Elogiul iubirii

the splendor of love_splendoarea iubiriiPuține texte din Sfânta Scriptură sunt mai cunoscute, citite și citate decât textul de astăzi din prima lectură. „Elogiul iubirii” este textul cel mai ales de miri pentru a fi proclamat la celebrarea căsătoriei. Iar când se fac predici pe marginea acestui text, nu de puține ori, se sugerează acest exercițiu: fiecare să recitească textul și acolo unde apare cuvântul „dragoste” să-l înlocuiască cu propriul nume. Să recitim fragmentul cu voce tare și să spunem: „Eu X sunt îndelung răbdător, sunt binevoitor, nu sunt invidios, nu mă laud, nu mă umflu de mândrie. Eu X nu mă port necuviincios, nu caut ale mele, nu mă mânii, nu țin cont de răul primit, nu mă bucur de nedreptate, ci mă bucur de adevăr”. Oare chiar așa este? Chiar am ajuns noi la această dragoste la care ne cheamă Cristos, Apostolul și Biserica?

Într-o lume în care iubirea este redusă la plăcere și transformată în egoism, ce rezonanță mai au aceste cuvinte? În ce trup se mai încarnează ele? În ce inimă sau minte își mai găsesc împlinirea? Ce este iubirea pentru noi? Este trist când vedem că adevărata iubire mai este practicată doar de eroi, doar de cei care îndrăznesc să facă salturi mărețe, de cei care au curaj să meargă împotriva curentului și prin viața lor nu știrbesc măreția acestei virtuți. Când de trist este dacă s-a ajuns la concluzia că astăzi a spune „Te iubesc” este un fel de a spune „Bună ziua”, adică se spune fără nici un fundament interior, fără să fie o oglindire a sentimentelor din inimă.

Suntem debusolați și nu ne mai convine nimic din ceea ce ni se întâmplă – nici cântatul de veselie din fluer, nici cântecul de jale – pentru că în interiorul nostru suntem goi, ne-am pierdut punctele de sprijin. Și suntem goi pe dinăuntru pentru că uităm esențialul: la sfârșitul vieții nu vom fi întrebați câți bani am avut, câte case sau mașini am schimbat sau câte afaceri am făcut. La sfârșitul vieții vom fi judecați despre iubirea practicată, despre iubirea pusă în tot ceea ce am făcut: câte din faptele mele din ziua de ieri sau din cea de astăzi au fost pline de iubire? Câte din planurile mele vorbesc despre adevărata iubire? Să îngenunchem astăzi și să ne rugăm ca Domnul să pună în inima noastră iubirea, acea iubire care ne va aduce și ne va conduce la viața fericită.

Reține

„Dacă taci, să taci din iubire; dacă vorbești, să vorbești din iubire; dacă cerți, să cerți din iubire; dacă ierți, să ierți din iubire” (sfântul Augustin).

Miercuri, 17 septembrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 24-a de peste an
Sf. Robert Bellarmin, ep. înv. *
1Cor 12,31-13,13; Ps 32; Lc 7,31-35

LECTURA I
Acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea: dar cea mai mare dintre toate acestea este dragostea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 12,31-13,13
Fraţilor, 31 râvniţi la darurile cele mai bune, şi eu vă voi arăta o cale care le întrece pe toate: 13,1Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dacă nu am dragoste, sunt ca o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor. 2 De aş avea darul profeţiei, de aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii din loc, dacă nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 De aş împărţi toată averea mea săracilor şi de mi-aş lăsa trupul să fie ars de viu, dacă nu am dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea este binevoitoare; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie. 5 Nu se poartă necuviincios, nu caută propriile interese, nu se mânie, nu ţine seama de răul primit, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le iartă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le îndură. 8 Dragostea nu va înceta niciodată. Într-o zi, profeţiile vor dispărea, darul limbilor va înceta, cunoaşterea – pe care o avem despre Dumnezeu – se va sfârşi, 9 pentru că cunoaşterea noastră este imperfectă, imperfectă este şi profeţia noastră; 10 dar când va veni ceea ce este desăvârşit, va dispărea ceea ce este imperfect. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Acum, când am devenit un om matur, am părăsit cele copilăreşti. 12 Acum vedem nelămurit, ca într-o oglindă, dar atunci vom vedea faţă în faţă; acum cunosc în mod imperfect, atunci însă voi cunoaşte pe deplin aşa cum sunt şi eu cunoscut pe deplin de Dumnezeu. 13 Acum, aşadar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre toate acestea este dragostea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,2-3.4-5.12 şi 22 (R.: 12b)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales de moştenire.
sau
Fericit este poporul lui Dumnezeu.
2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpe;
lăudaţi-l cu alăuta cu zece coarde.
3 Cântaţi-i o cântare nouă,
însoţiţi strigătele voastre cu cântări alese. R.

4 Drept este cuvântul Domnului
şi în toate lucrările sale se arată adevărul.
5 El iubeşte dreptatea şi adevărul,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
fericit este poporul pe care el şi l-a ales de moştenire.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
precum şi speranţa noastră este în tine. R.

ALELUIA In 6,64b.69b
(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă;
tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

EVANGHELIA
V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,31-35
În acel timp, Isus spunea mulţimii: 31 „Cu cine să-i compar pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? 32 Se aseamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns». 33 Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul care nu mănâncă pâine şi nu bea vin şi voi ziceţi: «Este stăpânit de diavol». 34 A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea şi voi ziceţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor». 35 Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate de către toţi fiii ei”.

Cuvântul Domnului

4 comentarii la „Elogiul iubirii

  1. LAUDA TIE CRISTOASE!
    Mult mai tirziu vine intelepciunea in familie. La inceput fiecare dintre soti are propiile pareri. Pe parcurs vine obisnuinta, care este a doua dragoste, si virsta care te fac mai intelept si mai chibzuit. Pe multi ai aud spunind: a trebuit sa gresesc ca sa invat.
    Multumesc!

    Apreciază

    1. Dumnezeu să binecuvânteze familiile noastre cu dragoste, înțelepciune și iertare. Maica unității, sfânta Fecioară Maria, să țină unite familiile, inimile, speranțele….totul! Amin!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: