Prea târziu te-am iubit…

Cu greu aș găsi cuvinte mai potrivite să le rostesc, să le cânt, să mă rog. Cuvintele lui Simon Petru sunt și cuvintele mele de fiecare zi: „Îndepărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”. Cred împreună cu Simon Petru că Isus este Domnul, este Dumnezeu, dar, în același timp, împreună cu el îngenunchez plin de smerenie și pocăință și-mi recunosc păcatele! Credință și umilință, credință și pocăință, credință și nevrednicia de a sta aproape de un Dumnezeu atât de mare și bun.

Clipă de clipă simt nevoia să le rostesc, așa cum spun cu credință Tatăl nostru, așa cum inima îmi cere să proclam cu smerenie psalmul 50:
Ai milă de mine, Dumnezeule,
după marea ta bunătate, *
și, după mulţimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea.
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea *
și curăţă-mă de păcatul meu.

Căci recunosc fărădelegea mea *
și păcatul meu stă pururi înaintea mea.

Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit, *
și ce-i rău înaintea ta am făcut.
De aceea tu eşti drept în sentinţele tale *
și nepărtinitor în judecăţile tale.

Căci, iată, în nelegiuire m-am născut *
și în păcat m-a zămislit mama mea.
Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii, *
fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu.

Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat, *
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă să aud un cuvânt de bucurie şi veselie, *
și oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta.

Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele *
și şterge toate nelegiuirile mele.
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, *
și un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu.

Nu mă alunga de la faţa ta *
și duhul tău sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale *
și întăreşte-mă cu duh binevoitor.

Atunci voi învăţa pe cei fără de lege căile tale *
și cei păcătoşi la tine se vor întoarce.
Mântuieşte-mă, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele, †
de vinovăţia sângelui vărsat, *
și limba mea va preamări dreptatea ta.

Doamne, deschide-mi buzele *
și gura mea va vesti lauda ta.
Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute †
și, chiar dacă ţi-aş aduce, *
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, *
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui.

În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului *
și reclădeşte zidurile Ierusalimului.
Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele; *
atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.