Prea târziu te-am iubit…

Există oameni care devin eroi pentru că au avut acea sclipire de moment și au făcut un lucru minunat, au salvat o viață. Alții pentru simplul fapt că s-au aflat în locul potrivit la timpul potrivit și astfel au intervenit printr-un gest de neuitat. Însă puțini sunt cei care își trăiesc viața cu intensitate, cei care trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima, ca și cum ar fi singura zi în care ar putea face ceva extraordinar. Zilele noastre se pierd în monotonie și viața cu toată fericirea ei ni se strecoară printre visele pe care nu mai apucăm să le întrupăm.

Nu tot așa a fost cu sfântul Ștefan. Numele lui nu ne este cunoscut pentru vreo „sclipire de geniu” sau pentru că „a fost omul potrivit la locul potrivit”. Dimpotrivă el ne este cunoscut pentru că viața sa, după ce l-a aflat pe Cristos, s-a îmbrăcat în înțelepciune și lumină. El ne este cunoscut pentru desăvârșirea cu care și-a „consumat” viața, întipărindu-și în inimă cuvântul Domnului: „Doar cine rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit”.

Această statornicie se construiește zi de zi, clipă de clipă. Statornicia până la sfârșit o dobândește cel care în fiecare dimineață știe să-și înalțe ochii spre cer și să spună: „În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez sufletul”. Cerul este „locul” spre care trebuie să privim în fiecare dimineață pentru că de acolo, din locul unde „Isus stă la dreapta lui Dumnezeu”, ne vine tot ajutorul și tot harul de care avem nevoie pentru a fi statornici până la sfârșit. Din ceruri coboară și asupra noastră Duhul Tatălui care ne dăruiește forța de a nu răspunde cu rău la rău, de a spune chiar și în mijlocul celor mai dureroase momente: „Doamne Isuse, primește sufletul meu”. Doar cine privește spre cer simte că nu este singur în fața răutății lumii, a încercărilor, a suferințelor. Doar cine privește spre cer poate vedea gloria lui Dumnezeu, strălucirea soarelui și măreția celui care de dragul nostru s-a întrupat, a suferit, a murit, dar a și înviat pentru ca noi toți să trăim împreună cu el pentru veșnicie.

Sfântul Ștefan să ne mijlocească harul de a privi mereu spre cer, spre Dumnezeu, spre cel care ieri ni s-a arătat în chip de Prunc. Jertfa vieții sale și exemplul său de statornicie până la sfârșit să fie pentru noi imbold spre trăirea și mărturisirea credinței cu prețul oricărei jertfe. Să nu uităm: nu moartea din răutatea altora ne face sfinți, ci doar o viață sfântă ne îmbracă în lumină.

Reține

Statornicia și fidelitatea nu-ți asigură statutul de erou, dar îți oferă mântuirea adusă de Cristos.

Vineri, 26 decembrie 2014 

A 2-a zi din octava Craciunului (26 decembrie)
SF. STEFAN, primul martir
Fap 6,8-10;7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22

LECTURA I
Iată văd cerurile deschise.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-60
În zilele acelea, ⁸ Ştefan, care era plin de harul şi puterea lui Dumnezeu, făcea minuni şi semne mari în popor. ⁹ Într-o zi, s-au ridicat unii din sinagoga numită a Libertinilor, a Cirenenilor şi a Alexandrinilor împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia şi au început o discuţie cu Ştefan; ¹⁰dar nu se puteau împotrivi înţelepciunii şi Duhului Sfânt care îi inspira cuvintele. ^7,54 Auzind ei tot ce spunea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt, privea spre cer. Văzând slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu, a zis: ⁵⁶ „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. ⁵⁷Atunci ei şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. ⁵⁸ L-au târât afară din cetate şi au început să-l bată cu pietre. Martorii care îl acuzaseră şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.⁵⁹ În timp ce era bătut cu pietre, Ştefan se ruga astfel: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu”. ⁶⁰Apoi, îngenunchind, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Şi zicând acestea a adormit în Domnul.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 30,3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez sufletul meu.
³ Doamne, fii pentru mine o stâncă ocrotitoare,
o cetate unde să-mi găsesc scăparea.
⁴ Căci tu eşti stânca mea, cetatea mea;
pentru numele tău mă povăţuieşti şi mă călăuzeşti. R.

⁶ În mâinile tale îmi încredinţez sufletul;
tu mă vei mântui, Doamne Dumnezeule adevărat.
⁸ Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la neputinţa mea. R.

¹⁶ Soarta mea este în mâna ta;
scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei.
¹⁷ Arată slujitorului tău o faţă senină.
Salvează-mă pentru iubirea ta. R.

VERS LA EVANGHELIE Ps 117,26a şi 27a
(Aleluia) Binecuvântat cel care vine în numele Domnului!
Domnul Dumnezeu ne luminează! (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22
În acel timp, Isus a spus apostolilor săi: ¹⁷ „Nu vă încredeţi în oameni, căci vă vor da pe mâna Sinedriului şi vă vor biciui în sinagogile lor. ¹⁸ Veţi fi târâţi înaintea dregătorilor şi a regilor pentru mine, acest lucru va fi o mărturie înaintea lor şi înaintea păgânilor. ¹⁹ Dar când vă vor da pe mâna lor, să nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi.²⁰ Nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui este acela care va vorbi în voi. ²¹ Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. ²² Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu, dar cine va rămâne statornic până la sfârşit acela se va mântui.
Cuvântul Domnului