Prea târziu te-am iubit…

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut cordial şi îi mulţumesc cardinalului Müller pentru cuvintele cu care a introdus această întâlnire a noastră.

1. Înainte de toate aş vrea să împărtăşesc o reflecţie despre titlul colocviului vostru. „Complementaritate”: este un cuvânt preţios, cu valenţe multiple. Se poate referi la diferite situaţii în care un element completează altul sau înlocuieşte o carenţă a sa. Totuşi, complementaritatea este mult mai mult decât asta. Creştinii îi găsesc semnificaţia în Prima Scrisoare către Corinteni a sfântului Paul, unde apostolul spune că Duhul a dat fiecăruia daruri diferite în aşa fel încât, aşa cum mădularele trupului uman se completează pentru binele întregului organism, darurile fiecăruia pot să contribuie la binele tuturor (cf. 1Cor 12). A reflecta asupra complementarităţii nu este altceva decât a medita asupra armoniilor dinamice care se află în centrul întregii creaţii. Acesta este cuvântul cheie: armonie. Creatorul a făcut toate complementarităţile pentru ca Duhul Sfânt, care este autorul armoniei, să facă această armonie.

În mod oportun v-aţi adunat în acest colocviu internaţional pentru a aprofunda tema complementarităţii dintre bărbat şi femeie. De fapt, această complementaritate stă la baza căsătoriei şi familiei, care este prima şcoală unde învăţăm să apreciem darurile noastre şi pe cele ale celorlalţi şi unde începem să învăţăm arta de a trăi împreună. Pentru cea mai mare parte dintre noi, familia constituie locul principal în care începem să „respirăm” valori şi idealuri, precum şi să realizăm potenţialul nostru de virtute şi de caritate. În acelaşi timp, aşa cum ştim, familiile sunt loc de tensiuni: între egoism şi altruism, între raţiune şi pasiune, între dorinţe imediate şi obiective pe termen lung, etc. Însă familiile furnizează şi locul în care să se rezolve aceste tensiuni: şi acest lucru este important. Când vorbim despre complementaritate între bărbat şi femeie în acest context, nu trebuie să confundăm acest termen cu ideea simplistă că toate rolurile şi relaţiile ambelor sexe sunt cuprinse într-un model unic şi static. Complementaritatea asumă multe forme, pentru că fiecare bărbat şi fiecare femeie aduce propria contribuţie personală la căsătorie şi la educarea copiilor. Propria bogăţie personală, propria carismă personală şi complementaritatea devine astfel de o mare bogăţie. Şi nu numai că este un bine, ci este şi frumuseţe.

2. În timpul nostru căsătoria şi familia sunt în criză. Trăim într-o cultură a provizoriului, în care tot mai multe persoane renunţă la căsătorie ca angajare publică. Această revoluţie în obiceiuri şi în morală a fluturat adesea „steagul libertăţii”, dar în realitate a adus devastare spirituală şi materială pentru nenumărate fiinţe umane, în special pentru cei mai vulnerabili. Este tot mai evident că declinul culturii căsătoriei este asociat cu o creştere a sărăciei şi cu o serie de numeroase alte probleme sociale care lovesc în măsură disproporţionată femeile, copiii şi bătrânii. Şi tot ei suferă mai mult, în această criză.

Criza familiei a dat naştere unei crize de ecologie umană, pentru că ambientele sociale, ca şi ambientele naturale, au nevoie să fie ocrotite. Chiar dacă omenirea a înţeles acum necesitatea de a înfrunta ceea ce constituie o ameninţare pentru ambientele noastre naturale, suntem lenţi – suntem lenţi în cultura noastră, chiar şi în cultura noastră catolică – suntem lenţi în a recunoaşte că şi ambientele noastre sociale sunt în pericol. Deci este indispensabil a promova o nouă ecologie umană şi a o facă să meargă înainte.

3. Trebuie insistat asupra pilaştrilor fundamentali care susţin o naţiune: bunurile sale imateriale. Familia rămâne la baza convieţuirii şi garanţia împotriva destrămării sociale. Copiii au dreptul de a creşte într-o familie, cu un tată şi o mamă, capabili să creeze un ambient corespunzător pentru dezvoltarea lor şi pentru maturizarea lor efectivă. Pentru acest motiv, în exortaţia apostolicăEvangelii gaudium am pus accentul pe contribuţia „indispensabilă” a căsătoriei adusă societăţii, contribuţie care „depăşeşte nivelul emotivităţii şi al necesităţilor contingente ale cuplului” (nr. 66). Pentru aceasta vă sunt recunoscător pentru emfaza dată de colocviul vostru binefacerilor pe care căsătoria le poate aduce copiilor, soţilor înşişi şi societăţii.

În aceste zile, în timp ce veţi reflecta asupra complementarităţii dintre bărbat şi femeie, vă îndemn să evidenţiaţi un alt adevăr referitor la căsătorie: adică faptul că angajarea definitivă faţă de solidaritate, de fidelitate şi de iubirea rodnică răspunde la dorinţele cele mai profunde ale inimii umane. Ne gândim mai ales la tinerii care reprezintă viitorul: este important ca ei să nu se lase implicaţi de mentalitatea dăunătoare a provizoriului şi să fie revoluţionari pentru curajul de a căuta o iubire puternică şi durabilă, adică să meargă împotriva curentului: trebuie să se facă asta. Cu privire la asta aş vrea să spun un lucru: nu trebuie să cădem în capcana de a fi calificaţi cu concepte ideologice. Familia este un fapt antropologic, şi prin urmare un fapt social, de cultură, etc. Noi nu putem s-o calificăm cu concepte de natură ideologică, ce are forţă numai într-un moment al istoriei, şi apoi decad. Nu se poate vorbi astăzi despre familie conservatoare saufamilie progresistă: familia este familie! Nu vă lăsaţi calificaţi de acest concept sau de alte concepte de natură ideologică. Familia are o forţă în sine.

Fie ca acest colocviu să fie izvor de inspiraţie pentru toţi cei care caută să susţină şi să întărească unirea bărbatului şi a femeii în căsătorie ca un bine unic, natural, fundamental şi frumos pentru persoane, familii, comunităţi şi societăţi.

În acest context îmi place să confirm că, dacă va voi Dumnezeu, în septembrie 2015 voi merge la Philadelphia pentru cea de-a opta Întâlnire Mondială a Familiilor.

Vă mulţumesc pentru rugăciunile cu care însoţiţi slujirea mea adusă Bisericii. Şi eu mă rog pentru voi şi vă binecuvântez din inimă. Multe mulţumiri.

Franciscus

Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Colocviul internaţional despre complementaritatea dintre bărbat şi femeie, promovat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei (17-19 noiembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro