Prea târziu te-am iubit…

Când eram mici se mai întâmpla ca părinții sau bunicii, atunci când ne întorceam de la biserică, să ne întrebe despre ce a fost vorba în lecturile proclamate sau în predică. Aceasta nu pentru că ei nu știau, ci ca să verifice dacă într-adevăr am fost la biserică și, mai ales, dacă am fost și atenți la ceea ce s-a întâmplat acolo. Deși prezenți la sfânta Liturghie nu de puține ori ni se întâmpla să ne găsim cu greu cuvintele pentru a reproduce fragmente care într-adevăr ne captaseră atenția. De multe ori, cuvântul Domnului trecea pe lângă noi fără să lase nici un semn.
Chiar și după ce am crescut și am ajuns la maturitate, cu greu ne amintim în timpul zilei de cuvintele Domnului sau îndemnurile predicatorilor. Chiar dacă ne amintim cuvintele, avem mari dificultăți în a le trăi, în a le practica în diferite momente ale zilei. De exemplu, din evanghelia de astăzi am putea reține cu ușurință exemplul lui Isus cu vița și mlădițele și mai ales accentul pus pe necesitatea de a fi mereu uniți cu el: „Fără mine nimic nu puteți face” (In 15,5). Însă cât din ceea ce facem demonstrează că într-adevăr am înțeles că avem nevoie de Dumnezeu? Câți dintre noi trăim convinși că Dumnezeu ne este necesar?
Fără a deveni nostalgici ne putem aminti de vremurile în care pe stema regală a țării noastre erau scrise cuvintele Nihil sine Deo – Nimic fără Dumnezeu. Acesta ar trebui să fie principiul călăuzitor al vieții noastre dacă suntem cu adevărat creștini. Să fim atenți la modul în care Cristos ne vorbește. El nu ne spune că fără el putem face puțin sau că ceea ce vrem să facem vom reuși să facem, doar că vom întimpina multe dificultăți. Nu! El ne spune categoric: „Nu puteți face nimic!” Nu mult sau puțin, bine sau rău, ci nimic.
De multe ori ne întrebăm de ce lucrurile merg într-o direcție greșită, de ce nu răsare soarele și pe strada vieții sau a țării noastre? Însă nu cumva răspunsul la această întrebare ni-l oferă tocmai evanghelia zilei? Nu cumva am ales să vedem ce putem face noi fără Dumnezeu? Nu cumva suntem și noi printre cei care spun: „Ce nevoie am eu de Dumnezeu? Mă descurc și singur!” Avem nevoie să scriem nu pe stema țării sau pe monedele noastre, ci în inimi acest adevăr al evangheliei: fără Dumnezeu nu putem face nimic. Suntem prea slabi ca să purtăm singuri o luptă atât de mare.

Reține

Adevăratele rezultate bune nu se obțin atunci când ne bazăm pe capacitățile noastre, ci atunci când știm să ne unim cu psalmistul și să spunem: „Dumnezeule, vino în ajutorul meu”.

Miercuri, 21 mai 2014 

Miercuri din saptamâna a 5-a a Pastelui
Ss. Cristofor Magallanes, pr. si îns., m. *; Elena, mama împ. Constantin; Eugen de Mazenod, ep.
Fap 15,1-6; Ps 121; In 15,1-8

LECTURA I
Au hotărât să meargă la apostolii şi bătrânii din Ierusalim, ca să pună capăt acestei neînţelegeri.
Citire din Faptele Apostolilor 15,1-6
În zilele acelea, ¹ în oraşul Antiohia au venit unii credincioşi din Iudeea, care au început să-i înveţe pe fraţi, zicând: „Dacă nu veţi primi tăierea împrejur, după Legea lui Moise, nu vă veţi putea mântui”. Paul şi Barnaba s-au ridicat împotriva acestora şi au ajuns la discuţii aprinse cu ei. ² Atunci s-a hotărât ca Paul şi Barnaba, împreună cu alţi câţiva fraţi, să meargă la apostolii şi bătrânii din Ierusalim, pentru a lămuri această neînţelegere. ³ Primind din partea Bisericii din Antiohia cele necesare pentru călătorie, ei au străbătut Fenicia şi Samaria, povestind tuturor fraţilor despre convertirea păgânilor, lucru care îi umplea pe toţi de bucurie. ⁴ Sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de către apostoli şi de bătrâni şi au povestit câte a făcut Domnul prin ei. ⁵ Dar unii din tagma fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat, zicând că cei veniţi dintre păgâni trebuie obligaţi să primească tăierea împrejur şi să ţină Legea lui Moise. ⁶ Atunci apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să ia o hotărâre în această privinţă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 121,1-2.3-4a.4b-5 (R.: cf. 1)
R.: Vom merge cu bucurie în casa Domnului.
sau
Aleluia.
¹ M-am bucurat când mi s-a spus:
„Vom merge în casa Domnului”.
² Iată, picioarele noastre păşesc
prin porţile tale, Ierusalime! R.

³ Ierusalime, tu eşti zidit,
ca o cetate bine întărită.
^4a Acolo se urcă seminţiile, seminţiile Domnului. R.

^4b După Legea lui Israel să laude numele Domnului.
⁵ Căci acolo sunt scaunele de judecată,
tronurile casei lui David. R.

ALELUIA In 15,4.5b
(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul;
cine rămâne în mine aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine rămâne în mine şi eu în el aduce roade multe.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹ „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl meu este viticultorul. ² Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o înlătură; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. ³ Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. ⁴ Rămâneţi în mine şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne pe viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. ⁵ Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. ⁶ Cine nu rămâne în mine este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată, şi se usucă. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. ⁷ Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi. ⁸ Prin aceasta este preamărit Tatăl meu: să aduceţi rod îmbelşugat şi să vă dovediţi ucenicii mei”.

Cuvântul Domnului