Suntem uimiți în fiecare zi când simțim cât de profund este împletit binele cu răul. În atâtea situații din viața noastră găsim această împletire de „alb și negru”, exact ca în năvodul despre care vorbește sfânta evanghelie. Avem nevoie să ne așezăm și să începem să alegem binele și să-l separăm de rău. Dar nu întotdeauna reușim. Este foarte greu, de exemplu, când trebuie să ne alegem persoanele din jurul nostru, persoanele care să facă parte din viața noastră. Suntem uimiți în fața valorilor pe care le au. Ne încântă cu frumusețea, cu lumina și cu adevărul care răzbat din inima lor. Și totuși, aceleași persoane radioase, vedem că au și pete de întuneric. Și nu trebuie doar să privim spre alții: noi înșine suntem acest amestec de lumină și întuneric, de bine și rău. Noi înșine realizăm opere îmbibate de frumusețe și bunătate iar în puțin timp facem și lucrurile cele mai oribile, negre, de care ne rușinăm. Noi înșine spunem adevărul, dar și mințim. Noi facem să strălucească binele în viața aproapelui, dar tot noi suntem cei care împroșcăm cu noroi în stânga și în dreapta.

Așadar, dacă noi facem răul, atunci nu avem dreptul să spunem că lumea în care trăim este rea, că nimic bun nu se mai întâmplă. Noi suntem cei care facem această lume bună sau rea. Faptele noastre dau culoare, albă sau neagră, strălucitoare sau întunecată, lumii în care trăim. Câtă strălucire ar fi în noi și în jurul nostru dacă am reuși să despărțim pentru totdeauna binele de rău, dacă am reuși să facem acea selecție a „peștilor buni”, iar pe cei răi să-i aruncăm. Cât frumos ne-ar învălui dacă am reuși să facem doar binele, dacă am reuși să „vindem tot ce avem”, să renunțăm la tot ce ne „încurcă” și să câștigăm singura comoară care contează: împărăția cerurilor.

Și chiar dacă încă nu am reușit, chiar dacă încă ne zbatem între „alb și negru”, să nu uităm că, în pofida răului care ne înconjoară sau care este în noi, „Dumnezeu îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el”. Cât curaj ar trebuie să prindem în momentele de slăbiciune meditând acest adevăr al Scripturii! Inima noastră trebuie să se înflăcăreze astăzi și toată ființa noastră să se angajeze cu mai multă determinare în a duce la îndeplinire ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru noi. Să nu uităm că toate sunt îndreptate spre binele nostru, spre binele celor care îl iubim pe el, singurul Domn, singurul în care binele și răul nu se împletesc, singurul care este mereu lumină, mereu adevăr.

Reține

Domnul îndreaptă toate spre binele celor care îl iubesc pe el. Toate. Totul!

Duminică, 27 iulie 2014 

† DUMINICA a 17-a de peste an
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia si îns., m.
1Rg 3,5-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52 (Mt 13,44-46)

LECTURA I
Tu ai cerut înţelepciune.
Citire din cartea întâi a Regilor 3,5-12
În timpul nopţii, ⁵ Domnul i-a apărut în vis lui Solomon şi i-a spus: „Cere-mi ce vrei şi eu îţi voi da”. ⁶Solomon i-a răspuns: „Tu ai arătat multă dragoste servitorului tău David, tatăl meu, care a trăit în faţa ta, fiind fidel, drept şi cu inima sinceră faţă de tine. Tu i-ai păstrat această mare dragoste şi i-ai dat un fiu care şade acum pe tronul său. ⁷ Aşadar, Doamne, Dumnezeul meu, tu m-ai pus rege în locul lui David, tatăl meu. Însă eu sunt foarte tânăr, nu ştiu să mă comport ca un rege. ⁸ Şi iată-mă în fruntea poporului, pe care tu l-ai ales; este un popor numeros, atât de numeros, încât nu poate fi numărat şi nici apreciat. ⁹ Dă-i slujitorului tău o inimă înţeleaptă, ca să ştie să conducă poporul tău, să deosebească binele de rău. Altfel, cum aş putea conduce poporul tău, care este atât de puternic?” ¹⁰ Domnului i-a plăcut cererea lui Solomon ¹¹ şi i-a spus: „Deoarece tu ai dorit înţelepciune, şi n-ai cerut nici viaţă lungă, nici bogăţie, nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut pricepere, ca să dai hotărâri drepte, ¹² iată, eu voi face după cuvântul tău: îţi dau inimă înţeleaptă şi pricepută;

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 118,57 şi 72.76-77.127-128.129-130 (R.: cf. 97a)
R.: Legea ta, Doamne, este izvor de înţelepciune.
⁵⁷ Partea mea este Domnul:
eu am promis să păzesc cuvintele tale.
⁷² Pentru mine mai mult preţuieşte Legea ta
decât mii de lucruri de aur şi de argint. R.

⁷⁶ Bunătatea ta să-mi fie mângâiere,
aşa cum ai promis slujitorului tău.
⁷⁷ Să se coboare asupra mea îndurarea ta, ca să am viaţă,
pentru că Legea ta este desfătarea mea. R.

¹²⁷ De aceea eu iubesc poruncile tale
mai mult decât aurul cel mai preţios.
¹²⁸ De aceea eu păzesc întocmai poruncile tale
şi urăsc orice cale a minciunii. R.

¹²⁹ Învăţăturile tale sunt minunate,
de aceea le păzesc cu fidelitate.
¹³⁰ Explicarea cuvintelor tale dă lumină,
dă pricepere celor neştiutori. R.

LECTURA A II-A
A hotărât dinainte ca noi să purtăm chipul Fiului său.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,28-30
Fraţilor, ²⁸ noi ştim că Dumnezeu toate le îndreaptă spre binele celor care îl iubesc pe el, adică al acelora care au fost chemaţi potrivit planului său. ²⁹ Într-adevăr, pe aceia pe care i-a ştiut mai dinainte i-a şi predestinat să poarte chipul Fiului său, ca Fiul să fie primul născut dintr-o mulţime de fraţi. ³⁰ Pe cei pe care i-a predestinat să aibă această asemănare i-a şi chemat; pe cei pe care i-a chemat i-a şi îndreptăţit; pe cei pe care i-a îndreptăţit i-a şi condus la mărirea sa.

Cuvântul Domnului

ALELUIA cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-52
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: ⁴⁴ „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. ⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. ⁴⁶ Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără. ⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai poate asemăna cu un năvod aruncat în mare, care strânge tot felul de peşti. ⁴⁸ Când s-a umplut, pescarii îl trag la ţărm, se aşază şi aleg peştii buni în coşuri iar pe cei răi îi aruncă. ⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul lumii: îngerii vor veni şi vor despărţi pe cei răi de cei drepţi, ⁵⁰ şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo vor plânge şi vor scrâşni din dinţi. ⁵¹ Aţi înţeles toate acestea?” Ei au răspuns: „Da!” ⁵² Apoi le-a zis: „Orice cărturar care a devenit ucenic al împărăţiei cerurilor este asemenea gospodarului care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

Cuvântul Domnului