Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Ni l-au omorât, dar nu l-au putut distruge. Anton Durcovici a învins moartea!

Posted by Paxlaur pe 17/05/2014

AntonDurcoviciParcurgând drumurile întortocheate ale istoriei, le găsim presărate cu oameni care au știut să armonizeze opțiunile lor cu harul lui Dumnezeu, oameni care folosindu-se bine de liberul arbitru au adus dovezi temeinice în favoarea posibilității omului de a ajunge la sfințenie. Omul, conlucrând cu harul lui Dumnezeu, poate îndeplini dorința Tatălui ceresc de a fi sfânt, de a fi desăvârșit asemenea lui. Un astfel de om care prin felul său de a fi, prin credința sa exteriorizată a împlinit dorința Domnului, a fost și episcopul martir Anton Durcovici, „fericitul” pentru care astăzi Biserica îmbracă haină de sărbătoare.
Viața acestui mare păstor trebuie cunoscută nu numai pentru a admira martiriul său vrednic de prețuire, ci și pentru a imita în trăirea noastră zilnică virtuțile practicate de el în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Din toate darurile cu care a fost binecuvântat de Dumnezeu, atât ca preot cât și ca episcop, Anton Durcovici nu a oprit nimic pentru el, ci toate le-a dedicat în întregime slujirii Sfintei Treimi și corpului mistic al lui Isus Cristos, Biserica.
Pornind de la primele evenimente din viața acestui atleta Christi, drumul parcurs spre sfințenie este un drum la capătul căruia nu a fost doar martiriul, ci însăși identificarea cu Învățătorul său și mai ales întâlnirea cu el. Fericitul Anton Durcovici a fost un om, un sfânt, o lumină. Un om ce zi de zi s-a străduit să fie o punte, un foc și o scară spre Dumnezeu. A fost o punte spre Dumnezeu deoarece prin el mulți au trecut de pe malul pierzării pe tărâmul fericit al adevăratei bucurii. În obscuritatea perioadei interbelice și mai apoi comuniste, aprins fiind de iubirea față de Dumnezeu și de aproapele, a luminat pământul țării noastre. Oricine a putut primi lumină de la el pentru a găsi calea spre Dumnezeu. A luminat până când fiii întunericului, deranjați de strălucirea credinței sale, l-au stins. Orice creștin dornic să se mântuiască nu trebuie să facă altceva decât să urce treaptă cu treaptă scara spre sfințenie așa cum a făcut el. Fiecare clipă din viața sa nu a fost decât o treaptă urcată spre Dumnezeu.
Acum vedem și simțim cel mai bine că el nu este mort. El continuă să trăiască în inima noastră, fiind un mijlocitor puternic pentru noi care încă străbatem această vale de lacrimi. Noi știm și dăm mărturie că el trăiește în acea împărăție pentru care a luptat, în împărăția Dumnezeului veșnic.

Reține
„Bine, servitor bun și credincios! Intră în bucuria stăpânului tău” (Mt 25,23).

Sâmbăta, 17 mai 2014 

Sâmbata din saptamâna a 4-a a Pastelui
Sf. Pascal Baylon, calug.; Fer. Ioan Scheffler, ep. m.
Fap 13,44-52; Ps 97; In 14,7-14

LECTURA I
Iată, ne îndreptăm spre neamuri.
Citire din Faptele Apostolilor 13,44-52
44 În sâmbăta care a urmat, după cea dintâi predică a lui Paul în Antiohia Pisidiei, aproape tot oraşul s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu. 45 Când iudeii au văzut atâta lume, au fost cuprinşi de invidie şi, cu insulte, contraziceau cele spuse de Paul. 46 Atunci Paul şi Barnaba le-au spus hotărât: „Vouă trebuia să vă fie adresat mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, dar de vreme ce voi îl respingeţi şi vă socotiţi pe voi înşivă nevrednici de viaţa cea veşnică, iată, ne întoarcem către naţiunile păgâne. 47 Căci aşa ne-a poruncit nouă Domnul: «Te-am pus ca lumină a neamurilor, pentru ca prin tine mântuirea să ajungă până la capătul pământului»”. 48 Când păgânii au auzit acestea, s-au bucurat şi au preamărit cuvântul lui Dumnezeu. Şi câţi erau pregătiţi de Dumnezeu pentru viaţa veşnică, au crezut. 49 Astfel cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul. 50 Dar iudeii au determinat femeile cu vază, convertite la iudaism, şi pe bărbaţii de frunte din oraş, care au stârnit o prigoană împotriva lui Paul şi Barnaba şi i-au alungat din ţinuturile lor. 51 Ei şi-au scuturat praful de pe picioare, ca o mărturie împotriva lor, şi s-au dus la Iconiu, 52 în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duh Sfânt.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.2-3ab.3cd-4 (R.: 3c)
R.: A văzut tot pământul biruinţa Dumnezeului nostru.
sau
Aleluia.
1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au adus biruinţă. R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor;
3ab şi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui,
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut biruinţa Dumnezeului nostru.
4 Strigaţi către Domnul, cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului,
izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă. R.

ALELUIA In 8,31b-32
(Aleluia) Dacă veţi rămâne credincioşi cuvântului meu, spune Domnul;
veţi fi cu adevărat ucenicii mei
şi veţi cunoaşte adevărul. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă vede pe mine îl vede şi pe Tatăl.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,7-14
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 7 „Deoarece mă cunoaşteţi pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoaşteţi şi l-aţi văzut”. 8 Filip i-a zis: „Doamne, arată-ni-l pe Tatăl şi ne este de ajuns”. 9 Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi tu nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl. Cum poţi spune: 10 «Arată-ni-l pe Tatăl?» Nu crezi tu că eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la mine, ci de la Tatăl, 11 care rămâne în mine şi care săvârşeşte şi faptele. Credeţi ce vă spun: Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în mine; iar de nu credeţi cuvântul meu, credeţi-mă pentru faptele mele. 12 Adevăr, adevăr zic vouă: cel care crede în mine va face şi el faptele pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl. 13 Şi orice veţi cere în numele meu de la Tatăl, o voi face, ca Tatăl să fie preamărit în Fiul. 14 Dacă veţi cere ceva în numele meu, o voi face”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Un răspuns to “Ni l-au omorât, dar nu l-au putut distruge. Anton Durcovici a învins moartea!”

  1. […] Ni l-au omorât, dar nu l-au putut distruge. Anton Durcovici a învins moartea! […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: