Prea târziu te-am iubit…

Astăzi se simte din ce în ce mai mult prezența unei forțe care vrea să lipsească omul de cea mai importantă „componentă” a sa: sufletul. Omul nu mai este prezent și prezentat în mass-media ca trup și suflet. Acum omul este evidențiat tot mai mult ca trup, ca materie. Iar dacă din când în când este menționat și sufletul, referința se termină cu un semn de întrebare, cu o umbră de îndoială, cu o ironie.

Faptul că omul se simte tot mai mult trup, că se pune accentul mai mult pe materie, nu înseamnă că omul este sau va deveni doar trup. El rămâne, în ciuda tuturor eforturilor, trup și suflet. Doar că prezența sufletului, deși reală, devine tot mai inconștientă: omul nu mai conștientizează spiritualitatea care trebuie să fie și să se dezvolte în el. Astfel se naște în om un mare gol.

Astfel se poate explica de ce oamenii sunt din ce în ce mai nemulțumiți, nervoși, triști. Omul își hrănește zilnic trupul dându-i cele necesare pentru menținerea lui în viață în bune condiții. De asemenea, omul își hrănește intelectul, își potolește setea de cultură, de informație, de imagine etc. Cu toate acestea rămâne flămând pentru că uită de suflet și de nevoile sale. Omul uită că este și suflet și nu se preocupă să îi potolească foamea și setea de Dumnezeu. Se vede până și pe chipul oamenilor o lipsă de alimentație spirituală.

Lumea suferă pentru că nu se hrănește în totalitate. Cine își hrănește trupul, dar uită de suflet este flămând. Iar omul flămând suferă.

Astăzi se potrivesc atât de bine cuvintele: „Iată vin zile – zice Domnul Dumnezeu – în care voi trimite foamete în țară, nu foamete de pâine si nu sete de apă, ci de auzit cuvântul Domnului”. În lume este foame și sete.

Există o singură problemă: această foame și această sete nu sunt conștientizate. De aceea, toți suntem chemați să trezim în oameni conștiința prezenței sufletului și a necesităților acestuia. Noi trebuie să-i facem pe ceilalți conștienți de faptul că au și un suflet de hrănit, dar totodată trebuie să le punem la dispoziție și hrana sau să le arătăm drumul spre hambarele îmbelșugate ale lui Dumnezeu. Este datoria noastră să hrănim această lume flămândă pentru a-i reda bucuria. Suntem chemați să schimbăm chipul acestei lumi flămânde în chipul omenirii îndestulate. Trebuie să lăsăm această lume mai fericită decât am găsit-o.

Reține

„Trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură”, spune Domnul. „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el” (In 6,55-56).

Vineri, 4 iulie 2014 

Vineri din saptamâna a 13-a de peste an
Sf. Elisabeta a Portugaliei *; Ff. Piergiorgio Frassati; Maria Crocifissa Curcio, calug.
Am 8,4-6.9-12; Ps 118; Mt 9,9-13

 

LECTURA I
Nu voi trimite o foame de pâine, ci o foame după un cuvânt al Domnului.
Citire din cartea profetului Amos 8,4-6.9-12
⁴ Ascultaţi acestea, voi care zdrobiţi pe cei săraci şi asupriţi pe cei sărmani; ⁵ voi ziceţi: „Când va trece sărbătoarea lunii noi, ca să putem vinde grâul? Când se va sfârşi odată sâmbăta, ca să putem deschide grânarul? Vom micşora măsurile, vom mări preţurile şi vom falsifica balanţele. ⁶ Vom putea să-l cumpărăm pe cel nevoiaş cu bani puţini şi pe cel sărac cu o pereche de sandale. Vom vinde până şi pleava grâului”. ⁹ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Când va veni ziua mea, voi face să apună soarele la amiază şi voi întuneca pământul în plină zi; ¹⁰ voi schimba sărbătorile voastre în doliu şi toate cântările voastre în bocete; vă voi obliga să îmbrăcaţi haine de doliu şi să vă radeţi pe cap! Voi aşterne peste ţara aceasta un doliu, aşa cum se ţine pentru un fiu unic, şi sfârşitul ei va fi ca o zi de amărăciune. ¹¹ Iată vin zilele – spune Domnul Dumnezeu – în care voi trimite foamete în ţară: nu va fi foame de pâine şi sete de apă, ci foame şi sete după un cuvânt al Domnului. ¹² Atunci vor merge rătăcind de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, căutând în tot locul un cuvânt al Domnului, dar nu-l vor găsi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,2 şi 10.20 şi 30.40 şi 131 (Mt 4,4)
R.: Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu.
² Fericiţi sunt cei care păzesc poruncile lui
şi-l caută din toată inima.
¹⁰ Te caut din toată inima;
nu permite să mă abat de la poruncile tale. R.

²⁰ Sufletul meu se consumă într-una
de dorul hotărârilor tale.
³⁰ Am ales calea adevărului,
mi-am propus să urmez hotărârile tale. R.

⁴⁰ Iată, eu doresc poruncile tale:
fă-mă să trăiesc după dreptatea ta.
¹³¹ Îmi deschid larg gura, căci ard de sete,
sunt însetat de poruncile tale. R.

ALELUIA Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, spune Domnul;
şi eu vă voi da odihnă. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu cei sănătoşi au nevoie de medic. Milă vreau, nu jertfă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13
În acel timp, ⁹ Isus a văzut un om, cu numele de Matei, şezând la biroul lui de vameş şi i-a zis: „Urmează-mă!” Matei s-a ridicat şi l-a urmat. ¹⁰ În timp ce stătea la masă în casa acestuia, au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au luat loc alături de el şi de ucenicii lui. ¹¹ Văzând aceasta, fariseii au spus ucenicilor: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?” ¹² Isus auzindu-i, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci cei bolnavi. ¹³ Învăţaţi ce vrea să spună Scriptura prin aceste cuvinte: «Milă vreau, nu jertfă». Căci n-am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi”.

Cuvântul Domnului