Prea târziu te-am iubit…

„Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța toate și vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus” (In 14,25). Acestea sunt cuvintele care vor răsuna astăzi la sfânta Liturghie. Însă, concret, cum simțim în viața noastră această mângâietoare prezență a Duhului Sfânt? Cum ne amintește el de Cristos, de Evanghelie, de virtuți, de prieteni, de cele uitate?
Prezența lui este ca roua peste iarba încinsă de razele soarelui. Între roua dimineții și iarba fragedă a primăverii este o relație de iubire și de ajutor foarte puternică pe care putem fi invidioși. Aceasta pentru că este un model pentru relația care ar trebuie să fie (și nu este) între noi și Duhul Sfânt.
Mângâietorul este o prezență rodnică, benefică. Este atotputernic: te fascinează, te inspiră, te face să înflorești instantaneu. Este o prezență necesară. Nu putem trăi fără Duhul Sfânt. Nu putem duce o viață rodnică dacă ne lipsește „Domnul de viață dătătorul”. Există un cântec „profan” al celor de la Holograf care redă foarte bine, parafrazând, nevoia indispensabilă de a avea mereu în viața noastră prezența Duhului Sfânt. Așa cum ei cântă: „Poți să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume, poți să-mi iei zile, nopțile și anii de vrei, poți să mă lași singur într-un loc anume de unde să nu pot vreodată să mă întorc la ai mei, dar să nu-mi iei niciodată dragostea… fiindcă atunci am să mor”, la fel și noi putem afirma cu toată tăria: „Să nu mi-l iei niciodată pe Duhul Sfânt… Fără Duhul Sfânt murim, ne pierdem, rătăcim departe de toată splendoarea vieții și a adevărului”.
Putem pierde multe în această viață și să supraviețuim zâmbind senini, însă când îl pierdem pe Duhul Sfânt, pierdem dragostea, pierdem amintirile cele mai dragi legate de Cristos, de Biserică, dar și de prieteni… Pierdem nemurirea după care tânjim.
Așadar, astăzi implorăm mijlocirea Preacuratei – Mireasa Duhului Sfânt – ca niciodată să nu-l pierdem pe Mângâietorul. Astăzi ne rugăm și cântăm din toată inima: „Nu ne luați dragostea, nu ni-l luați pe Duhul Sfânt, nu ni-l luați pe Cristos, nu ne luați prietenii și amintirile, fiindcă atunci vom muri! În rest, poate să ni se întâmple orice. Aceasta pentru că atunci când Domnul cel de viață dătătorul este cu noi, nu ne va lipsi nicio mângâiere”.

Reține

Aceasta este credința Bisericii și a noastră: „Cred în Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, care de la Tatăl și de la Fiul purcede, care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit și a grăit prin proroci”.

Luni, 19 mai 2014 

Luni din saptamâna a 5-a a Pastelui
Sf. Celestin al V-lea, pp.
Fap 14,5-18; Ps 113; In 14,21-26

LECTURA I
Vă vestim să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu.
Citire din Faptele Apostolilor 14,5-18
În zilele acelea, ⁵ la Iconiu, păgânii şi iudeii, împreună cu mai marii lor, s-au ridicat împotriva lui Paul şi Barnaba, ca să-i batjocorască şi chiar să-i ucidă cu pietre. ⁶ Văzând aceasta, ei au fugit în Licaonia, în oraşele Listra şi Derbe, ⁷ şi în ţinutul dimprejur, predicând şi acolo vestea cea bună. ⁸ În Listra era un om bolnav de picioare, fiind olog din naştere, care nu umblase niciodată. ⁹ Acesta asculta cuvintele lui Paul, iar Paul, privind spre el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat, ¹⁰ a zis cu glas puternic: „Ridică-te drept şi mergi pe picioarele tale”. El a sărit şi a început să umble. ¹¹ Văzând ceea ce făcuse Paul, mulţimile au strigat în limba licaonă, zicând: „Zeii, luând chip de oameni, s-au coborât la noi”. ¹² Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Paul Hermes, fiindcă el era purtătorul de cuvânt. ¹³ Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în afara cetăţii, a trimis să se aducă la porţile oraşului tauri şi cununi, ca împreună cu mulţimile să aducă jertfă. ¹⁴ Auzind aceasta, apostolii Paul şi Barnaba şi-au rupt veşmintele şi au sărit în mulţime, zicând: ¹⁵ „Fraţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea vouă; şi am venit să vă aducem vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele. ¹⁶ În veacurile trecute, el a lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor, ¹⁷ deşi nu a încetat să dea mărturie despre sine, prin binefacerile sale; astfel el a dat din cer ploaie şi belşug de hrană şi bucurie în inimile voastre”. ¹⁸ Chiar prin aceste cuvinte, numai cu greu au reuşit să împiedice mulţimile de a le aduce jertfă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 113,1b-2.3-4.15-16 (R.: 1)
R.: Nu nouă, ci ţie, Doamne, ţi se cuvine toată mărirea.
sau
Aleluia.
^1b Nu pentru noi, Doamne, nu pentru noi,
ci pentru slava numelui tău,
arată-ţi bunătatea şi adevărul tău.
² De ce să spună păgânii:
„Unde este Dumnezeul lor?” R.

³ Dumnezeul nostru este în ceruri
şi face tot ce voieşte.
⁴ Idolii lor sunt argint şi aur,
lucrarea mâinilor oamenilor. R.

¹⁵ Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,
cel care a făcut cerul şi pământul.
¹⁶ Al Domnului este cerul,
iar oamenilor le-a dăruit pământul. R.

ALELUIA In 14,26
(Aleluia) Duhul Sfânt vă va învăţa toate, spune Domnul;
el vă va aminti tot ce v-am spus eu vouă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mângâietorul, pe care-l va trimite Tatăl, vă va învăţa toate.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,21-26
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²¹ „Cine primeşte poruncile mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine, va fi iubit de către Tatăl meu, şi-l voi iubi şi eu şi mă voi arăta lui”. ²² Iuda, nu Iscarioteanul, l-a întrebat: „Doamne, pentru care motiv ai să ni te arăţi nouă şi nu lumii?” ²³ Isus i-a răspuns: „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el. ²⁴ Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. Dar acestea vi le spun câtă vreme mai sunt cu voi; ²⁵ Mângâietorul, Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl în numele meu, ²⁶ el vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte tot ceea ce v-am spus”.

Cuvântul Domnului