Prea târziu te-am iubit…

Atât de ușor suntem fascinați de splendoarea răsăritului și a apusului, de spuma mării și muzica valurilor. Cine nu iubește această minunată parte a creației? Însă câți ne oprim câteva clipe pentru a-l binecuvânta pe Creatorul a toate? De câte ori nu trăim ca și cum noi am fi creat totul, ca și cum de noi depinde totul, ca și cum suntem noi cei care decidem când și cum să apună soarele, când și cum să „cânte” marea. Am descoperit misterele soarelui și ale apelor și mai că îndrăznim să spunem că noi, spre deosebire de Iob, avem răspuns la întrebările Domnului. Dar oare chiar avem?

De fapt, ceea ce Dumnezeu vrea și așteaptă de la om nu sunt răspunsuri pline de inteligență, ci iubire, recunoștință. Dumnezeu nu vrea să fie disprețuit! Domnul vrea să-i fie recunoscut locul și rolul pe care îl are în această lume. De ce s-au așezat oamenii pe tronul lui Dumnezeu? De ce au încoronat rațiunea și au negat credința și religia? De ce ni se spune că știința și tehnologia pot totul, când simțim la fiecare pas că nu este așa, că sunt neputincioase în fața naturii dezlănțuite, a bolilor și a morții, în fața unor mistere din natură și din viața omului?

Sufletul omului tânjește după armonia care era cândva în univers. Zgomotul pe care îl provocăm zilnic pentru a ne acoperi strigătul conștiinței nu va fi niciodată suficient de puternic pentru a acoperi chemarea sufletului. Însuși Domnul vine și astăzi în întâmpinarea noastră și ne vorbește, ne întreabă, încearcă să intre în dialog cu noi. Care este întrebarea Domnului pentru noi? Despre ce ar vrea Domnul să-i vorbim? Ce i-am negat lui Dumnezeu sau ce i-am reproșat lui prin comportamentul nostru din ultimele zile?

Ziua aceasta va primi din partea Domnului o nouă strălucire dacă suntem dispuși să acceptăm că nimeni nu ne cunoaște așa cum ne cunoaște el. Astăzi vom simți că într-adevăr Domnul ne observă de aproape și ne cunoaște, știe când mergem să dormim și când ne trezim, știe toate gândurile noastre și toate cărările noastre îi sunt cunoscute. El, Domnul, ne cunoaște pentru că suntem opera mâinilor sale, el ne-a făcut făpturi atât de minunate. Să nu-i disprețuim prezența și bunătatea. Să-i ascultăm glasul. Să-i urmăm îndemnurile. Să înțelegem pentru totdeauna că Domnul ne iubește, ne vrea binele, ne vrea fericiți și mântuiți.

Reține

Dacă nu poți respira fără aer, de ce crezi că poți trăi fără Dumnezeu? Dacă inima ta tânjește după lucruri mărețe, după o splendoare inimaginabilă, atunci să știi că ea tânjește după Dumnezeu, singurul care poate potoli dorul inimii noastre.

Vineri, 3 octombrie 2014 

Vineri din saptamâna a 26-a de peste an
Ss. Dionisie Areopagitul; Candida, m.; Ff. Constantin Ignatiu Bogdánffy, ep. m.; Crescentiu, pr. m.
Iob 38,1.12-21;40,3-5; Ps 138; Lc 10,13-16

LECTURA I
Ai dat vreodată porunci zorilor? Te-ai plimbat vreodată pe fundul oceanului?
Citire din cartea lui Iob 38,1.12-21; 39,33-35
¹ Din mijlocul furtunii Domnul i-a spus lui Iob: ¹² „De când eşti, ai dat vreodată porunci dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ¹³ ca să apuce capetele pământului şi să-i scuture pe cei răi de pe el? ¹⁴Zorile dau pământului culoarea rumenie şi fac ca toate lucrurile să apară ca îmbrăcate în veşminte colorate. ¹⁵ Ele îi lipsesc pe cei răi de lumină şi zdrobesc braţul care se ridică pentru a lovi. ¹⁶ Ai pătruns tu vreodată până la izvoarele mării sau te-ai plimbat vreodată pe fundul oceanului? ¹⁷ Ţi s-au deschis ţie vreodată porţile morţii sau ai văzut intrarea care duce în ţara umbrelor? ¹⁸ Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte dacă ştii toate acestea! ¹⁹ Unde este drumul care duce la lăcaşul luminii? Şi întunericul unde-şi are locuinţa? ²⁰ Poţi tu să le urmăreşti până la hotarul lor sau măcar să cunoşti potecile care duc la locuinţele lor? ²¹ Desigur, ar trebui să ştii, pentru că pe atunci erai deja născut şi numărul zilelor tale este aşa de mare!” ^39,33 Atunci Iob i-a răspuns Domnului: ³⁴ „Iată-mă, am fost uşuratic, ce ţi-aş mai putea răspunde? Îmi pun mâna la gură. ³⁵ Am vorbit o dată şi încă o dată nu voi mai vorbi; am vorbit a doua oară, dar nu voi mai adăuga nimic!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 138,1-3.7-8.9-10.13-14ab (R.: 24b)
R.: Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
¹ Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
² ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
³ fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.
⁷ Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
⁸ Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă. R.

⁹ Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
¹⁰ şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar cuprinde. R.

¹³ Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
^14ab Te laud pentru că sunt o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile! R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis pe mine.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, ¹³ Isus a spus: „Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida, căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în voi, locuitorii lor de mult s-ar fi îmbrăcat în haine de doliu şi s-ar fi aşezat în cenuşă în semn de pocăinţă. ¹⁴ De aceea Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor la judecată decât vouă. ¹⁵ Şi, tu, Cafarnaum, îţi închipui că vei fi înălţat până la cer? Nu. Vei fi aruncat în jos până la iad! ¹⁶ Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă; şi cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte; iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis pe mine”.

Cuvântul Domnului