Prea târziu te-am iubit…

Nu este întotdeauna ușor să spui ceea ce gândești. Deseori ne lăsăm duși de val și deși gândim ceva spunem altceva. Ne lipsește de multe ori curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a vorbi deschis. Uneori o facem din „politețe”: nu vrem să jignim, să obosim etc. Alteori o facem din fariseism: nu vrem să se știe exact ce și cum gândim. Alteori o facem cu răutate: „e mai bine să nu știe!”. Alteori o facem din teamă: „Dacă va reacționa violent? Dacă se va îndepărta de mine?”
Nu așa stau lucrurile în cazul lui Isus. El nu a căutat să spună oamenilor ceea ce le-ar fi plăcut să audă. Nu a folosit niciodată politețuri ieftine și nici nu s-a înspăimântat de cei care erau deranjați de adevărul proclamat. Forța și naturalețea pe care le-a folosit atunci când a predicat fericirile, au fost aceleași și atunci când a vorbit despre judecata finală. După cum a vorbit despre pacea pe care a venit să o aducă lumii, la fel a vorbit și despre dezbinarea și neliniștea pe care le va crea în multe inimi. Și așa cum mereu a arătat lumii imaginea iubitoare a Tatălui, la fel a vorbit și a avertizat omenirea despre prezența „stăpânitorului acestei lumi”.
Stăpânitorul acestei lumi este Diavolul, însă Isus adaugă imediat: „el nu are nicio putere asupra mea”. Iar sfântul Augustin ne explică: „Diavolul nu are nicio putere asupra lui Isus pentru că nu găsește în el nimic din ceea ce este al său, adică nu găsește în el nicio urmă de păcat. Spunând aceasta Isus ne face să înțelegem că Diavolul nu este stăpân peste toate creaturile, ci doar peste cei care trăiesc în păcat”.
Astfel ziua această se prezintă în fața noastră cu două provocări. În primul rând avem posibilitatea să ne cercetăm cugetul și să vedem dacă noi suntem sub stăpânirea „Principelui păcii” sau sub stăpânirea „principelui acestei lumi”. Dacă în inima noastră zăbovește păcatul atunci cu siguranță că Diavolul domnește peste noi și peste casa noastră. În același timp trebuie să invocăm în rugăciune harul de a spune mereu lucrurilor pe nume, de a avea curajul de numi rău ceea ce este rău și bine doar ceea ce este cu adevărat bine. Prezența lui Cristos și cuvintele sale trebuie să ne ofere acest curaj. Așadar „să nu se tulbure inima noastră și nici să nu se înfricoșeze” atunci când trebuie să dăm mărturie despre ceea ce este adevărat și bun.

Reține

„Odinioară erați întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblați ca niște fii ai luminii, căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea și adevărul” (Ef 5,8-9).

Marţi, 20 mai 2014 

Marti din saptamâna a 5-a a Pastelui
Ss. Bernardin din Siena, pr. *; Lidia, ucenica sf. Paul
Fap 14,19-28; Ps 144; In 14,27-31a

LECTURA I
Au povestit Bisericii câte a făcut Dumnezeu cu ei.
Citire din Faptele Apostolilor 14,19-28
În zilele acelea, ¹⁹ au venit de la Antiohia şi Iconiu nişte iudei care, întărâtând mulţimile, l-au bătut pe Paul cu pietre; apoi l-au târât afară din oraş, crezându-l mort. ²⁰ Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat şi a intrat în oraş. A doua zi, împreună cu Barnaba, a plecat către localitatea Derbe. ²¹ După ce a predicat evanghelia şi în acest oraş, câştigând un mare număr de ucenici, s-au întors la Listra, Iconiu şi Antiohia Pisidiei, încurajând pe ucenici; ²² ei i-au îndemnat să rămână statornici în credinţă, spunându-le că trebuie să trecem prin multe încercări ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. ²³ Apoi au hirotonit preoţi pentru fiecare Biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului pe cei care crezuseră în el. ²⁴ Apoi, străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia, ²⁵ iar după ce au vestit cuvântul Domnului în oraşul Perga, au coborât la Atalia. ²⁶ De acolo au călătorit cu corabia până la Antiohia Siriei, unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu, pentru misiunea pe care au împlinit-o. ²⁷ La sosirea lor, au adunat pe credincioşi şi au povestit tot ceea ce a făcut Dumnezeu prin ei şi cum Domnul a deschis păgânilor poarta credinţei. ²⁸ Şi au rămas împreună cu ucenicii un timp mai îndelungat.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 144,10-11.12-13ab şi 21 (R.: cf. 12a)
R.: Cei ce te iubesc pe tine, Doamne, să cânte slava împărăţiei tale.
sau
Aleluia.
¹⁰ Să te laude pe tine, Doamne, toată făptura
şi sfinţii tăi să te binecuvânteze;
¹¹ să proclame slava împărăţiei tale
şi să-ţi facă cunoscută puterea. R.

¹² Sfinţii tăi să descopere tuturor oamenilor măreţiile tale
şi slava plină de strălucire a împărăţiei tale.
^13ab Împărăţia ta e împărăţie veşnică
şi stăpânirea ta va dăinui din neam în neam.
²¹ Gura mea să vestească lauda Domnului,
toată făptura să binecuvânteze numele său sfânt
în vecii vecilor. R.

ALELUIA Lc 24,26
(Aleluia) Trebuia să pătimească Cristos şi să învie din morţi
şi aşa să intre în slava sa. (Aleluia)

EVANGHELIA
Pacea mea o dau vouă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,27-31a
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ²⁷ „Pace vă las vouă; pacea mea o dau vouă. Nu ca pacea pe care o dă lumea. Să nu se tulbure deci inima voastră, nici să nu se înfricoşeze. ²⁸ Aţi auzit că v-am spus: mă duc şi voi veni din nou la voi. De m-aţi iubi, v-aţi bucura că mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât mine. ²⁹ V-am spus toate acestea de pe acum, înainte de a se împlini, ca atunci când se vor împlini, să credeţi în mine. ³⁰ Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci se apropie stăpânitorul acestei lumi; desigur, el nu are nici o putere asupra mea, ^31a dar, ca să cunoască lumea că eu îl iubesc pe Tatăl, fac tot ceea ce mi-a poruncit Tatăl”.

Cuvântul Domnului