Oare ce este mai grav: să nu cunoști sau să nu iubești, să fii ignorant sau să fii egoist?

Oare ce este mai grav: să nu cunoști sau să nu iubești, să fii ignorant sau să fii egoist? Câtă suferință să străbați această lume de unul singur, fără să fii capabil să iubești și să te lași iubit. Dar în același timp cât chin să nu cunoști frumusețea acestei lumii, frumusețea ce se ascunde în sufletul oamenilor, splendoarea planurilor lui Dumnezeu. Ar trebuie să muncim mai mult pentru a ne cunoaște unii pe alții și împreună pentru a cunoaște creația, splendorile pe care Dumnezeu le-a pus în această lume. Ar trebuie să ascultăm cu mai multă atenție evanghelia și să înțelegem cât de mult își dorește Dumnezeu să cunoaștem „calea spre pace”.

Regina Maria a România, în „Povestea vieții mele” relatează că întrebându-l pe un „simpatic bătrânel”, trecut de 70 de ani, cu ce se îndeletnicește, acesta i-a răspuns: „Călătoresc dintr-o țară în alta pentru a cunoaște oamenii, pentru că toți oamenii, fie ei engelzi, americani, chinezi, unguri, hotentoți sau zuluși, sunt vrednici de iubire dacă îi cunoști într-adevăr; am de gând să-mi petrec zilele ce-mi mai rămân încercând să-i fac pe oameni măcar să se îngăduie între ei, dacă să se iubească li-i lucru greu”. Într-o lume zbuciumată de atâtea conflicte mondiale, familiale, personale este cu adevărat nobil să ne străduim să ne îngăduim între noi. Să începem prin a ne îngădui cu speranța că apoi, cunoscându-ne mai bine, vom ajunge să ne iubim.

Poate că nu toți reușim să ne motivăm pentru a parcurge acest drum al cunoașterii și al iubirii sau măcar al îngăduirii. Când nu ne găsim motivația, să privim la Cristos, să privim la chipul celui răstignit pentru păcatele noastre, pentru a face din noi toți frați, fii ai aceluiași Tată. Să ne amintim clipă de clipă că Mielul a fost înjunghiat și a cumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele său, toți oamenii, din toate triburile, limbile, popoarele și neamurile. Pe toți oamenii, nu doar pe unii. Iar dacă toți am fostă răscumpărați cu același preț, de ce nu ne privim altfel între noi? De ce nu înțelegem că suntem egali, că avem aceleași drepturi și obligații? De ce nu vrem să colaborăm pentru o lume mai bună? Să nu ne mai împietrim inimile, ci să ascultăm glasul Domnului, să ne apropiem de el, pentru că el singur știe „calea spre pace”, el singur ne învață cum să ne cunoaștem și să ne iubim unii pe alții.

Reține

„Așadar, dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15).

Joi, 20 noiembrie 2014 

Joi din saptamâna a 33-a de peste an
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Ap 5,1-10; Ps 149; Lc 19,41-44

LECTURA I
Mielul a fost jertfit şi cu sângele său ne-a răscumpărat din toate naţiunile.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 5,1-10
Eu, Ioan, ¹ am avut o viziune: În mâna dreaptă a celui care şade pe tron am văzut o carte în formă de sul, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, sigilată cu şapte peceţi. ² Apoi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă peceţile?”³ Însă nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu s-a găsit nimeni să fie în stare să deschidă cartea şi să se uite în ea. ⁴ Iar eu plângeam amar, pentru că nimeni nu a fost vrednic să deschidă cartea şi s-o citească. ⁵ Atunci, unul dintre bătrâni mi-a spus: „Nu mai plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, a ieşit biruitor: el va deschide cartea şi cele şapte peceţi ale ei!” ⁶Atunci în faţa tronului, în faţa celor patru fiinţe şi a bătrânilor, am văzut un Miel stând ca înjunghiat. Coarnele lui erau în număr de şapte, la fel ca şi ochii săi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe tot pământul. ⁷ El a înaintat şi a primit cartea pe care i-a dat-o cu mâna dreaptă cel care şedea pe tron. ⁸ Când Mielul a primit cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au prosternat înaintea lui. Fiecare ţinea în mâini o harpă şi cupe de aur pline cu parfumuri, care sunt rugăciunile sfinţilor. ⁹ Ei cântau acest cântec nou: „Tu eşti vrednic să primeşti cartea pecetluită şi s-o deschizi, căci ai fost jertfit şi prin sângele tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu oamenii din toate rasele, limbile, popoarele şi naţiunile ¹⁰ şi ai făcut din ei pentru Dumnezeul nostru o împărăţie de preoţi care vor domni pe pământ!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: cf. Ap 5,10)
R.: Tu ai făcut din noi, Doamne, o împărăţie de preoţi!
¹ Cântaţi Domnului un cântec nou,
cântaţi-i laude în adunarea credincioşilor săi.
² Să se bucure Israel de cel care l-a făcut,
să se veselească fiii Sionului de împăratul lor. R.

³ Să laude numele lui cu jocuri,
să-l laude cu harpă şi tobă.
⁴ Căci Domnul iubeşte pe poporul său
şi ridică pe cei nenorociţi, mântuindu-i. R.

⁵ Să tresalte de bucurie cei sfinţi în mărire,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor.
^6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
^9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.

ALELUIA Ps 94,8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,
ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia)
EVANGHELIA
O, de ai fi cunoscut ceea ce îţi aduce pacea!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 19,41-44
În acel timp, ⁴¹ când s-a apropiat de Ierusalim şi a văzut cetatea, Isus a plâns asupra ei, zicând: „O, de ai fi cunoscut şi tu în această zi, ceea ce îţi aduce pacea! ⁴² Dar vai, lucrul acesta a rămas necunoscut pentru ochii tăi! ⁴³ Într-adevăr, vor veni pentru tine zile în care duşmanii tăi te vor asedia, te vor încercui şi te vor împresura din toate părţile, ⁴⁴ te vor doborî la pământ pe tine şi pe fiii tăi din tine şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că ai nesocotit ziua în care Dumnezeu ţi-a oferit harul său!”

Cuvântul Domnului