Vechea problemă, probabil și veșnică, este statornicia, nu cucerirea idealurilor.

Ne intelegem din priviriExistă cuvinte care nu au nevoie de interpretare, după cum există și priviri care nu au nevoie să fie explicate. Pur și simplu te pătrund și simți cum inima își schimbă ritmul bătăilor. Unele cuvinte rămân în mintea noastră pentru totdeauna, după cum unele priviri nu încetează niciodată să ne urmărească. Această stare o putem simți și astăzi după ce lăsăm cuvântul lui Cristos să se așeze în inima noastră: „iubiți pe dușmanii voștri, rugați-vă pentru cei care vă prigonesc și vă vorbesc de rău”.

Chemarea o știm atât de bine, însă mult mai greu este să găsim calea de a o împlini. Nu e ușor, însă atâția și atâția oameni, de la Cristos încoace, ne arată că este greu, dar nu imposibil. Evanghelia e posibilă. Evanghelia a fost scrisă pentru a fi trăită nu de îngeri, ci de oameni. Evanghelia este grea, dar în sprijinul celor care vor să o trăiască vine harul celui care a adus-o pe pământ. Evanghelia este exigentă, dar cel care a dat-o a fost și primul care a trăit-o până la moartea pe cruce. Și pentru aceasta a fost înălțat mai presus decât orice alt nume și acum în numele lui se pleacă tot genunchiul în cer și pe pământ și în tot locul: el este Cristos, Dumnezeu ca și Tatăl și Duhul Sfânt.

Trăirea evangheliei și atingerea exigențelor ei aduce o mulțumire greu de imaginat. Aduce glorie lui Dumnezeu și omului pe care el l-a creat și edifică Biserica, o întărește. Mai trist și îngrijorător este că dificultatea nu vine din a ajunge la trăirea evangheliei (aceasta reușim măcar din când în când!), ci din a rămâne în această trăire, a fi statornici. Greu este nu să fii neprihănit o dată, ci să fi așa mereu, să fii neprihănit pe orice cale, în orice zi. Cred că acesta a fost și simțământul psalmistului atunci când a simțit nevoia să se roage și să strige: „O, de ar fi căile mele statornice în a păzi poruncile tale” (Ps 118,5). Vechea problemă, probabil și veșnică, este statornicia, nu cucerirea idealurilor. Toți ne pricepem să ajungem pe munte, dar puțin sunt cei care reușesc să supraviețuiască acolo. Puțini sunt cei care știu cum este să rămâi mereu sus, aproape de Dumnezeu, trăind zi de zi evanghelia. Aceasta e greu, dar nu imposibil: cel care ne-a chemat, ne dă și puterea de a îndeplini lucrarea sa.

Reține

Totul, în afară de păcat, este greu și cere efort.  Trăirea evangheliei este grea, dar tot ce are nevoie pentru a deveni viața noastră este mai mult timp oferit și mai multă energie canalizată spre ea.

Marţi, 17 iunie 2014 

Marti din saptamâna a 11-a de peste an
Ss. Nicandru si Marcian, m.
1Rg 21,17-29; Ps 50; Mt 5,43-48

 

