Prea târziu te-am iubit…

Vacanța s-a terminat și de la înălțimile spre care m-a purtat avionul privesc (un pic nostalgic!) norii. Frigul pare să-i fi încrețit. Sunt îngrămădiți unii în alții și au forma unor riduri. Parcă și natura în aceste zile este obosită de răutatea care se emană prin porii noștri. De fapt, norii aceștia care înainte erai mai mereu ca o piele fină de copil, fără urmă de rid sau zbârcitură, mă poartă acum cu gândul la fruntea lui Dumnezeu și văd imaginea Domnului încruntat, îngrijorat de răul pe care fii săi îl fac. În aceste zile Dumnezeu este încruntat atât pentru cei care omoară în numele lui, cât și pentru cei care batjocoresc chipul său. Cât aș vrea să știu în aceste clipe gândul Domnului. Oare la ce se gândește? Oare nu ne spune din nou, tuturor: „Poporul meu, fiul meu, oare ce rău ți-am făcut sau cu ce te-am întristat, răspunde-mi?” Nu cumva în această zi în care ne amintim de botezul Domnului în Iordan când cerurile s-au deschis și glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea”, se deschid din nou cerurile deasupra Parisului și a lumii întregi și răsună același glas al Tatălui care spune: „Ce aș mai fi putut să fac pentru tine și nu am făcut? Te-am luat de mână… Te-am botezat… Te-am crescut…Te-am educat… Ce ai făcut cu botezul tău, cu darurile mele, cu libertatea ta?!” Ce am făcut din marele dar de a fi, prin botez, copii ai aceluiași Tată? Ce am făcut cu libertatea pe care am primit-o?

De fapt, ce este libertatea? Oare aceasta este libertatea: să râzi de crezul celuilalt? Să faci „bășcălie” de orice realitate care nu face parte din cercul tău de valori? Să-l reduci pe Dumnezeu la o caricatură în timp ce din caricaturi îți creezi un Dumnezeu ce nu poate fi atins și criticat de nimeni altul? Oare aceasta este libertatea?! Oare libertatea este să-l omori pe cel care gândește diferit, trăiește diferit, vorbește, se roagă, scrie diferit?! În numele cărei libertăți sau al cărui Dumnezeu avem voie să scoatem armele și să hotărâm cine trăiește și cine moare?! Oare adevărata libertate nu înseamnă că Dumnezeu trebuie lăsat să fie Dumnezeu, să fie Domn atât în cer cât și pe pământ, iar omul să fie om…doar om și este suficient? Oare adevărata libertate nu înseamnă că și Dumnezeu și oamenii au dreptul la viață, la respect? De ce un om, o ființă atât de fragilă și de trecătoare îi ia lui Dumnezeu dreptul la o viață decentă?! Și dacă așa au procedat cu Dumnezeu, oare nu e clar că așa vor proceda (și deja se întâmplă!) și cu oamenii?! Aceasta nu este libertate! Omenirea nu are nevoie de o libertate caricaturizată și nici de o libertate ghidată de arme, de violență, de teamă. Omenirea are nevoie de o libertate responsabilă și îmbibată de respect, de dreptate, de iubire. Fără acestea – responsabilitate, respect, dreptate și iubire – orice libertate este o caricatură care atrage violența, ura, moartea. Suntem liberi pentru a iubi, a fi drepți, a respecta, a fi responsabili, nu pentru a face bășcălie sau pentru a omorî, nu pentru a distruge valorile și a semăna haosul, dezordinea. Suntem liberi pentru a ne apropia unul de celălalt, pentru a ne descoperi ca frați – creștini, musulmani, evrei, budiști, hinduși, păgâni, ba chiar și atei – pentru a ne cuprinde cu cele două brațe într-o strângere fraternă și nu pentru a ne arăta cu degetul și condamna. Suntem liberi pentru a face binele, pentru a alege binele și nu răul. Dacă nu am fi fost creați să fim frați, ne-am fi născut la o distanță suficient de mare unul de celălalt pentru a nu ne scoate ochii. Sau ne-am fi născut încătușați, legați cu lanțuri de nedesfăcut. Dar ne naștem și trebuie să murim liberi, trăind ca frații în iubire, dreptate, respect și responsabilitate unul față de celălalt.

În aceste zile toată lumea este invitată la un moment de tăcere, de rugăciune în memoria victimelor terorismului internațional, în toate formele macabre pe care acesta le cuprinde. Trebuie să facem tăcere, pentru că în tăcere ne putem cerceta cel mai bine conștiința. Este și vina noastră pentru răul care se întâmplă. Nu facem suficient bine. Nu ne rugăm suficient pentru pacea în lume. Nu vorbim suficient despre faptul că „toți suntem frați”. Viața noastră nu mărturisește acest adevăr: suntem frați!

În timp ce în tăcere ne cercetăm conștiința, în același timp, din adâncul cugetului, răsună îndemnul de a ieși din tăcere, de a rupe sigiliul indiferenței: în fața răului suntem chemați să vorbim, să luăm atitudine. Poate dacă în fața „bășcăliei” oamenii, statul, Biserica, fiecare creștin ar fi luat atitudine la­/din timp și ar fi strigat: „Lăsați-l pe Dumnezeu să trăiască decent”, strigătul nostru ar fi oprit zgomotul asurzitor al armelor care au îngrozit o lume întreagă. Însă noi am tăcut iar armele au răsunat și au curmat vieți. Ar fi trebuit să vorbim. Trebuie să vorbim și să acoperim cu glasul nostru zgomotul asurzitor al armelor, al nedreptății, al răutății. Acolo unde răsună violența, noi trebuie să strigăm și să purtăm pacea. Să strigăm atât de tare încât nu gloanțele, ci vocea noastră să trezească conștiința. Avem nevoie de o trezire, și bine ar fi ca aceasta să nu mai vină prin sânge și violență, ci prin credință, iubire și speranță.

Să ne rugăm unii pentru alții. Să ne rugăm pentru pacea în lume. Să ne ridicăm vocile atât împotriva terorismului sângeros, cât și împotriva terorismului intelectual, religios, social etc. Să ne ridicăm vocile și să ne împreunăm mâinile în rugăciune pentru o libertate plină de responsabilitate. Să fim uniți cu cei care suferă. Să ne întrebăm care a fost ultimul gând al celor care au murit în aceste zile, jurnaliști și teroriști? Pentru ce au murit în acest mod sângeros?

Dumnezeu să-i ierte pe cei morți și pe asasini iar consolarea sa mângâietoare să se coboare asupra familiilor îndoliate. Cât despre noi, Domnul să ne păzească de ură, dar și de lașitate, să ne țină departe de „bășcălia” jignitoare, dar și de tăcere în fața răului și a nedreptății, să ne dăruiască forța de a lua apărarea celui slab și curajul de a promova responsabilitatea, respectul, dreptatea și iubirea.

O, Marie, Regina păcii, roagă-te pentru noi.