„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”, spune Domnul. Și care sunt cuvintele sale pe care trebuie să le privim cu atenție astăzi și să le medităm? Fiecare poate extrage din Cuvântul Domnului un fragment la care să mediteze și pe care să încerce să-l trăiască în această zi. Dar poate că nu este întâmplător că astăzi, în prima lectură, se evidențiază acest adevăr: „au fost judecaţi morţii din cele scrise în cărţi, după faptele lor”. Se evidențiază pentru că imediat autorul sacru repetă, insistând: „Fiecare a fost judecat după faptele sale”.
Vom fi judecați după faptele noastre, după ceea ce am făcut pentru cei din jurul nostru, pentru felul în care ne-am „întrupat”, ne-am „în-făptuit” credința. Care și cum sunt faptele noastre? Astăzi ne pregătim să încheiem o săptămână de muncă: faptele pe care le-am făcut în această săptămână dau mărturie despre credința noastră? Ba mai mult, ne pregătim să încheiem un an liturgic: cum a fost viața noastră de credință, care au fost faptele noastre, în acest an? Cu ce planuri ne îndreptăm spre timpul Adventului și spre noul an Liturgic?
Orice om este capabil de fapte mărețe. Nimeni nu trebuie să se închidă în sine, în egoism și să spună „eu nu pot să fac nimic pentru nimeni”. Fiecare are ceva de oferit. Putem oferi din ceea ce avem sau din ceea ce suntem. Putem oferi iubire, timp, credinţă, dar şi lucruri materiale. Și nu trebuie să căutăm niciodată să oferim doar din ceea ce avem în plus, doar din surplusul nostru. Fericiți vom fi dacă tocmai din puținul nostru facem fapte de caritate, mici jertfe. Jertfă este atunci când renunţi la ceva ce chiar ţi-ar fi necesar, dar simţi că altuia îi este şi de mai mare trebuinţă. Ca să fie jertfă, trebuie să simţi că dai, că faci ceva, că te dezlipeşti de ceva. O jertfă care nu se simte până în adâncul inimii, nu este o adevărată jertfă. Este diferenţă între acţiunile de binefacere, între filantropie şi jertfă: una este să dai din ceea ce ai din abundenţă şi alta este să dai din ceea ce poate şi ţie îţi lipseşte sau să dai (din) propria viaţă.
Să trăim această zi privind spre momentul întâlnirii cu Domnul, să ne pregătim prin faptele noastre, prin jertfele noastre, prin dăruirea noastră. În aceste timpuri răsună atât de des și încurajator: „Să știți că împărăția lui Dumnezeu este aproape”. Încrezători în îndurarea Domnului, plini de umilință, prin faptele noastre trebuie să putem spune: „Noi suntem pregătiți”.
Reține
„Credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși” (Iac 2,17).
Vineri, 28 noiembrie 2014
Vineri din saptamâna a 34-a de peste an
Ss. Teodora, calug.; Iacob, pr.
Ap 20,1-4.11-21,2; Ps 83; Lc 21,29-33LECTURA I
Morţii au fost judecaţi după faptele lor.
Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 20,1-4.11-21,2
Eu, Ioan, 1 am văzut un înger coborându-se din cer: avea în mână cheia adâncului şi un lanţ enorm. 2 El a pus mâna pe Balaur, pe Şarpele dintru început, adică pe diavol sau Satana, şi l-a legat în lanţuri pentru o mie de ani. 3 El l-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi apoi l-a sigilat ca să-l împiedice de a duce naţiunile la rătăcire, până ce se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie eliberat pentru scurtă vreme. 4 Apoi, am văzut nişte tronuri şi cei care s-au aşezat pe ele au primit puterea de a judeca. Am văzut de asemenea sufletele celor decapitaţi pentru că l-au mărturisit pe Isus şi cuvântul lui Dumnezeu, care nu au adorat Fiara şi chipul ei şi n-au primit pecetea ei pe frunte sau pe mână; ei au revenit la viaţă şi au domnit împreună cu Cristos timp de o mie de ani. 11 După aceea, am văzut un tron mare şi alb şi pe cel care şedea pe tron. Pământul şi cerul au dispărut dinaintea lui fără urmă. 12 Am văzut de asemenea morţi, mari şi mici, stând în picioare în faţa tronului; au fost deschise nişte cărţi, apoi încă o carte, care este cartea vieţii, şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, conform cu cele scrise în acele cărţi. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, moartea şi locuinţa morţilor i-au dat de asemenea înapoi pe cei pe care îi aveau în stăpânire şi fiecare a fost judecat după faptele sale. 14 În cele din urmă, moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iezerul de foc. Acest iezer de foc este a doua moarte. 15 Toţi cei care n-au fost găsiţi scrişi în cartea vieţii, au fost aruncaţi în iezerul de foc. 21,1 Şi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut şi marea nu mai este. 2Atunci am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, noul Ierusalim, cetatea sfântă, împodobită ca o mireasă pentru mirele ei.Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 83,3.4.5-6a şi 8a (R.: cf. Ap 21,38)
R.: Iată, locuinţa Domnului este printre oameni!
3 Sufletul meu suspină şi se topeşte
de dorul casei Domnului,
inima mea şi trupul meu tresaltă de bucurie
când îmi aduc aminte de Dumnezeul cel viu. R.4 Până şi pasărea îşi găseşte un adăpost
şi rândunica un cuib pentru puii săi:
altarele tale, stăpâne al universului,
împăratul meu şi Dumnezeul meu! R.5 Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta,
pentru că te pot lăuda mereu.
6a Fericit este omul care îşi află tăria în tine
8a Pe măsură ce se apropie de casa ta, le creşte înflăcărarea. R.ALELUIA Lc 21,28
(Aleluia) Ridicaţi-vă privirea spre ceruri,
căci se apropie mântuirea voastră. (Aleluia)EVANGHELIA
Când veţi vedea împlinindu-se toate acestea să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,29-33
În acel timp, 29 Isus le-a spus ucenicilor săi această asemănare: „Priviţi la smochin şi la toţi ceilalţi arbori: 30 când vedeţi că au dat mugurii vă daţi seama că vara este de acum aproape. 31 La fel şi voi, când veţi vedea împlinindu-se toate acestea, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Vă spun adevărul: Nu va trece această generaţie, până când nu se vor împlini toate.33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece!”Cuvântul Domnului
Răspunde-i lui angela Anulează răspunsul