LECTURA I
Profetul Ilie îl ameninţă pe Ahab pentru păcatul săvârşit.
Citire din cartea întâi a Regilor 21,17-29
După moartea lui Nabot, 17 Domnul i-a vorbit profetului Ilie din Tisbe: 18 „Ridică-te, mergi la Ahab, care domneşte peste Israel în Samaria; în acest moment se află în via lui Nabot, unde s-a dus ca s-o ia în stăpânire. 19 Spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: ai ucis un om, ca să pui mâna pe averea lui! De aceea aşa vorbeşte Domnul: Chiar pe locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, câinii vor linge şi sângele tău!” 20 Ahab i-a spus lui Ilie: „Şi aici m-ai găsit, duşmanule!” Ilie i-a răspuns: „Da, te-am găsit! Deoarece ai îndrăznit să faci ceea ce este rău în ochii Domnului, 21 voi aduce nenorocire asupra ta, îi voi înlătura pe urmaşii tăi, voi nimici pe toţi cei de parte bărbătească din casa ta, fie robi, fie oameni liberi. 22 Voi face casei tale ceea ce i-am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baasa, fiul lui Ahia, înaintaşii tăi, căci tu mi-ai aprins mânia şi l-ai făcut pe Israel să păcătuiască”.23 Iar împotriva Isabelei, Domnul a spus: „Câinii o vor mânca pe Isabela lângă zidurile Israelului. 24Dacă cineva din familia lui Ahab va muri în cetate, va fi mâncat de câini, iar dacă va muri pe câmp, va fi mâncat de păsările cerului”. 25 De fapt, n-a mai fost nimeni care să îndrăznească să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, cum a făcut Ahab la îndemnul soţiei sale, Isabela. 26 El a săvârşit multe nelegiuiri închinându-se la idoli, asemenea amoriţilor, pe care Domnul îi alungase din faţa fiilor lui Israel. 27 Când Ahab a auzit aceste cuvinte rostite de Ilie, şi-a sfâşiat hainele şi s-a îmbrăcat numai cu o haină de pocăinţă; postea, dormea îmbrăcat în haina de pocăinţă şi umbla abătut. 28 Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie: 29 „Ai văzut cum s-a umilit Ahab în faţa mea? Pentru că s-a umilit în faţa mea, eu nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii sale, ci abia sub domnia fiului său voi aduce nenorocirea peste casa lui!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.5-6a.11 şi 16 (R.: cf. 3a)
R.: Ai milă de noi, Doamne, căci am păcătuit.
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate
şi în îndurarea ta nemărginită şterge fărădelegea mea.
4 Spală-mă de toată vinovăţia mea
şi curăţă-mă de păcatul meu. R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea,
păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a Numai împotriva ta am păcătuit,
şi ceea ce este rău înaintea ta am făcut. R.

11 Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele,
şi şterge toate nelegiuirile mele.
16 Eliberează-mă, Dumnezeule, Dumnezeule mântuitorul meu,
de vinovăţia vărsării de sânge,
şi limba mea va preamări îndurarea ta. R.

ALELUIA In 13,34
(Aleluia) Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul;
să vă iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi eu pe voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iubiţi pe duşmanii voştri!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 43 „Aţi auzit că s-a spus: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe duşmanul tău». 44 Eu însă vă spun: iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc şi vă vorbesc de rău, 45 ca să fiţi fiii Tatălui vostru din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei buni şi peste cei răi şi să cadă ploaia peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46 Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare nu fac aceasta şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac aceasta şi păgânii? 48 Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este”.

Cuvântul Domnului

Reclame

13 gânduri despre „Vechea problemă, probabil și veșnică, este statornicia, nu cucerirea idealurilor.

  1. Dvs. sunteti fidel, statornic? Despre cine ganditi ca n-ar fi astfel?
    Cum se impaca dreptatea lui Dumnezeu cu iubirea dusmanului, cu evitarea persoanelor rele caracterizate de Scriptura…, cu datoria pastorului de a avea grija de oita pierduta…. etc… Scriptura in integralitatea ei, Adevarurile de credinta…,Poruncile lui Dumnezeu si ale Bisericii.. si *Ghita te-astept diseara la portita* de anii trecuti… ?!!!
    Unde-i Adevarul, Lumina?!!! Mai cauta astazi Biserica Catolica LUMINA, ADEVARUL; DREPTATEA?
    V-ati pus vreodata in situatia celui nedreptatit, calomniat, judecat pe nedrept etc…….
    Ce sentimente v-ar incerca? Ce-ati simti? Care ati vrea sa fie raspunsul LUI dupa ani de suferinta pe nedrept si incalcarea/violarea intimitatii fizice si spirituale si…nesimtire crasa din partea *sfintilor* de la altar care se cred Dumnezeu pe pamant?
    Care ar fi rugaciunea dvs. in acest caz?

