fie mereu împreună în viața noastră. Garanția lucrărilor noastre nu stă în forța și în înțelepciunea noastră, ci în conformarea lor cu planul lui Dumnezeu. Să nu uităm niciodată cuvintele psalmistului: „În zadar vă sculați dis-de-dimineață și vă culcați târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiților săi în timpul somnului” (Ps 127,2).

Alături de rugăciune, din viața noastră nu poate să lipsească iubirea. Cuvintele lui Cristos sunt mai mult decât un îndemn, sunt o poruncă, sunt o obligație: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unii pe alții!” (In 15,17). Însă iubirea autentică nu este un sentiment vag care se realizează de la sine sau care vine odată cu înaintarea în vârstă. Iubirea adevărată înseamnă alegere clipă de clipă, înseamnă „a pune binele celuilalt mai presus de propriul bine”, înseamnă a fi dispus să porți și crucea celuilalt. Sunt mulți care ne descurajează și ne spun că iubirea este prea grea pentru a fi mereu autentică. Însă în fața iubirii adevărate nicio dificultate nu pare imposibilă de depășit. Este adevărat că iubirea poartă spre cruce, că iubirea cere sacrificiu și jertfire de sine, însă pentru cel care iubește, tocmai în iubire își găsește toată forța de care are nevoie pentru a se jertfi până la capăt. Iubirea adevărată nu cunoaște jumătăți de măsură, nu cunoaște descurajarea, nu știe ce înseamnă infidelitatea. Iubirea adevărată știe un singur adevăr: binele celuilalt.

Reține

Așa cum rugăciunea cea mai plăcută Domnului cuprinde întotdeauna cuvintele „Facă-se voia ta!”, la fel și iubirea autentică are un singur scop: binele celui iubit.

Miercuri, 14 mai 2014 

Miercuri din saptamâna a 4-a a Pastelui
SF. MATIA, ap.
Fap 1,15-17.20-26; Ps 112; In 15,9-17

LECTURA I
Sorţii au căzut pe Matia şi a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Citire din Faptele Apostolilor 1,15-17.20-26
¹⁵ În zilele de după înălţare, fraţii erau adunaţi în număr de circa o sută douăzeci. Petru s-a ridicat în mijlocul adunării şi a zis: ¹⁶ „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura, pe care a prezis-o Duhul Sfânt prin gura lui David, despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor trimişi să-l prindă pe Isus. ¹⁷ El era din numărul nostru şi fusese părtaş la misiunea noastră. ²⁰ În cartea Psalmilor scrie: «Slujba lui să o ia altul». ²¹ Iată ce avem de făcut: Trebuie ca unul dintre aceşti bărbaţi, care ne-a însoţit tot timpul cât a trăit între noi Domnul Isus, ²² începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost luat de la noi, să devină împreună cu noi martor al învierii sale”. ²³ Au fost propuşi doi: Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi Matia. ²⁴ Apoi s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, care cunoşti inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceşti doi l-ai ales, ²⁵ ca să ia locul slujbei de apostol, din care a căzut Iuda, mergând spre destinul lui”. ²⁶ Au tras deci la sorţi şi sorţii au căzut pe Matia. De atunci a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 112,1-2.3-4.5-6.7-8
R.: Domnul l-a aşezat printre conducătorii poporului său.
sau
Aleluia.

¹ Lăudaţi, slujitori ai Domnului,
lăudaţi numele Domnului!
² Fie numele Domnului binecuvântat,
de acum şi până în veac. R.

³ De la răsăritul şi până la apusul soarelui
fie numele Domnului binecuvântat!
⁴ Domnul stăpâneşte peste toate neamurile,
slava lui este mai presus de ceruri. R.

⁵ Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru
care locuieşte atât de sus?
⁶ Care îşi pleacă privirile să vadă
ce se petrece în cer şi pe pământ. R.

⁷ El ridică pe cel slab din ţărână,
înalţă din cenuşă pe cel sărac,
⁸ ca să-l aşeze printre cei mari,
printre mai marii poporului său. R.

ALELUIA Cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi din lume, spune Domnul,
ca să mergeţi şi să aduceţi roade, dar roade care să rămână. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-17
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁹ „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. ¹⁰ Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. ¹¹ Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. ¹² Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. ¹³ Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. ¹⁴ Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. ¹⁵ De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. ¹⁶ Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. ¹⁷ Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”.

Cuvântul Domnului