Nu există nici invenție, nici cucerire, nici nimic altceva care să fie mai de folos omenirii decât redarea speranței!

Fiecare timp al istoriei își are oamenii săi carismatici, unii mai minunați decât alții. Mereu au existat și vor exista oameni înzestrați cu diferite daruri: unii seamănă cu Samson, alții cu Ioan Botezătorul; unii aduc pacea prin „forța brațelor”, alții prin forța cuvântului. Există oameni înzestrați cu darul înțelepciunii și al științei, oameni care realizează marile descoperiri, invenții etc. Lumea în care trăim este rodul Providenței și al oamenilor care au dorit să lase un semn, o amintire a trecerii lor prin această viață. Sunt atât de mulți cei cărora trebuie să le mulțumim pentru contribuția lor la dezvoltarea societății. Însă noi ce semn lăsăm în această lume, prin locurile pe unde trecem, în inimile pe care le întâlnim? Ce se va spune despre noi?

Atât de mulți ne descurajăm înainte de a începe, înainte de a încerca să facem un lucru măreț. Spunem atât de des că noi nu avem niciun talant, că noi nu putem face nimic deosebit pentru nimeni. Oare chiar așa să fie? Oare nu avem fiecare ceva de oferit celuilalt și lumii? Oare nu a venit Cristos ca să ne învețe cât de prețioși suntem în fața Tatălui și cum se îngrijește el de noi (cf. Mt 6,25-34; 10,31).

Astăzi cântăm cu psalmistul „tu, Doamne, ești speranța mea”. Astăzi vedem că Domnul aduce speranță în inimile celor deznădăjduiți, „îndepărtează rușinea lor dinaintea oamenilor”. De fapt, el însuși este Speranța și ne invită să purtăm și noi în inimile celor din jur speranță. Nu există nici invenție, nici cucerire, nici nimic altceva care să fie mai de folos omenirii decât redarea speranței! Iar acest lucru este misiunea noastră, a creștinilor: să fim purtători de speranță. Să mergem astăzi în întâmpinarea fraților noștri descurajați. Să-i căutăm pe cei care privesc cu teamă spre ziua de mâine, spre cei deznădăjduiți în drumul spre Crăciun și să le redăm speranța, să-l redăm pe Cristos. Împreună cu ei să cântăm din toată inima: „Tu, Doamne, eşti speranţa mea, Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilărie. În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele, tu ai fost ocrotitorul meu”. Să fim și noi, asemenea îngerilor din cuvântul Domnului, purători de vești bune, de speranță.

O, Marie, Maica speranței, în mâinile tale încredințăm lumea întreaga, țara și familiile noastre. Redă-ne speranța! Ajută-ne să ne ridicăm privirea spre ceruri și să simțim prezența lui Cristos, Speranța lumii, în mijlocul nostru.

Reține

Spune celui căzut, descurajat: „Curaj! Ridică-te! Te cheamă! Domnul vine la tine!” (cf. Mc 10,46-52).

Vineri, 19 decembrie 2014 

19 decembrie
Fer. Urban al V-lea, pp.
Jud 13,2-7.24-25a; Ps 70; Lc 1,5-25

LECTURA I
Naşterea lui Samson este anunţată de un înger.
Citire din cartea Judecătorilor 13,2-7.24-25a
În zilele acelea, ² era un om de la Ţorea, din seminţia lui Dan, cu numele Manoah; femeia lui era sterilă şi nu avea copii. ³ Îngerul Domnului i s-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti sterilă şi nu ai copii, dar vei zămisli şi vei naşte un fiu. ⁴ De acum înainte ai grijă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic din ce este oprit, ⁵ căci vei zămisli şi vei naşte un fiu. Briciul să nu se atingă de capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din sânul mamei sale; el va elibera pe Israel din mâna filistenilor”. ⁶ Atunci a venit femeia şi a spus bărbatului său: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte luminos; nici eu nu l-am întrebat de unde este şi nici el nu mi-a spus numele său. ⁷ Dar mi-a zis: «Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu; aşadar, să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic din ce este oprit, pentru că acest copil din sânul mamei şi până la moarte, va fi închinat lui Dumnezeu»”. ²⁴ Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat, ²⁵ şi Duhul Domnului a început să lucreze în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 70,3-4a.5-6ab.16-17 (R.: cf. 8ab)
R.: Lauda ta, Doamne, o voi cânta şi măreţia ta o voi vesti.
³ Fii pentru mine stâncă şi cetate de refugiu,
pentru că numai tu eşti stânca şi cetatea mea de apărare.
⁴ Scoate-mă, Dumnezeule, din mâna celui fărădelege
şi a celui care mă asupreşte. R.

⁵ Pentru că tu, Doamne, eşti speranţa mea,
în tine mi-am pus încrederea din copilărie.
⁶ În tine mi-am găsit sprijin din sânul mamei mele,
de atunci tu ai fost ocrotitorul meu. R.

¹⁶ Voi povesti puterea lui Dumnezeu,
Doamne, voi preamări dreptatea ta.
¹⁷ Dumnezeule, tu m-ai învăţat din copilărie
şi povestesc şi astăzi minunile tale. R.

VERS LA EVANGHELIE
(Aleluia) O, urmaş al lui Iese, rânduit ca semn pentru popoare,
vino şi eliberează-ne, nu mai întârzia. (Aleluia)

EVANGHELIA
Naşterea lui Ioan Botezătorul este anunţată de îngerul Gabriel.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,5-25
⁵ Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din grupul preoţesc al lui Abia. Femeia lui era din fiicele lui Aron şi se numea Elisabeta. ⁶ Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau cu sfinţenie toate poruncile şi rânduielile Domnului. ⁷ Ei nu aveau nici un copil, pentru că Elisabeta era sterilă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. ⁸ Odată, pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în ziua orânduită pentru preoţii din grupul lui, ⁹ a ieşit la sorţi, după rânduiala preoţească, să tămâieze în templul Domnului. ¹⁰ În ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară şi se ruga. ¹¹ Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. Văzându-l, ¹² Zaharia s-a tulburat şi a fost cuprins de frică. ¹³ Dar îngerul a zis către el: „Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată; Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. ¹⁴ El va fi pentru tine un motiv de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, ¹⁵ căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură tare, şi încă din sânul mamei sale se va umple de Duh Sfânt. ¹⁶ Pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. ¹⁷ El va merge înaintea Domnului cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, şi să pregătească Domnului un popor desăvârşit”. ¹⁸ Zaharia a zis către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea de asemenea este înaintată în vârstă”. ¹⁹ Îngerul, răspunzând, i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. ²⁰ Iată, vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti, până în ziua când se vor împlini acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor”. ²¹ Poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu. ²² Când Zaharia a ieşit din templu şi nu putea să le vorbească, ei au înţeles că avusese o viziune; şi el le făcea semne arătând că a rămas mut. ²³ După ce s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, Zaharia s-a dus acasă.²⁴ La câtva timp după aceea, Elisabeta, femeia lui, a rămas însărcinată. Cinci luni de zile nu a spus nimănui acest lucru şi se gândea în sufletul său: ²⁵ „Mare dar mi-a făcut Domnul în ziua în care a binevoit să ridice dintre oameni ocara mea”.

Cuvântul Domnului