Prea târziu te-am iubit…

Nu ai cum să rămâi indiferent când vezi situri sau reviste cu articole de genul: „Ecumenismul – erezia mileniului” sau „Ecumenismul: erezia tuturor ereziilor”. Cum să fie dorinţa de unitate o erezie? Încă de la grădiniţă ştim că „unde-s doi, puterea creşte”. De ce ar fi unitatea un rău, o erezie, o lucrare a Anticristului? Cum să fie dorinţa de unitatea lucrarea Diavolului când tocmai el este stăpânul dezbinărilor?! Oare nu cumva cei care spun aceasta uită cine este Diavolul şi că tocmai el este părintele dezbinării, după mult cunoscuta zicală: Divide et impera – dezbină, separă şi cucereşte, domină. Unitatea este dorinţa lui Cristos: „Tată, nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi”. Unitatea, spune apostolul neamurilor, este motivaţia pentru care în lume există diversitatea darurilor: apostoli, profeţi, evanghelişti, păstori, învăţători „pentru desăvârşirea sfinţilor în vederea lucrării slujirii spre edificarea trupului lui Cristos, până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei”. Unitatea a fost şi dorinţa episcopului martir Iosafat pe care Biserica îl comemorează astăzi: omul care şi-a dat viaţa pentru „a răpi sufletele din mâna Dezbinătorului şi a le purta în Biserică, Mireala lui Cristos”. Fidelitatea faţă de Biserică şi râvna sa pentru unitatea creştinilor i-au adus martiriul la 12 noiembrie 1623. Astăzi privim spre un om care a murit pentru unitatea creştinilor, un om care a promovat ceea ce noi astăzi numim ecumenism, „visul” lui Dumnezeu: „ca toţi să fie una”.

Noi ce facem pentru unitatea creştinilor? Cât din viaţa, energia şi rugăciunile noastre oferim pentru ecumenism? Ne dorim cu adevărat „ca toţi să fie una”? Nu trebuie să ne mulţumim doar cu perioada de rugăciune pentru unitatea creştinilor de la începutul fiecărui an. Trebuie să facem mai mult. Trebuie să-i iubim pe fraţii noştri separaţi. Trebuie să promovăm buna înţelegere şi cunoaşterea reciprocă. Trebuie să avem speranţa unităţii şi să vorbim despre aceasta. Speranţa nu dezamăgeşte dacă este fondată pe autorul credineţei noastre, Isus Cristos. Să invocăm mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Maica unităţii: ea să fie modelul nostru de a ne apropia de fraţii noştri, de a-i asculta, de a-i cunoaşte, de a-i sluji şi iubi aşa cum Cristos ne iubeşte pe noi.

Reține

Cristos este izvorul unităţii. Diavolul dezbină. Noi de partea cui suntem? Noi pentru ce muncim: pentru unitate sau dezbinare?

Miercuri, 12 noiembrie 2014 

Miercuri din saptamâna a 32-a de peste an
Ss. Iosafat, ep. m. **; Cristian, m.
Ef 4,1-7.11-13; Ps 1; In 17,20-26

LECTURA I
A împlinit misiunea de a sluji, ca să se formeze trupul lui Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-7.11-13
Fraţilor, ¹ eu cel întemniţat pentru Domnul, vă rog să urmaţi cum se cuvine chemarea pe care aţi primit-o de la Dumnezeu; ² fiţi smeriţi, blânzi, răbdători, îngăduiţi-vă cu iubire unii pe alţii, ³străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. ⁴ Este un singur trup, un singur Duh, după cum una este speranţa pe care aţi primit-o: aceea a chemării voastre. ⁵ Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur Botez, ⁶ un singur Dumnezeu, Tată al tuturor, care domneşte peste toate, lucrează prin toţi şi este prezent în noi toţi. ⁷ Fiecare dintre noi a primit harul în măsura în care i l-a dăruit Cristos. ¹¹ El a dat oamenilor felurite daruri: pe unii i-a făcut apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii vestitori ai evangheliei; pe unii păstori şi pe alţii învăţători. ¹² Astfel poporul sfânt este organizat pentru a putea împlini misiunea de a sluji şi pentru a se forma trupul lui Cristos, ¹³ ca în cele din urmă să ajungem cu toţii la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea omului desăvârşit, la plinătatea staturii lui Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 1,1-2.3.4 şi 6
R.: Fericit este omul care umblă pe căile Domnului.
¹ Fericit este omul care nu ia parte la sfatul celor răi,
nu urmează calea păcătoşilor
şi nu se aşază lângă cei care batjocorăsc;
² dar îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi la Legea lui cugetă ziua şi noaptea. R.

³ El este ca pomul sădit lângă un izvor de apă,
care aduce rod la timpul potrivit;
frunzele lui nu se veştejesc
şi tot ce începe duce la bun sfârşit. R.

⁴ Nu tot aşa este cu cei răi, nu tot aşa,
ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
⁶ Căci Domnul cunoaşte calea celor drepţi,
iar drumul pe care merg cei răi duce la pieire. R.

ALELUIA In 15,9b.5b
(Aleluia) Rămâneţi în dragostea mea, spune Domnul;
cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vreau ca şi ei să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,20-26
În acel timp, Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi s-a rugat astfel: ²⁰ „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine, ²¹ ca toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. ²² Slava pe care mi-ai dat-o tu eu le-am dat-o lor, ²³ ca să fie una precum noi una suntem: eu în ei şi tu în mine. Ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că tu m-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei precum m-ai iubit pe mine. ²⁴ Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă slava pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit pe mine mai înainte de întemeierea lumii. ²⁵ Părinte drept, lumea pe tine nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. ²⁶ Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în ei”.

Cuvântul Domnului