    Apreciază

    1. Nu pot să încep decât prin a repeta cuvintele psalmistului: „O, de ar fi căile mele statornice în a păzi poruncile tale” (Ps 118,5). De aici, se înţelege clar că nu sunt nici pe departe atât de statornic pe cât aş dori sau pe cât ar trebui. Meditaţia aceasta nu este o critică îndreptată spre cineva anume, ci este un gând pe care mi-l adresez mie şi celor care străbat rândurile acestui blog. Nu e un reproş, ci o invitaţie, o încurajare pentru noi toţi, firi slabe şi nestatornice. De fapt, ceea ce voiam să spun şi să evidenţiez era în cuvintele: „Evanghelia este grea, dar în sprijinul celor care vor să o trăiască vine harul celui care a adus-o pe pământ”. Este greu, dar nu imposibil să trăim evanghelia. Dar singuri nu putem. Cel puţin eu nu am reuşit… De fiecare dată când m-am bazat pe forţele mele, am căzut! Deci, nu, nu sunt statornic… (chiar dacă mi-ar plăcea enorm de mult şi mă rog pentru aceasta!)
      Sunt multe întrebările şi frământările dvs. şi cu siguranţă toate sunt îndreptăţite! Rămâne însă să facem mereu distincţia între Biserică şi oamenii ei. Este un lucru esenţial pentru un creştin, indiferent de rolul pe care îl ocupă în sânul poporului lui Dumnezeu. Eu nu vreau să iau apărarea nimănui: nu vreau să ridic altare preoţilor şi ruguri aprinse laicilor, dar nici invers. Eu ştiu doar un lucru atât de bun şi profund proclamat de Isus: „Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra”… Dar nu uit nici strigătul său: „Vai vouă, învăţători ai legi, cărturari, preoţi”… Da, vai nouă!… Vai nouă căci „cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a dat şi mai mult şi mai mult i se va cere!”… Vai nouă! Tuturor!
      Nu pot pretinde că am răspuns pentru suferinţa dvs. sau a celor dragi ai dvs., dar pot spune că am plâns mereu cu cei care plâng. Nu susţin nedreptatea, nesimţirea şi nici nimic rău, nimic din ceea ce calomniaza şi violează intimitatea fizica sau spirituală a oricărui om. Nimeni nu trebuie să fie de partea răului, ci toţi trebuie să lupte pentru diminuarea lui, ba chiar pentru eliminarea lui sub orice formă ar fi. Dar nici nu pot condamna şi generaliza. Cred că cel mai bine este să reuşim să ne însuşim rugăciunea lui Isus şi a diaconului Ştefan: „Iartă-i căci nu ştiu ce fac! … Nu le socoti lor păcatul acesta!”… Aceasta ar fi rugăciunea mea. Aceasta este rugăciunea mea. Însă recunosc că nu e uşor să fac mereu această rugăciune. Dar atunci când am reuşit să iert, am fost mult mai fericit, mult mai împăcat…
      Îmi pare rău pentru slăbiciunea noastră, a creştinilor, clerici sau laici, dar sunt convins că Biserica va rămâne mereu „Cetatea clădită pe munte” şi mulţi dintre oamenii ei, clerici sau laici, vor continua să fie „sarea pământului şi lumina lumii”, aceasta chiar dacă nu vor lipsi niciodată umbrele, uscăciunile.
      Trebuie să ne rugăm unii pentru alţii, trebuie să trăim în unitate, trebuie să iertăm şi să încredinţăm judecăţii Domnului, numai el cunoaşte „gândurile inimii noastre”, el singur ştie ce este în conştiinţa fiecăruia, el singur cunoaşte luptele şi suferinţele noastre, chiar şi a celor ce fac răul. El singur ştie mustrările lor de conştiinţă, căinţa lor. El singur ne cunoaşte aşa cum suntem. Numai de la el şi prin el vom primi mântuirea, numai de la el vom primi forţa de a fi statornici. Numai el poate vindeca inimile noastre, numai el poate schimba comportamentul nostru.
      Vă mulţumesc pentru împărtăşire. Rugaţi-vă pentru mine. Mă voi ruga şi eu astăzi pentru dvs. şi pentru orice suflet aflat în suferinţă, în special pentru cei nedreptăţiţi. Să ne rugăm pentru iertarea păcatelor şi să invocăm cu stăruinţă: „Scăparea păcătoşilor şi mângâietoarea mânhniţilor, Maica lui Cristos şi a maica Bisericii, roagă-te pentru noi”.
      Domnul să ne binecuvânteze cu pacea şi harul său.

      PS. Spuneam în pagina „De ce sunt preot” (https://paxlaur.com/de-ce-sunt-preot/#comment-94) de pe acest blog si repet si acum: „”ferice de omul care vede preotul dincolo de toate lucrurile astea. Ferice de omul care vede Preotul ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât… să-şi înfrângă pornirile “omeneşti”, normale pentru voi, dar interzise pentru noi: invidia, gelozia, neputinţa de a face mai mult pentru mai mulţi, oboseala, luxul de a avea o zi, măcar o zi liberă! – toate acestea sunt tabu pentru preoţi. “Cum ar putea fi un preot invidios, avar, liber?? Cum ar putea fi el OM ca restul oamenilor?! El e preot!” se gândeşte adesea…

      … Ferice de omul care vede preotul ca pe fratele lui, ca pe semenul lui, ca pe un Om care încearcă din răsputeri să fie mai mult decât atât…. care-i înţelege lupta şi drama.

      Şi e tragic să vrei să-ţi depăşeşti condiţia umana! E o luptă absurdă, sisifică…

      Şi da, unii dintre noi cedează! Nu e uşor, să ai putere şi bani şi să nu-ţi facă cu ochiul. Nu e uşor să rezişti tentaţiilor lumeşti… nu toţi suntem eroi! Nu toţi suntem sfinţi! Dar absolut toţi am luptat la un moment dat, am încercat să fim mai mult decât suntem, mai buni, mai mult decât oameni ca voi…

      Unii cedează mai repede, alţii mai târziu, cei rari nu cedează…
      Vă mulţumesc. Domnul să fie mângâierea inimilor noastre!

      Apreciază

      1. Cat de multa ura acumulata interior si cat venin se gasesc in raspunsul Emilianei Cadar !Este judecatorul preotilor ! Ii pune pe toti la zid, ii desfiinteaza ! Incredibil ! Incalificabil !

        Apreciază

      2. Nu merita un raspuns…. poppsimona nu ma cunoasteti, deci….. da, sunt *inchizitia preotilor* ha, ha, ha…. sunt ingerul si demonul de azi al preotilor catolici….

        Apreciază

      3. Zambesc la cuvintele pe care le folositi… Doar că, dacă într-adevăr credeţi că tot ceea ce ne-a învăţat Isus este adevărat, atunci trebuie să vă hotărâţi ce vreţi să fiţi: înger sau demon!!! Aceasta pentru că Domnul a spus şi ne-a învăţat un adevăr veşnic valabil: „Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi mamonei”, nu puteţi fi înger şi demon în acelaşi timp!
        Domnul să vă lumineze alegerea!
        PS Indiferent de ce veţi alege, vor fi mereu alţii care să vă ocupe locul rămas liber! 🙂

        Apreciază

      4. Depinde de preotii catolici cum privesc persoana mea….pentru unii sunt mama, Cristos…pentru altii demon prin faptul ca le critic ( individual si personal atitudini si comportamente….) totul depinde prin ce ochi vreti sa priviti dvs. totul….. nu credeti?
        Depinde voi/dvs. cum vreti sa priviti totul….. in cazul dvs……?!!!
        Daca aleg banul…..ca am guri de hranit……ce va priveste?!!….ba?!!!

