Prea târziu te-am iubit…

Voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi și cu mintea

Ce este mai plăcut decât un psalm? De aceea, însuși David spune atât de bine: Lăudați-l pe Domnul, pentru că frumos este să-l lăudăm pe Dumnezeul nostru, pentru că plăcut este să-l preamărim pe el (Ps 146,1). Într-adevăr! Psalmul este o binecuvântare a poporului, este o laudă adusă lui Dumnezeu, un imn al poporului, o aplaudare a tuturor, un cuvânt universal, un glas al Bisericii, o melodioasă mărturisire de credință, o celebrare completă a ierarhiei, o bucurie a libertății, un strigăt de bucurie, o tresăltare de veselie. El potolește mânia, îndepărtează grijile, ușurează tristețea. Este ocrotire în timpul nopții, instruire în timpul zilei, scut în momentul fricii, sărbătoare în sfințenie, imagine de liniște, garanție de pace și de înțelegere. Asemenea alăutei, el adună într-o singură cântare vocile diferite și variate. Psalmul cântă răsăritul zilei, psalmul face să răsune apusul zilei. În psalm, doctrina concurează cu harul. În timp ce se cântă spre delectare, se învață spre erudiție. Când citești, ce anume nu găsești în psalmi? În ei citesc: Cântare pentru cel iubit (Ps 44,1) și mă simt înflăcărat de dorința unei iubiri sfinte. În ei descopăr harurile revelației, mărturiile învierii, darurile făgăduinței. În ei învăț să evit păcatul și să nu mă rușinez de pocăința pentru păcate. Așadar, ce este psalmul, dacă nu instrumentul muzical al virtuților, la care cântând, cu plectrul Duhului Sfânt, profetul vrednic de cinste face să răsune pe pământ dulceața sunetului ceresc? El modulează acordurile diferitelor glasuri pe coardele lirei și ale harpei, care sunt resturi de animale moarte, și astfel, înalță spre cer cântarea laudei divine. În felul acesta, el ne învață că mai întâi trebuie să murim pentru păcat și că numai după aceea vom putea exersa în acest trup diferitele fapte ale virtuților, prin care să-i dăm Domnului cinstea devoțiunii noastre. Așadar, David ne-a învățat că trebuie să cântăm înlăuntrul nostru, că trebuie să psalmodiem înlăuntrul inimii noastre, așa cum cânta și Paul, spunând: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi și cu mintea (1Cor 14,15). David ne-a spus că trebuie să ne îndreptăm viața și faptele spre contemplarea bunurilor de sus, pentru ca plăcerea cântării să nu excite patimile trupului, căci, prin acestea, sufletul nostru nu este mântuit, ci este asuprit. Profetul sfânt, amintindu-ne că el cânta psalmi pentru a-și elibera sufletul, a spus: Îți voi cânta din harpă, ție, Dumnezeule, sfântul lui Israel. Vor tresălta de bucurie buzele mele, când îți voi cânta, și sufletul meu, pe care l-ai răscumpărat (Ps 70,22-23).

Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Ambroziu, episcop
(Ps 1, 9-12: CSEL 64, 7.9-10)