Mi-e teamă de uitare!

Forget-me-not.Care este frica ta cea mai mare? Ce ți-e frică acum, chiar acum, că ți s-ar putea întâmpla? În jurul nostru bântuie atâtea frici încât avem de unde alege. Suntem asaltați de frica de moarte, de atentate, de terorism, de scumpiri, de șomaj, de suferință sau boală. Dar de uitare se teme cineva?!

Mie mi-e frică de uitare. Mi-e teamă că îi voi uita pe oamenii dragi, pe cei care mi-au făcut bine. Mi-e teamă și că voi fi uitat. Mi-e teamă că-l uit pe Dumnezeu și că nu-l voi mai simți. Mă cuprinde frica la gândul că voi uita gingășia lui, zâmbetul său atât de fascinant, forța mâinilor sale cu care mă cuprindea și mă purta pe umerii săi, vocea sa cu care mă învăța și mă chema pe nume. Dacă voi uita toate acestea, cine și cum mă va ajuta să le recuperez?! Dacă voi uita glasul prieteniei și îmbrățișarea celor dragi cum le voi putea redescoperi acum când ei nu mai sunt lângă mine, lângă noi?

Uitarea este o boală atât de gravă. Și nu doar uitarea minții ne sperie, ci mai ales uitarea inimii, a sufletului. De atâtea ori umblăm cu sufletul gol, lipsit de amintiri, lipsit de tot frumosul din trecut, dezgolit de binele pe care ni l-a făcut Dumnezeu și omul. Este atât de trist când viața începe astăzi, când strigi „carpe Diem” fără să-ți pese de trecut și fără grijă sau responsabilitate pentru viitor. De fapt, nu de trecut trebuie să-ți pese, ci de oamenii care ți-au umplut trecutul. De aceea, astăzi nu trebuie să răsune „Carpe Diem”, ca niște copii orfani lipsiți de trecut și de viitor, ci trebuie să răsune glasul psalmistului: „Nu uitați niciodată faptele minunate ale Domnului!”. Nu trebuie să uităm trecutul. Să ne fie astăzi dor de oamenii dragi din viața noastră, din trecutul nostru. Să-i atingem, dacă putem; să le vorbim, să-i sunăm; să ne rugăm pentru ei: părinți, bunici, frați, rude, prieteni, binefăcători.

Avem atâtea amintiri! Există atât de mult frumos în trecutul nostru încât nu trebuie să fim ca oamenii din evanghelie și să spunem „niciodată nu am mai văzut așa ceva!”. Noi am văzut. Văzuseră și ei: Vechiul Testament este plin de măreția Domnului și de faptele puternice prin care Dumnezeu și-a arătat prezența în mijlocul lor, dar au uitat. Noi să nu uităm. Să nu uităm că fiecare zi e o minune, e un dar din partea Domnului și din partea celor cu care ne întâlnim. Să iubim viața și oamenii. Să-i prețuim pe cei pe care-i avem. Să vorbim despre tot ceea ce a făcut Domnul în viața noastră. Iată îndemnul psalmistului:

„Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,

pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

şi să păzească poruncile sale”.

Să nu uităm lucrările lui Dumnezeu în viața noastră!

Pe de altă parte, dacă vrem să uităm să o facem doar pentru a ne minuna în fiecare zi de toată splendoarea prezenței Domnului și a omului în viața noastră. Dacă vrem să uităm să o facem doar pentru a ne ierta și ierta, doar pentru a putea iubi mai mult și mai frumos.

Reţine

Să nu te temi de ceea ce mintea nu poate reține, ci să te temi mai curând de binele pe care inima ta îl uită.

Vineri, 16 ianuarie 2015 

Vineri din saptamâna 1 de peste an
Sf. Marcel I.
Evr 4,1-5.11; Ps 77; Mc 2,1-12

LECTURA I
Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,1-5.11
Fraţilor, să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus! 2 Căci şi noi am primit vestea cea bună ca şi ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credinţă cu cei care au ascultat. 3 De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, aşa cum s-a zis: „Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii. 4 Căci despre ziua a şaptea s-a spus undeva astfel: „Şi s-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările sale”. 5 Şi iarăşi, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna mea”. 11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în acelaşi exemplu de neascultare!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),3 şi 4bc.6c-7.8 (R.: cf. 7c)
R.: Nu uitaţi niciodată, faptele minunate ale Domnului!

3 Ceea ce am auzit şi am cunoscut,
ceea ce ne-au povestit părinţii noştri
4bc vom vesti generaţiei viitoare laudele Domnului,
puterea şi faptele pe care el le-a făcut. R.

6c Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,
7 pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
şi să păzească poruncile sale. R.

8 Să nu fie ca părinţii lor,
o generaţie neascultătoare şi răzvrătită;
o generaţie care avea o inimă nestatornică
şi al cărei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12
Când Isus a intrat din nou în Cafarnaum, după câteva zile, s-a auzit că el este în casă. 2 Mulţi s-au adunat, aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar el le vestea cuvântul. 3 Au venit la el aducând un paralizat purtat de patru bărbaţi. 4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era el şi, după ce au făcut o deschizătură, au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul. 5 Văzând Isus credinţa lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele”. 6 Stăteau acolo unii cărturari care se întrebau în inimile lor: 7 „De ce vorbeşte acesta astfel? Spune blasfemie. Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus: „De ce vă întrebaţi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat: «Păcatele îţi sunt iertate!”, sau a spune: «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»? 10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus celui paralizat – 11 îţi spun: ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa, a ieşit în faţa tuturor aşa încât toţi erau uimiţi şi-l glorificau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodată nu am văzut aşa ceva”.

Cuvântul Domnului

6 comentarii la „Mi-e teamă de uitare!

  1. LAUDA TIE CRISTOASE.
    Odata cu virsta care trece, incepe etapa uitarii a lucrurilor de moment. Ar fi foarte trist sa uitam trecutul, amintirile pe care le avem. Dar, mai ales, sa uitam de Dumnezeu cu tot ce cuprinde el, nici nu vreau sa imi imaginez, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intimpla cu noi daca nu l-am avea alaturi pe Dumnezeu .
    Pe parintii mei i-am pierdut. Am acceptat asta ca era firesc, dar pe Tatal meu ceresc nu vreau sa-l pierd, pentru ca atunci am trait degeaba.
    Multumesc

    Apreciază

    1. Vă mulțumesc din inimă pentru cuvintele emoționante. Domnul să ne ajute și sfânta Fecioară Maria să ne mijlocească harul de a nu trăi degeaba, de a nu-l pierde niciodată pe Domnul. Amin!

      Apreciază

  2. Si mie mi-e frica de uitare, mi-e frica sa nu uit „lectiile” pe care Domnul mi le-a dat pentru a-L descoperi si a ma bucura de bunatatea si marinimia Lui.Mi-e frica sa nu cumva sa uit sa-i multumesc pentru harurile pe care le-a revarsat peste familia mea.

    Apreciază

    1. Domnul este bunătate și îndurare infinită. El însuși este cel care ne ajută să păstrăm vie prezența sa în viața noastră.
      Binecuvântarea lui să fie asupra noastră și asupra tuturor celor pe care îi purtăm în inima noastră.
      Vă mulțumesc.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: