„Eu am nevoie de tine și tu vii la mine?!”

Ioan Botezatorul
Ioan Botezatorul

În filmul „Wrath of the Titans”, o creație bazată pe mitologia greacă, se desfășoară următoarea scenă. În Olimp s-a dezlănțuit revolta unor zei împotriva lui Zeus și s-a hotărât detronarea lui și distrugerea lumii pe care el o apăra. Atunci Zeus coboară pe pământ și-i cere ajutorul unui om, lui Perseu: „Am nevoie de ajutorul tău!”. Pare incredibil: „dumnezeul grecilor” vine și îi spune omului: „am nevoie de ajutorul tău!”. Cine a mai pomenit ca un dumnezeu să ceară ajutorul omului?! De aceea și reacția lui Perseu este pe măsura surprinzătoarei cerințe: „Cum, tu, un zeu, Zeus, zeul zeilor, vii să ceri ajutor de la mine, un om?!” Iau Zeus îi răspunde: „Da, pentru că noi, zeii, am început să slăbim. Oamenii nu ni se mai închină iar când oamenii nu se mai roagă, dumnezeu nu mai are putere”.

Cadrul aceasta – „tu, un zeu, ceri ajutor de la mine” – ne amintește un episod din istoria omenirii: momentul când Fiul lui Dumnezeu făcut om în Isus Cristos se duce la Ioan, la râul Iordan, ca să fie botezat. Era întâlnirea dintre Dumnezeu și om, iar omul, simțindu-l pe Dumnezeu în fața sa, i-a spus: „Eu am nevoie de tine și tu vii la mine?!”

Sărbătorindu-l pe sfântul Ioan Botezătorul învățăm că acest Dumnezeu despre care noi știm că este atotputernic, care este creatorul a toate și în fața căruia îngenunchem și-i cerem ajutorul, uneori chiar imposibilul pe care-l dorim realizat printr-o minune, are nevoie de noi, de oameni. Pare paradoxal: noi – și această lume ce parcă stă să se clatine și să se scufunde – avem nevoie de Dumnezeu și iată că astăzi Dumnezeu vine și spune, așa cum i-a spus cândva și Botezătorului: „Am nevoie de tine!” Se uită și spre noi și ne spune: „Voi face din tine lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului”. Și poate că în noi se naște imediat reacția: „Din mine, Doamne?! Chiar și din mine?! Găsește pe altul mai bun: eu sunt păcătos, eu nu am calitățile necesare, eu nu știu să fac cutare sau cutare lucru etc”. Și l-am refuzat.

Însă Dumnezeu insistă. El alege oameni după știința sa, așa cum i-a ales de-a lungul istoriei. Cum a privit cândva spre Zaharia și Elisabeta și spre copilul lor Ioan, astăzi privește spre noi și ne spune: „Iar tu vei fi profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului să pregătești căile sale, pentru a da poporului său cunoștința mântuirii”. Domnul privește spre tine.

Reține

Dumnezeu are nevoie de tine pentru a vesti Evanghelia oamenilor printre care trăiești. Care este răspunsul tău la chemarea Domnului?

Marţi, 24 iunie 2014 

Marti din saptamâna a 12-a de peste an
† NASTEREA SF. IOAN BOTEZATORUL
Is 49,1-6; Ps 138; Fap 13,22-26; Lc 1,57-66.80

LECTURA I
Te-am rânduit ca lumină a neamurilor.
Citire din cartea profetului Isaia 49,1-6
1 Ascultaţi, insulelor! Luaţi aminte, popoare îndepărtate! Domnul m-a chemat de la naşterea mea, din sânul mamei mele mi-a spus pe nume. 2 A făcut din gura mea sabie ascuţită, m-a ocrotit la umbra mâinii sale. A făcut din mine o săgeată preferată şi m-a pus în tolba sa. 3 El mi-a spus: „Tu eşti servitorul meu, Israel, în tine mă voi preamări”. 4 Dar eu îmi spuneam: „Degeaba m-am trudit, în zadar şi pentru nimic mi-am cheltuit puterile!” Cu toate acestea, partea ce mi se cuvine este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu. 5 Şi acum vorbeşte Domnul, el care m-a plămădit din sânul maicii mele, ca să-i slujesc lui şi ca să-l întorc pe Iacob către el şi să strâng la un loc pe Israel. Căci aşa am fost eu preţuit în ochii Domnului şi Dumnezeul meu a fost puterea mea. 6 El îmi spunea: „E mic lucru să fii servitorul meu, ca să ridici seminţiile lui Iacob şi să-i întorci pe cei care au mai rămas dintre fiii lui Israel? Voi face din tine lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.13-14ab.14c-15 (R.: cf. 13)
R
.: Tu m-ai chemat, Doamne, din sânul mamei mele.

1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile! R.

14c Ce bine vede sufletul meu aceasta!
15 Când eram plămădit în taină,
oasele mele nu erau ascunse pentru tine. R.

LECTURA A II-A
Înainte de venirea lui Cristos, Ioan Botezătorul a predicat întregului popor al lui Israel.
Citire din Faptele Apostolilor 13,22-26
În zilele acelea, spunea Paul: 22 „Dumnezeu l-a făcut rege pe David, pentru care a dat această mărturie: «L-am aflat pe David, fiul lui Iese, bărbat după inima mea, care va îndeplini voinţa mea». 23Şi după cum a promis, din urmaşii acestuia, Dumnezeu a ridicat un mântuitor pentru Israel, pe Isus.24 Înainte de venirea lui, Ioan Botezătorul a predicat întregului popor al lui Israel un botez al pocăinţei. 25 Către sfârşitul misiunii sale spunea: «Nu sunt eu acela la care vă gândiţi voi, dar iată-l că vine după mine şi eu nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele». 26 Fraţilor, fii din neamul lui Abraham şi voi care vă închinaţi Dumnezeului nostru, tuturor ne-a fost adresat acest mesaj al mântuirii”.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Lc 1,76
(Aleluia) Tu, copilule, vei fi profet al Celui Preaînalt;
vei merge înaintea Domnului ca să-i pregăteşti căile lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Se va chema Ioan.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,57-66.80
Când s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Auzind vecinii şi rudele că Domnul şi-a arătat mila faţă de ea, se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 60 Dar mama a zis: „Nu, ci se va chema Ioan”. 61 Ei au zis: „Nimeni din rudele tale nu poartă numele acesta”. 62 Atunci l-au întrebat, prin semne, pe tatăl copilului, ce nume ar fi voit să-i pună. 63 Zaharia a cerut o tăbliţă, pe care a scris: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au mirat. 64 În acel moment lui Zaharia i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi vorbea binecuvântând pe Dumnezeu. 65 Pe toţi vecinii i-a cuprins frica şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toţi care le auzeau erau uimiţi în inima lor şi spuneau: „Ce va fi oare acest copil?” Căci, într-adevăr, mâna Domnului era cu el. 80Copilul creştea şi duhul lui se întărea. El a trăit în ţinuturi pustii, până în ziua când avea să se arate înaintea lui Israel.

Cuvântul Domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: