Este suficient să dai câteva clicuri pe internet și descoperi o gamă variată de „evanghelii” și mai ales de interpretări ale Evangheliei. Ba chiar este suficient să faci o plimbare prin marele orașe și poți fi întâmpinat de vocile unor tineri care foarte generoși vor să te învețe „ceva despre Isus”, vor să îți prezinte „evanghelia”. Tocmai pentru astfel de situații – prezentarea unor versiuni răstălmăcite ale cuvântului lui Dumnezeu – care nu sunt o invenție a timpului modern, apostolul Paul ne invită să ne amintim evanghelia pe care el ne-a predicat-o, pe care noi am primit-o și în care trebuie să rămânem neclintiți.
În alt loc din scrierile sale apostolul este chiar mult mai drastic. El le reproșează galatenilor și prin ei și nouă: „Mă mir că ați trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură și vor să schimbe evanghelia lui Cristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema. Așa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema” (Gal 1,6-9).
De fapt este ceea ce, începând cu apostolul Petru, Biserica nu a încetat să învețe și anume că Scriptura nu se poate schimba sau interpreta după bunul plac sau după propria părere a cuiva (cf. 2Pt 1,20). Conciliul al II-lea din Vatican indică trei criterii pentru o interpretare a Scripturii conformă Duhului care a inspirat-o. În primul rând, trebuie dată o mare atenție „conținutului și unității întregii Scripturi”. Căci, oricât de diferite ar fi cărțile care o alcătuiesc, Scriptura este una, datorită unității planului lui Dumnezeu căruia Isus Cristos îi este centru și inimă. În al doilea rând, Scriptura trebuie citită în „Tradiția vie a Bisericii întregi”. După o expresie a Sfinților Părinți, Sfânta Scriptură se citește mult mai mult în inima Bisericii decât în mijloacele materiale ale exprimării sale. Duhul Sfânt dă interpretarea spirituală a Scripturii. Și în al treilea rând este necesară atenția la „analogia credinței”. Prin „analogia credinței” înțelegem coeziunea adevărurilor de credință între ele și în proiectul total al Revelației (CBC 111-114).
Reține
Cuvântul lui Dumnezeu citit și meditat cu atenție ne descoperă cea mai gingașă imagine a Domnului, glasul celui care strigă inimii noastre zdrobite de păcat: „Credința ta te-a salvat. Mergi în pace!”
Joi, 18 septembrie 2014
Joi din saptamâna a 24-a de peste an
Sf. Iosif din Copertino, pr.
1Cor 15,1-11; Ps 117; Lc 7,36-50LECTURA I
Noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 15,1-11
Fraţilor, 1 vă reamintesc evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care voi rămâneţi neclintiţi. 2 Prin ea veţi fi mântuiţi, dacă o veţi păstra aşa cum v-am vestit-o. Altfel, degeaba aţi crezut. 3 Înainte de toate v-am învăţat ceea ce am primit eu însumi, şi anume: Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, şi 4 a fost îngropat; a înviat a treia zi potrivit Scripturilor 5 şi i-a apărut lui Petru, apoi celor doisprezece. 6 După aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt în viaţă, iar unii au murit. 7 După aceasta i s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor. 8 În cele din urmă, ca unuia născut înainte de vreme, mi-a apărut şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, nici nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Dar ceea ce sunt, sunt prin harul lui Dumnezeu. Şi harul lui Dumnezeu cu care m-a copleşit n-a fost în zadar. Ba am lucrat mai mult decât toţi ceilalţi. La drept vorbind nu eu, ci harul lui Dumnezeu împreună cu mine. 11 Într-un cuvânt, fie că-i vorba de mine, fie că-i vorba de alţii, noi aşa predicăm şi aşa aţi crezut.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 117,1-2.16ab-17.28 (R.: cf. 1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun!
1 Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun,
veşnică este îndurarea lui.
2 Să spună casa lui Israel că este bun,
veşnică este îndurarea lui. R.16ab Dreapta Domnului şi-a arătat puterea,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi povesti faptele Domnului. R.
28 Tu eşti Dumnezeul meu:
ţie-ţi mulţumesc, Dumnezeul meu,
pe tine te laud. R.ALELUIA Mt 11,28
(Aleluia) Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi
şi eu vă voi da odihnă, spune Domnul. (Aleluia)EVANGHELIA
I s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,36-50
În acel timp, 36 unul dintre farisei l-a invitat pe Isus la masă. Isus a intrat la el şi s-a aşezat la masă. 37 O femeie păcătoasă care locuia în cetate, aflând că Isus stă la masă în casa fariseului, a venit cu un vas de alabastru plin cu ulei parfumat. 38 Stând la spatele lui, plângea aşa de tare încât lacrimile ei cădeau pe picioarele lui Isus. Ea îi ştergea picioarele cu părul ei, le săruta şi le ungea cu uleiul parfumat. 39 Văzând aceasta, fariseul care îl invitase pe Isus îşi zicea în sine: „Dacă acest om ar fi cu adevărat un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care îl atinge: ar şti că este o păcătoasă”. 40 Atunci Isus i s-a adresat spunându-i: „Simon, aş vrea să-ţi spun ceva”. El a răspuns: „Spune, Învăţătorule!” 41 Isus a reluat: „Un creditor avea doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, celălalt cincizeci. 42 Cum nici unul nici celălalt nu avea cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon i-a răspuns: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a spus: „Ai dreptate!” 44 Apoi s-a întors către femeie, spunându-i lui Simon: „Vezi această femeie? Am intrat la tine şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare, iar ea le-a udat cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu mi-ai dat o sărutare în semn de salut, iar ea, de când am intrat, n-a încetat să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai turnat ulei parfumat pe cap, iar ea mi-a turnat parfum preţios pe picioare. 47 Îţi spun: i s-au iertat multe păcate, pentru că a iubit mult. Cel căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte”. 48 Apoi s-a adresat femeii: „Ţi s-au iertat păcatele!”49 Atunci toţi invitaţii au început să spună: „Cine este acest om, că iartă şi păcatele?” 50 Isus însă i-a spus femeii: „Credinţa ta te-a salvat. Mergi în pace!”Cuvântul Domnului
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu