Mulți suntem prea tineri ca să spunem „pe vremea mea… era altfel”. Însă deși nu toți știm cum era înainte, astăzi prea des se aude „Mai bine nu mă nășteam” sau „mai bine aș muri”. Și unii nu doar că spun, ci fac planuri și acte sinucigașe. Tot mai des apar știri despre cei care „și-au pus capăt zilelor”, cei mai mulți pentru că „nu mai puteau face față suferințelor”. Dar oare este sinuciderea un capăt? Oare această decizie de răzvrătire împotriva vieții și de a muri este sfârșitul problemelor? Sinuciderea nu este o soluție pentru rezolvarea problemelor, ci mai degrabă „transformarea” lor în veșnicie. Prin sinucidere, ceea ce aici pare insuportabil pentru un an, zece sau cincizeci, devine insuportabil pentru veșnicie.
În mijlocul suferințelor, atunci când plânsul lui Ieremia devine și plânsul nostru, când viața pare grea și nedreaptă, să ascultăm cuvântul Domnului și să prindem curaj. Dumnezeu vorbește inimii noastre, el este scăparea noastră, el ne eliberează de ceea ce ne înspăimântă și ne ajută să iubim din nou viața. Nimeni nu așază cu mai multă gingășie zâmbetul pe chipul nostru și speranța în inimi. Nimeni nu are un braț mai puternic și în același timp mai tandru decât brațul cu care ne cuprinde Dumnezeu într-o îmbrățișare tămăduitoare și plină de iubire.
Astăzi răspunsul Domnului la suferința profetului ne invită să redescoperim dragostea față de viață. Să nu disperăm în fața suferinței, ci să alergăm la Domnul și la mângâierile sale. Să nu căutăm singuri soluții la problemele care ne iau cu asalt. Și, mai ales, să nu considerăm „fuga de viață” o rezolvare. Biserica, mama și sfătuitoarea noastră spre bine, ne învață că „fiecare este răspunzător de viața sa în fața lui Dumnezeu, care i-a dat-o. El este cel care rămâne Stăpânul ei suveran. Noi suntem obligați să o primim cu recunoștință și să o apărăm… Suntem administratorii, și nu proprietarii vieții pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Nu noi dispunem de ea. Sinuciderea contrazice înclinația naturală a ființei umane de a-și păzi și perpetua viața. Contravine grav dreptei iubiri de sine. Încalcă în egală măsură și iubirea față de aproapele… Sinuciderea este contrară iubirii Dumnezeului cel viu” (CBC 2280, 2281).
Reține
Împărăția cerurilor este ca o comoară. Strălucește. Este lumină și nimic întunecat nu poate face parte din ea. Păcatul, disprețul față de viață, refuzarea darurilor Domnului, nu pot face parte din această strălucire.
Miercuri, 30 iulie 2014
Miercuri din saptamâna a 17-a de peste an
Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *
Ier 15,10.16-21; Ps 58; Mt 13,44-46LECTURA I
Pentru ce este suferinţa mea fără de sfârşit? Dacă te vei întoarce la mine, vei fi din nou slujitorul meu.
Citire din cartea profetului Ieremia 15,10.16-21
Ieremia s-a plâns: 10 „Vai de mine, mamă! Pentru ce m-ai născut pe mine, care sunt motiv de neînţelegere şi de ceartă pentru toată ţara! Nu-s dator nimănui şi nimeni nu mi-e dator, şi totuşi toţi mă blestemă. 16 Când întâlneam cuvintele tale, ele erau hrana mea; cuvintele tale erau bucuria şi desfătarea inimii mele, căci numele tău a fost invocat asupra mea, Doamne, Dumnezeul oştirilor. 17Niciodată nu m-am aşezat în cercul batjocoritorilor ca să mă distrez; apucat de mâna ta, şed singuratic, pentru că tu m-ai umplut de indignare. 18 Pentru ce este suferinţa mea fără sfârşit, rana mea aşa de rea, încât nu vrea să se vindece? Ai devenit pentru mine ca un pârâu care dispare, cu ape nestatornice! 19 La toate acestea Domnul mi-a răspuns: «Dacă te vei întoarce la mine, te voi face să revii şi vei fi din nou slujitorul meu. Dacă vei şti să deosebeşti ceea ce este de valoare de ceea ce este vrednic de dispreţ, tu vei fi gura mea. Ei se vor întoarce la tine şi nu tu te vei întoarce la ei. 20 Eu te voi face ca un zid tare de bronz în faţa acestui popor; ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor putea învinge, căci eu sunt cu tine ca să te salvez şi să te eliberez. 21 Te voi smulge din mâinile celor răi, te voi elibera din mâinile celor nemiloşi»”.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 58,2-3.4-5a.10-11.17.18 (R.: 17d)
R.: Tu, Doamne, eşti scăparea mea când mă aflu în strâmtorare.
2 Dumnezeule, scapă-mă de duşmanii mei,
apără-mă de cei care se ridică împotriva mea.
3 Scapă-mă de răufăcători,
păzeşte-mă de oamenii însetaţi de sânge. R.4 Iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
cei puternici se ridică împotriva mea,
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
5a Fără nici o pricină, ei aleargă, se pregătesc să mă atace. R.10 Mă îndrept spre tine, tăria mea,
numai tu, Dumnezeule, eşti scăparea mea.
11 Îndurarea lui Dumnezeu îmi vine în ajutor,
Dumnezeu mă va face să-i privesc cu dispreţ pe duşmanii mei. R.17 Dar eu voi cânta puterea ta,
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea ta;
tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost, în ziua necazului. R.18 Tăria mea, pe tine vreau să te laud!
Căci tu, Dumnezeule, eşti turnul meu de scăpare,
Dumnezeul meu, plin de îndurare! R.ALELUIA In 15,15b
(Aleluia) V-am numit prietenii mei, spune Domnul; deoarece toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute vouă. (Aleluia)EVANGHELIA
Vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.Cuvântul Domnului
Răspunde-i lui ANGELA _MITACHE Anulează răspunsul