Prea târziu te-am iubit…

Sfânta Liturghie de astăzi începe cu proclamarea acestui adevăr: „Harul tău, Dumnezeule, din păcătoși, ne face drepți și din nenorociți, ne face fericiți”. Harul Domnului realizează în noi schimbări pe care nu îndrăznim să le visăm. Însă nu trebuie să uităm că harul nu distruge natura: harul nu se impune, nu elimină libertatea și alegerile noastre. Noi suntem chemați să colaborăm cu „oferta” lui Dumnezeu, să fim recipiente care se lasă umplute de prezența sa.
Toți ne putem aminti acele momente când am decis că trebuie să schimbăm ceva în viața noastră pentru a ne fi mai bine fie din punct de vedere spiritual, fie fizic, fie material etc. Însă la fel de bine ne amintim și lipsa de statornicie în schimbările pe care am dorit să le realizăm. De multe ori am început entuziasmați și în puțin timp ne-am întors la starea de la început. Aceasta și pentru că uităm de fragilitatea noastră sau ne supraestimăm. Aceasta și pentru că uităm să rămânem în dragostea sa, ancorați în harul său. Aceasta pentru că de multe ori uităm că fără Dumnezeu nu putem face nimic
Sfinții ne dau cele mai frumoase mărturii despre schimbările radicale de care este capabil omul. Este suficient să ne gândim la sfântul Paul, la sfântul Augustin. De asemenea putem să vedem și în viața sfintei Rita – sfânta imposibilităților – modul minunat în care Dumnezeu lucrează și îi întărește pe cei care rămân ancorați în dragostea sa: nu atât schimbarea este importantă, cât mai ales statornicia în ceea ce ai schimbat în bine în viața ta.
Nu trebuie să uităm că împreună cu obligația de a lupta pentru schimbarea vieții în mai bine și pentru statornicie, ne rămâne și datoria de a „vesti tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului”, de a da mărturie despre ceea ce Dumnezeu a realizat în noi prin harul său. Mulți din jurul nostru nu se schimbă tocmai pentru că nu are cine să le vorbească despre posibilitatea unei schimbări. Mulți nu îndrăznesc să înceapă un drum de transformare sau abandonează calea spre desăvârșire pentru că se simt singuri și nesiguri. De aceea, astăzi trebuie să vorbim lumii și să cântăm împreună cu sfânta Fecioară Maria: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul… căci mi-a făcut lucruri mari cel atotputernic”. Domnul poate transforma viața noastră dacă rămânem ancorați în dragostea sa.

Reține

Drumul de la starea de păcat la starea de dreptate, de la starea de nenorocire la starea de fericire, nu se străbate niciodată singur. Cine nu se lasă însoțit și ajutat de Dumnezeu și de prieteni, rătăcește.

Joi, 22 mai 2014 

Joi din saptamâna a 5-a a Pastelui
Ss. Rita din Cascia, calug. *; Emil, m.
Fap 15,7-21; Ps 95; In 15,9-11

LECTURA I
Socotesc că nu trebuie să tulburăm pe cei ce se întorc dintre neamuri la Dumnezeu.
Citire din Faptele Apostolilor 15,7-21
În zilele acelea, ⁷ după ce apostolii şi bătrânii din Ierusalim s-au sfătuit îndelung în privinţa primirii păgânilor în Biserică, s-a ridicat Petru şi a zis: „Fraţilor, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu m-a ales printre voi, ca păgânii să audă prin gura mea cuvântul evangheliei şi să creadă. ⁸ Iar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a dat mărturie pentru ei, dându-le pe Duhul Sfânt, la fel ca şi nouă, ⁹ şi nu a făcut nici o deosebire între noi şi ei, căci le-a curăţat inimile prin credinţă. ¹⁰ De ce îl ispitiţi dar pe Dumnezeu, voind să puneţi pe grumazul discipolilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am fost în stare să-l purtăm? ¹¹ Prin harul Domnului Isus doar credem că suntem mântuiţi, tot aşa ca şi ei”. ¹² Atunci întreaga adunare a tăcut şi asculta pe Barnaba şi pe Paul, care povesteau ce semne şi minuni a înfăptuit Dumnezeu prin ei între păgâni. ¹³ După ce au terminat, Iacob a luat cuvântul şi a spus: „Fraţilor, ascultaţi-mă! ¹⁴ Simon a arătat cum Dumnezeu, dintru început, a avut în vedere să-şi aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. ¹⁵ Cu acestea corespund cuvintele profeţilor, precum stă scris: ¹⁶ După aceea mă voi întoarce să ridic iar cortul căzut al lui David, iar ruinele lui le voi reclădi şi-l voi reînălţa, ¹⁷ pentru ca restul omenirii şi toate naţiunile, asupra cărora a fost chemat numele meu, să-l caute pe Dumnezeu, zice Domnul. ¹⁸ El înfăptuieşte astfel planul său, cunoscut din vecie. ¹⁹ Eu sunt, aşadar, de părere, să nu-i încărcăm peste măsură pe cei care se întorc de la păgânism la Dumnezeu, ²⁰ ci să le scriem să se ferească de pângărirea prin idoli, de necurăţie, de ceea ce a fost ucis prin sugrumare şi de sânge. ²¹ Moise doar din străbuni are în fiecare cetate predicatorii lui prin sinagogi, unde este citit în fiecare sâmbătă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 95,1-2a.2b-3.10 (R.: cf. 3)
R.: Vestiţi tuturor popoarelor lucrările minunate ale Domnului.
sau
Aleluia.
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!
^2a Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele lui! R.

^2b Vestiţi din zi în zi mântuirea lui.
³ Vestiţi printre neamuri slava lui,
printre toate popoarele minunile sale! R.

¹⁰ Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
A aşezat pământul pe temelii solide,
ca să nu se clatine;
el va judeca popoarele cu dreptate. R.

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul;
eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Rămâneţi în dragostea mea, ca bucuria voastră să fie deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,9-11
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ⁹ „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. ¹⁰ Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. ¹¹ Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”.

Cuvântul Domnului