Un cuvânt care ne smulge din visare…

Pe locuri de vis: ce-aş mai fi celebrat aici. Casa lui Iosif!Ni se întâmplă uneori să mergem atât de hotărâți spre sfânta Liturghie, încât avem impresia că suntem gata să urcăm calvarul, să ne lăsăm răstigniți împreună cu Cristos, să ne jertfim pentru mântuirea tuturor. Însă intrăm în biserică, începe slujba… și ne pierdem în gânduri și griji, amintiri și vise, dezamăgiri și speranțe. Totul se întâmplă atât de repede încât auzim brusc: „Liturghia s-a sfârșit. Mergeți în pace!”. Incredibil cât de repede a trecut totul. Între timp ne-am regretat păcatele, am ascultat cuvântul Domnului, ne-am mărturisit credința, poate ne-am și împărtășit și iată că nu mai știm cum de am ajuns deja la final. Suntem atât de slabi. Atât de ușor ne lăsăm purtați de griji și gânduri uitând că suntem în fața celui ce ne poartă de grijă ca nimeni altul și ne cunoaște toate gândurile până în profunzimea minții și a inimii. Suntem atât de neatenți în prezența Domnului.
Însă uneori se întâmplă ca un gest sau un cuvânt să ne smulgă din visare și să ne aducă direct în fața lui Cristos. Cât de tare poate tresări inima noastră când aude din partea Domnului: „De atâta vreme sunt cu tine și tu nu m-ai cunoscut?” (In 14, 9). Domnul își întoarce fața de la apostolul Filip, întrerupe brusc dialogul cu el și ne provoacă pe noi la discuție. Îmi spune mie, îți spune ție: „Oare cum este posibil să fii de atâta vreme aproape de mine și să nu mă cunoști?”
Și noi chiar credeam că îl cunoaștem, că știm totul despre el. Mai mult, credeam că îl iubim. Avem toate motivele să ne întristăm în această zi când conștientizăm că nu-l cunoaștem cu adevărat pe Domnul și Mântuitorul nostru. Asemenea ucenicilor și noi avem rugăciuni, cereri și întrebări la care el ne-a oferit de mult timp răspuns, dar noi nu am avut urechi să-l ascultăm. Este atât de trist când ne dăm seama că îi cerem Domnului socoteală pentru întâmplările din viața noastră, ca și cum el ar fi vinovat de ceea ce noi alegem rău pentru viața noastră. Cum este posibil să îi dăm noi sfaturi lui și să îi spunem cum ar fi fost mai bine să facă?
Toate aceste ne spun că nu-l cunoaștem și ne fac să ne întrebăm astăzi: „Cât îl cunosc eu pe Cristos?” și „Cine este el cu adevărat pentru mine?”. Să cerem astăzi în rugăciune harul de a-l cunoaște: „Isuse, dăruiește-mi să mă apropii de tine și să te cunosc așa cum ești, să-l văd în tine pe Domnul și Dumnezeul meu, creatorul, mântuitorul și sfințitorul meu”.

Reține
Eu sunt calea, adevărul și viața, spune Domnul. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine (In 14,6).

Duminică, 18 mai 2014 

† DUMINICA a 5-a a Pastelui
Ss. Ioan I, pp. m.; Leonard Murialdo, pr.
Fap 6,1-7; Ps 32; 1Pt 2,4-9; In 14,1-12

LECTURA I
Au ales şapte bărbaţi plini de Duhul Sfânt.
Citire din Faptele Apostolilor 6,1-7
În zilele acelea, 1 crescând numărul ucenicilor, creştinii greci de origine murmurau împotriva celor de origine iudaică 2 pentru că în slujirea de fiecare zi văduvele lor erau trecute cu vederea. Atunci cei doisprezece au convocat adunarea ucenicilor şi le-au spus: „Nu-i normal ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu, pentru a servi la mese. 3 De aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. 4 Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului”. 5 Propunerea a plăcut întregii mulţimi şi ei l-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, originar din Antiohia, convertit la iudaism. 6 I-au prezentat înaintea apostolilor. Aceştia, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile asupra lor. 7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, numărul ucenicilor creştea în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi iudei se supuneau credinţei.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,1-2.4-5.18-19 (R.: 22)
R.: Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, precum şi speranţa noastră este în tine.
sau
Aleluia.
1 Drepţilor, strigaţi de bucurie către Domnul,
cei fără de prihană se cuvine să-i înalţe cântare de laudă;
2 lăudaţi-l pe Domnul cu harpa,
lăudaţi-l cu alăuta cu zece coarde. R.

4 Drept este cuvântul Domnului
şi în toate lucrările sale se arată adevărul.
5 El iubeşte dreptatea şi adevărul,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să-i scape de la moarte
şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

LECTURA A II-A
Voi sunteţi un neam ales, o preoţie regească.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 2,4-9
Preaiubiţilor, 4 apropiaţi-vă de Domnul Isus, el este piatra cea vie: oamenii au aruncat-o dar Dumnezeu a ales-o, pentru că a preţuit-o. 5 Voi de asemenea să fiţi pietre vii, care să slujească la zidirea templului duhovnicesc, şi preoţie sfântă, care să aducă jertfe spirituale, primite de Dumnezeu, prin Isus Cristos. 6 Căci este scris în Scripturi: „Iată, aşez în Sion piatra din capul unghiului, o piatră aleasă şi de mare preţ; cine se încrede într-însa nu va rămâne de ruşine”. 7 Cinste vouă care credeţi; dar despre cei care nu cred, Scriptura spune: „Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului, o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere”. 8 Ei se poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, la care au fost chemaţi. 9 Voi însă sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu; voi aveţi, aşadar, misiunea de a vesti în lume faptele măreţe ale aceluia, care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 14,6
(Aleluia) Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, spune Domnul;
nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,1-12
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 1 „Să nu se tulbure inima voastră. Credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în mine. 2 În casa Tatălui meu sunt lăcaşuri multe. Dacă nu ar fi aşa, n-aş fi spus: 3 mă duc să vă pregătesc un loc. După ce mă voi duce să vi-l pregătesc, mă voi întoarce să vă iau cu mine, ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu. 4 Voi cunoaşteţi calea unde mă duc eu”. 5 Toma i-a zis: „Doamne, nu ştim unde te duci şi cum putem şti calea?” 6 Isus i-a răspuns: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu decât prin mine. 7 Deoarece mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. 9 Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: «Arată-ni-l pe Tatăl?» 10 Nu crezi tu că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine, ci de la Tatăl care rămâne în mine şi care săvârşeşte şi faptele. 11 Credeţi ce vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine; iar de nu credeţi cuvântul meu, credeţi-mă pentru faptele mele. 12 Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine va face şi el faptele pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl”.

Cuvântul Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: