Prea târziu te-am iubit…

Cei care încearcă să se angajeze sau să înceapă o colaborare cu o instituție trebuie să răspundă, printre altele, și la această întrebare: „Cine vă recomandă?” sau „Cine ne poate da garanții despre competențele pe care le aveți?”. Altfel spus, avem nevoie de scrisori de recomandare pentru a fi primiți în anumite posturi. Putem transfera acest cadru al interviului pentru angajare, la un cadru pe care îl vom trăi toți: momentul prezentării la judecata finală. În acel moment vom avea nevoie de o „scrisoare de recomandare” pentru a fi primiți în împărăția Tatălui. Iar scrisoarea noastră de recomandare sunt faptele pe care le-am făcut, roadele pe care le-am adus în această lume: „După roadele lor îi veți recunoaște”. Ce spun roadele noastre despre noi? Când ne-am analizat ultima dată în mod serios asupra faptelor pe care le săvârșim ca să vedem dacă într-adevăr suntem pe calea cea bună?

Plecând de la învățătura Domnului, Biserica ne cere să avem mereu în viața noastră atât faptele de milostenie trupească, precum și faptele de milostenie sufletească. Mulți dintre noi nici nu ne mai amintim de la catehism aceste fapte. Avem astăzi ocazia să le recapitulăm și să vedem în ce măsură ele sunt prezente în viața noastră și totodată ce fel de roade producem noi.

Faptele de milostenie sufletească sunt cele care se îndreaptă către sufletul aproapelui nostru. Acestea sunt: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială; a învăța pe cei neștiutori; a dojeni pe cei păcătoși; a mângâia pe cei mâhniți; a ierta celor ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți. Faptele de milostenie trupească sunt cele pe care le săvârșim față de aproapele, atunci când îl ajutăm în suferințele sau nevoile sale trupești. Acestea sunt: a da de mâncare celor flămânzi; a da de băut celor însetați; a îmbrăca pe cei goi; a adăposti pe străini; a vizita pe cei bolnavi; a vizita pe cei închiși; a îngropa pe cei morți. Acestea sunt faptele care aduc adevărate roade și după care putem fi recunoscuți ca adevărați creștini. Fac ele parte din viața noastră?

Dacă am primit cuvântul Domnului, dacă l-am ascultat și l-am meditat, însă când ne cercetăm cugetul nu găsim în viața noastră aceste fapte și roadele lor, atunci ne aflăm printre cei pe care Domnul îi numește profeți falși „care vin îmbrăcați în piei de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori”.

Reține

„Un pom bun nu poate să facă roade rele și nici un pom rău să facă roade bune”. Ce fel de pom suntem? Ce roade producem?

Miercuri, 25 iunie 2014 

Miercuri din saptamâna a 12-a de peste an
Sf. Wilhelm, abate
2Rg 22,8-13;23,1-3; Ps 118; Mt 7,15-20

 

LECTURA I
Regele a citit cartea înaintea poporului şi a încheiat un legământ în faţa Domnului.
Citire din cartea a doua a Regilor 22,8-13; 23,1-3
În zilele acelea, ⁸ marele preot Hilchia i-a spus scribului Şafan: „Am găsit cartea Legii în templul Domnului”. Şi Hilchia i-a dat cartea lui Şafan. Acesta a citit-o, ⁹ apoi s-a dus la rege şi i-a spus: ¹⁰„Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Şi Şafan a citit din această carte. ¹¹ După ce a auzit cuvintele din cartea Legii, regele şi-a sfâşiat veşmintele ¹² şi a dat această poruncă preotului Hilchia, secretarului său şi slujitorilor săi: ¹³ „Mergeţi şi întrebaţi-l pe Domnul pentru mine şi pentru popor cu privire la cuvintele din această carte care a fost găsită. Cumplit trebuie să se fi aprins mânia Domnului împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au dat ascultare cuvintelor din această carte şi n-au împlinit ceea ce stă scris în ea”. ^23,1 Regele a convocat pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim, ² s-au urcat la templul Domnului împreună cu toţi oamenii din Iuda, cu toţi locuitorii din Ierusalim, cu preoţii şi profeţii şi cu tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. El a citit în faţa lor toate cuvintele Cărţii Legământului care a fost găsită în templu. ³ Stând în picioare în faţa coloanei, regele a încheiat acest legământ înaintea Domnului, obligându-se să-l urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, legile şi hotărârile sale din toată inima şi din tot sufletul şi să împlinească cuvintele legământului scrise în această carte. Şi tot poporul a aderat la acest legământ.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,33-34.35-36.37 şi 40 (R.: cf. 33a)
R.: Condu-mă, Doamne, pe calea poruncilor tale.
³³ Arată-mi, Doamne, drumul orânduielilor tale
şi-l voi urma până la sfârşit.
³⁴ Dă-mi înţelepciune să păzesc Legea ta
şi s-o împlinesc din toată inima. R.

³⁵ Călăuzeşte-mă pe cărarea poruncilor tale,
căci ea este bucuria mea.
³⁶ Înclină-mi inima spre învăţăturile tale,
şi nu spre dorinţa de câştig. R.

³⁷ Întoarce ochii mei să nu privească la lucruri deşarte
şi dă-mi viaţă după cuvântul tău.
⁴⁰ Iată, eu doresc poruncile tale:
fă-mă să trăiesc după dreptatea ta. R.

ALELUIA In 15,4.5b
(Aleluia) Rămâneţi în mine şi eu în voi, spune Domnul; cine rămâne în mine aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
După roadele lor îi veţi recunoaşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,15-20
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: ¹⁵ „Feriţi-vă de profeţii cei falşi, care vin la voi îmbrăcaţi în piei de oaie, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. ¹⁶ După roadele lor îi veţi recunoaşte. Se culeg oare struguri din spini sau smochine din ciulini? ¹⁷ Astfel tot pomul bun face roade bune şi tot pomul rău face roade rele. ¹⁸ Un pom bun nu poate să facă roade rele şi nici un pom rău să facă roade bune. ¹⁹Tot pomul care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Deci după roadele lor îi veţi recunoaşte”.

Cuvântul Domnului