Prea târziu te-am iubit…

Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea învăța: „Pentru orice om este valabilă chemarea lui Cristos la convertirea de la un comportament dăunător și de la violența pe care o simte mereu în trupul său. Nu există nici un om care să nu aibă nevoie să fie eliberat de Cristos, deoarece nu există nici unul care să nu fie, într-o formă mai mică sau mai mare, prizonierul pasiunilor sale”.

Suntem prizonieri ai pornirilor noastre și din cauză că nu stă în firea noastră să punem iubirea mai presus de dreptate, evanghelia mai presus de legea talionului. Reușim cu greu să ne controlăm pentru a nu ne lăsa pradă răzbunării, impulsului de a-l „lovi” pe cel care te „lovește”. Iertarea sau, și mai mult, „întoarcerea celuilalt obraz” nu este un gest pe care îl facem cu ușurință, spontan. Dimpotrivă, de cele mai multe ori suntem tentați să întoarcem răul celor care ne fac rău. Este suficient să ne revizuim viața din ultimul timp pentru a vedea de câte ori am reușit să întoarcem și celălalt obraz și de câte ori ne-am lăsat pradă impulsului de răzbunare. Reușim noi să punem iubirea mai presus de dreptate, iertarea mai presus de răzbunare, generozitatea mai presus de avariție? Cât și cum reușim noi să trăim evanghelia?

De fapt, prin fragmentul evanghelic de astăzi Cristos ne invită să trăim un mod de viață care ne poartă spre desăvârșire, un mod contrar nedreptății săvârșite de regina Isabela. Ispita puterii și a dispunerii de celălalt care este mai slab decât noi persistă în viața noastră. Demonul minciunii și al răutății nu își găsește tihnă până nu ne seduce și ne atrage în mrejele sale. Trebuie să fim conștienți că atât timp cât vom trăi pe acest pământ, Diavolul va continua să ne întindă curse pentru a ne ridica împotriva fratelui nostru creat după chipul și asemănarea Domnului. Iar Isus tocmai asupra acestui punct ne atrage atenția: trebuie să-i tratăm pe ceilalți – fie că sunt săraci, fie că sunt violenți, fie că sunt în orice mod posibil – ca pe frații noștri, ca pe fii ai aceluiași Tată ceresc. Așa cum Domnul se îngrijește de noi cu bunătate și nu ne pedepsește după fărădelegile noastre, deși ne comportăm rău cu el, la fel și noi trebuie să fim plini de iubire față de frații noștri.

Reține

Să fii creștin înseamnă să știi să te apropii de celălalt chiar și atunci când el nu știe cum să se apropie de tine; să știi să fii bun cu cel care nu știe să fie; să știi să iubești chiar și atunci când nu ești iubit.

Luni, 16 iunie 2014 

Luni din saptamâna a 11-a de peste an
Ss. Benone, ep.; Iudita, vaduva, m.
1Rg 21,1-16; Ps 5; Mt 5,38-42

 

LECTURA I
Nabot a fost bătut cu pietre şi omorât.
Citire din cartea întâi a Regilor 21,1-16
În acel timp, ¹ Nabot din Israel avea o vie alături de palatul lui Ahab, regele Samariei. ² Într-o zi, Ahab i-a spus lui Nabot: „Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de zarzavaturi, căci este aproape de casa mea. Îţi voi da în schimb o vie mai bună, sau, dacă vrei, îţi voi da bani, cât face”. ³ Nabot i-a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul, să-ţi dau ţie moştenirea rămasă de la părinţii mei!” ⁴Ahab s-a întors acasă trist şi mâniat, pentru că Nabot israelitul i-a spus: „Nu-ţi voi ceda moştenirea rămasă de la părinţii mei!” S-a întins în pat, s-a întors cu faţa la perete şi n-a vrut să mănânce. ⁵Soţia sa, Isabela, a venit la el şi i-a spus: „Pentru ce eşti prost dispus şi pentru ce nu vrei să mănânci?” ⁶ El i-a povestit: „Am vorbit cu Nabot israelitul şi i-am spus: Dă-mi mie via ta pe bani, sau, dacă vrei, pentru o altă vie în schimb, dar el mi-a răspuns: nu-ţi voi ceda via mea!” ⁷ Atunci soţia sa, Isabela, i-a spus: „Eşti tu rege peste Israel, sau nu? Scoală-te, mănâncă şi fii bine dispus. Eu îţi voi da via lui Nabot”. ⁸ Şi a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu sigiliul regesc şi le-a trimis la bătrânii şi oamenii de vază din cetatea în care locuia Nabot. ⁹ Iată ce scrisese ea în acele scrisori: „Anunţaţi un timp de post şi chemaţi-l pe Nabot în faţa poporului. ¹⁰ Puneţi în faţa lui doi oameni fără conştiinţă, care să dea mărturie împotriva lui: Tu ai rostit blasfemie împotriva lui Dumnezeu şi a regelui. Apoi scoateţi-l din cetate şi bateţi-l cu pietre până moare!” ¹¹ Bătrânii şi oamenii de vază care locuiau în cetatea lui Nabot au făcut ceea ce le-a poruncit Isabela în scrisorile pe care le trimisese. ¹² Ei au declarat un timp de post şi l-au chemat pe Nabot în faţa poporului. ¹³Atunci au sosit şi cei doi oameni nelegiuiţi, care s-au aşezat în faţa lui şi au dat împotriva lui această mărturie: „Nabot a rostit blasfemie împotriva lui Dumnezeu şi a regelui!” L-au scos pe Nabot din cetate, l-au bătut cu pietre şi el a murit. ¹⁴ Apoi i-au trimis vorbă Isabelei: „Nabot a fost bătut cu pietre şi este mort!” ¹⁵ După ce a primit vestea că Nabot a fost bătut cu pietre şi că este mort, ea i-a spus lui Ahab: „Mergi, pune stăpânire pe via acestui Nabot, care n-a vrut să ţi-o cedeze pe bani, căci Nabot nu mai este viu, el este mort!” ¹⁶ Când Ahab a aflat că Nabot este mort, s-a ridicat şi a mers la via lui Nabot israelitul, ca să o ia în stăpânire.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 5,2-3.5-6.7 (R.: 2b)
R.: Ia aminte, Doamne, la suspinul meu!
² Pleacă-ţi urechea la cuvintele mele, Doamne!
Ascultă-mi suspinele!
³ Ia aminte la strigătele mele,
împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.

⁵ Căci tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-i placă răul;
cel rău nu poate rămâne în preajma ta.
⁶ Cei nesocotiţi nu pot să stea în faţa ta. R.

⁷ Tu îi urăşti pe cei nelegiuiţi
şi-i nimiceşti pe cei mincinoşi.
Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală. R.

ALELUIA Ps 118,105
(Aleluia) Cuvântul tău, Doamne, este o făclie pentru paşii mei, o lumină pe cărarea vieţii mele. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: nu întoarceţi răul celor care vă fac rău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ³⁸ „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». ³⁹ Eu însă vă spun: nu întoarceţi răul celor care vă fac rău, ci dacă unul te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt; ⁴⁰ şi dacă cineva vrea să te dea în judecată ca să-ţi ia cămaşa, lasă-i şi mantaua. ⁴¹ Şi dacă cineva te obligă să faci cu el o mie de paşi, tu fă două mii. ⁴²Celui care îţi cere, dă-i, iar celui care vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele.

Cuvântul Domnului