        Apreciază

      5. Doamnă, dar eu nici nu vă cunosc, cum aş putea îndrăzni să vă judec?! Şi chiar dacă v-aş cunoaşte, departe de mine gândul de a vă judeca! Cu siguranţă cei care vă cunosc ştiu cum să vă privească şi ştiu că le doriţi binele, fie că sunt preoţi sau laici.
        Eu pot spune doar atât: mult mai important decât judecata altora despre noi, este propria judecată despre noi înşine. Ferice de omul care are conştiinţa împăcată! Aici este esenţialul: să avem o inimă bună, o conştiinţă care să nu ne acuze cu nimic înaintea noastră, a oamenilor şi a lui Dumnezeu.
        În rest, singurul judecător este Domnul…!
        El să vă binecuvânteze şi să ne binecuvânteze pe toţi cu pacea sa. Amin!

        Apreciază

      6. Sunt fericit să aud că avem prieteni comuni. Părintele Mihai a fost dirigintele meu! Vă rog să îl salutaţi din partea mea! Îmi amintesc cu drag zilele petrecute la el, la Lourdes, de Crăciun. Un om deosebit!
        Lăudat să fie Isus şi Maria!

        Apreciază

  2. LAUDA TIE CRISTOASE!
    Frumoasa este fraza din evanghelie: fiti drepti ca Dumnezeu drept este!
    Tot mai des uitam acest lucru si ne lasam prada urii si ajungem sa pacatuim.
    Iarta-ma bunul meu Tata ceresc pentru ca mult am pacatuit.
    Amin.
    Multumesc!

    Apreciază

  3. Stimata d-na/d-ra Simona Pop,
    Nu cunosc (si nu ma priveste decat ca si obligatie duhovniceasca de a ma ruga ca Bunul Dumnezeu sa o aline, sa o vindece, aducand iertare si vindecare si legat de cel/cei care au produs-o) ce anume a produs suferinta atat de tulburatoare si crancena ce se poate simti printre randurile Emilianei … Ceea ce scriu nu-l priveste pe Parintele blogului-care a dat, poate , singurul raspuns de dat unui astfel de plans amar, al cuiva ce a cunoscut suferinta (pot doar intui) amplificata cu mult tocmai prin aceea ca a ajuns poate sa fie intalnita intr-un loc, spatiu si timp in care nu te astepti sa vina, in care vorbesti de ingeri, iubire, adevar, rugaciune, curatie, frumusete, si nu ai garda ridicata pentru a te intalni nicimacar in gand cu contrariul acestora ( Si poate ar fi fost de dorit sa urmati modul in care binecuvantatul Pr.Laurentiu a ales sa reactioneze)
    Dar stiu ca singurul gest just duhovniceste pe care il puteati face era sa va abtineti sa comentati si , eventual ( de dorit) sa va rugati si pt posibilele victime si pt eventualii calai tainuiti in biserica ( ce ii indreptatesc pe unii sa spuna – iertati-mi limbajul nestrunit duhovniceste , va rog!- “nu am nimic cu Dumnezeu,Il iubesc si ma inteleg chiar bine cu EL, “fan-clubul Lui ”, insa, e de r – – – t “), urmand exemplul de reactie al Parintelui Laurentiu … Dupa cum bine si de dorit, poate , ar fi sa meditam unul, fiecare dintre noi ( deci si Dvs , sau eu) masura in care nu suntem ok cu fariseismul nostru, si in care avem de cerut – si eu,dar si Dvs- Indurarea Lui Dumnezeu spre a ne vindeca ….
    Faptul ca negam si ascundem mult prea adesea sub pres mizeria unor laici sau a unor slujitori ai bisericii ( si , credeti-ma, stiu despre ce anume vorbesc!), nu inseamna ca aceasta mizerie nu exista, nu o desfiinteaza si nici nu o sfinteste prin nimic, dupa cum un pacat nu este mai usor pt ca a fost savarsit de un consacrat ( dimpotriva).Ina si poverile pe care le au acestia pe umeri, dpdv.duhovnicesc sunt de neimaginat mai grele decat cele de pe umerii unor oarecare … Faptul ca, prin mila lui Dumnezeu, Dvs , d-na/d-ra Popp nu ati avut experienta unor lovituri /crize spirituale/duhovnicesti/emotionale de nedepasit in spatiul Bisericii –Slava Domnului ca e astfel!-NU INSEAMNA ca ele nu pot exista ca paine amara a altor madulare ale Bisericii, sau ca nu e posibil ca unii sa devena neoameni pe viata si sa nu se mai poata ridica nici macar la un minm de viata duhovniceasca, crestina dupa astfel de experiente, dupa cum nici nu va indreptateste sa aruncati cu judecati savante despre ura, venin si altele.
    Totodata, nimeni si nimic nu ne imputerniceste a fi judecator al fratelui nostru, indiferent de statut.
    Incat va rog, d-na/d-ra Popp, incercati sa va inlocuiti judecatile si comentariile cu rugaciune, dupa indemnul lui Richard Wurmbrandt “decat sa injuri intunericul, mai bine sa aprinzi o candela!”. Toti vor fi mult mai castigati.
    Iar Dvs, d-na/d-ra Emiliana, va marturisesc ca nu va cunosc si nu stiu ( de fapt nici nu e problema mea a cunoaste aceste lucruri) ce rana cumplita v-a prilejuit postarea. Ca om ce incearca sa fie si sa ramana madular al acestei Sfinte Biserici (SFINTE!desi e alcatuita din oameni pacatosi, aflati cu totii pe Cale, spre Dumnezeu, spre a se sfinti!), insa, in numele meu si al ei si al tuturor acelora ce-I sunt madulare, cu plecaciune, va rog sa ne iertati, sa faceti efortul de a va deschide inima iertarii, indiferent de cele ce ar fi de iertat, iar , atunci cand rana e prea adanca,pt a putea fi acoperita de iertare, sa incercati sa va eliberati (pe Dvs, dar si pe posibilii Dvs calai), spunandu-I Domnului “Doamne, iarta-ma, eu nu pot sa iert!Vino TU, Doamne,in rana mea si iarta in numele meu si pentru mine!Amin”; sa iertati aceasta Biserica, dar si pe cei- laici sau consacrati-,care au cazut judecandu-va si/sau ranindu-va … “Rugati-va, pt cei ce va persecuta, binecuvantati pe cei ce va blestema”… BUNUL DUMNEZEU SA VA FIE BINECUVANTAREA SI ALINAREA, spre a va putea ridica din aceasta suferinta ce v-a incercat credinta, si a merge mai departe, intarita duhovniceste si intelegand ca toate cele ingaduite noua deDumnezeu, prin rugaciune, pot deveni experiente in care sa ajungem sa cunoastem IUBIREA SA NEMARGINITA pentru fiecare din creaturile Sale, sa ne impartasim de ea ( chiar daca, atunci cand suntem in creuzetul suferinte nu putem vedea si intelege aceasta ), TOTUL spre mai marea slava a Numelui Sau PreaSfant, dar MAI MARE SLAVA INDISOLUBIL LEGATA DE MAI BINELE CREATURILOR SALE!Fiti binecuvantata!Amin. Ma voi ruga pt Dvs, Emiliana! Curaj! Sus inima!

    Apreciază

    1. Multumesc pentru cuvinte. Eu imi vad de viata, mai mult sau mai putin la *inaltimea* asteptarilor altora….. Masura este EL=Cristos, nu altfel….. ura si venin n-am. Nu critic persoana ci pacatul cu care nu sunt de acord…..si pe care si Cristos l-a condamnat….iar ipocrizia si fatarnicia n-am suportat-o niciodata…. doar atat. Dar am si altele de facut decat de comentat pe blog….

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: