Prea târziu te-am iubit…

În toiul sesiunii la ce aș putea să mă gândesc, împreună cu celelalte milioane (zeci sau sute de milioane?!) de studenți, decât la cursuri, la ceea ce ne învață profesorii. Încă de mici suntem puși să învățăm să numărăm și să citim, să socotim și să scriem. Creștem un pic și începem să aprofundăm materii: istorie, geografie, biologie, chimie, fizică, logică, filozofie, economie, psihologie, teologie etc. La acestea se adaugă cursurile din familie și din societate: codul bunelor maniere. Am învățat să fim politicoși, onești, civilizați, curați, atenți, generoși … Cursuri peste cursuri primite de la părinți, bunici, profesori, viață. Este destul de greu după ce termini o facultate și eventual o altă specializare să mai ții socoteala cursurilor pe care le-ai făcut la „școală”. Și totuși, când mă uit înapoi și fac socoteala îmi dau seama că îmi lipsește (și lipsește multora!) un curs care mi se pare esențial. Nu am făcut și nici nu am auzit să existe un curs despre „arta de a atinge”. Oare de ce nu se predă un astfel de curs?! Mi se pare esențial să știi cum și când poți sau trebuie sau nu trebuie să atingi ceva sau, mai ales, pe cineva.

Cred că iubitorii dansului profesionist învață astfel de lecții. Deși nu am nicio treabă cu lumea dansului, mă gândesc că nu poți dansa tango fără să știi cum să-ți cuprinzi partenerul sau fără să știi să dai „marca”, să atingi, să simți. De asemenea cred că și medici învață astfel de lucruri: ei știu mereu unde să ne atingă în funcție de ce ne doare, de ce trebuie vindecat, operat etc. Însă nu despre „atingeri de specialitate” vreau să fie cursul, ci despre atingerile de fiecare zi: în casă, la școală, la serviciu, cu prietenii sau rudele, cu șefii sau angajații, cu colegii sau partenerii de afaceri etc.

Trebuie să fie o artă în toate atingerile noastre. Nu poți atinge la întâmplare. Nu poți atinge pe oricine, oricând, oricum. Trebuie să fie o diferență într-o strângere de mână și o îmbrățișare, după cum trebuie să fie diferență și a te îmbrățișa plin de elanul succesului cu un șef și a te îmbrățișa cu cel mai bun prieten sau cu părinții. Cine ne învață toate aceste atingeri?

Unii spun că se învață de la sine, însă nu cred că este o artă înnăscută sau care se deprinde după „ureche”, din ceea ce vedem sau trăim. Cu siguranță nu este o artă simplă: chiar nu ați fost niciodată asaltați de îmbrățișări nedorite?! Sau nu v-ați simțit incomod în urma unor îmbrățișări prea puternice, sufocante?! Oare nu ne amintim toți de acele îmbrățișări din care nu mai știam cum să scăpăm sau acelea pe care le-am oferit și am simțit din plin stânjeneală din celălalt?!

Există o artă de a atinge iar această artă trebuie învățată cu un singur scop: să vindecăm, să bucurăm, să alinăm suferințe, să ștergem lacrimi, să facem inimi să tresalte de bucurie și trupuri să prindă viață. O astfel de artă stăpânea Isus, după cum ne învață de atâtea ori evanghelia: „l-a atins și s-a vindecat”. Iar această vindecare nu privește doar trupul, ci mai ales sufletul. Ei bine, o astfel de artă ar trebui să învățăm toți: să știm să atingem, să cuprindem cu mâinile, să îmbrățișăm pentru a vindeca.

Arta de a atinge mâinile, fața, trupul. Arta de a îmbrățișa. Arta de a atinge inima prin orice gest, prin orice îmbrățișare. Aș vrea să existe o astfel de artă, o astfel de școală pe care să o facem toți și să ne transformăm în specialiști ai vindecărilor. Dacă tot facem atâtea cursuri ca să devenim cineva, ca să ne realizăm și prin munca noastră să fim de folos societății, să încercăm să dezvoltăm în noi și o astfel de artă. Să învățăm să ne atingem spre vindecare. Să învățăm să îmbrățișăm: nu sufocându-l pe celălalt (și la propriu și la figurat!), ci sprijinindu-l, asigurându-l de prezența noastră, ocrotindu-i viața, tămăduindu-i rănile sufletești și chiar trupești. Îmi sunt atât de dragi oamenii care știu să pună balsam pe o inimă rănită printr-o singură îmbrățișare! Îmi plac oamenii care știu să stea alături de tine și să te țină de mână, atât, atunci când suferi. Există oameni și oameni, atingeri și atingeri: unii pun degetul pe rană, alții pun sare, unii venin și alții balsam. Toți prin aceleași gesturi. Tu când atingi o altă persoană ce faci: vindeci sau rănești?

O, blândă fecioară Marie, mijlocește-ne harul de a ne vindeca unii pe alții prin atingerile noastre. Învață-ne să ne îmbrățișăm aproapele spre slujire, nu spre dominare, așa cum ai mers cu drag și ai slujit-o pe verișoara ta, Elisabeta. Învață-ne să ne folosim cu delicatețe mâinile și cu gingășie brațele. Fă ca viața noastră să fie o dovadă a iubirii cu care Domnul ne îmbrățișează în fiecare zi. Trimite astăzi o inimă generoasă acelora care suferă. Fii alături de cei bolnavi și prin atingerea miraculoasă a Fiului tău alină suferințele lor. Tămăduitoarea bolnavilor, roagă-te pentru noi.

Reţine

Arta de a atinge nu trebuie să fie un curs opțional la care participăm din când în când, ci trebuie să fie un „curs” zilnic măcar de zece minute: cinci minute de teorie, în care să ne gândim la cei pe care ar trebui să-i atingem astăzi, la cei care au nevoie de îmbrățișarea noastră și de a căror îmbrățișare avem la rândul nostru nevoie; și alte cinci minute de practică: să mergem lângă cei care ne așteaptă și să-i îmbrățișăm, să-i atingem cu gingășia unei inimi curate și vindecătoare.

Joi, 22 ianuarie 2015 

Joi din saptamâna a 2-a de peste an
Sf. Vincentiu, diacon m. *; Fer. Laura, m.
Evr 7,25-8,6; Ps 39; Mc 3,7-12

LECTURA I
Isus s-a jertfit pe sine însuşi, o dată pentru totdeauna.
Citire din Scrisoarea către Evrei 7,25-8,6
Fraţilor, Isus poate să-i mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu pentru a interveni în favoarea lor. ²⁶ Într-adevăr, de un astfel de mare preot avem nevoie: sfânt, nevinovat, fără pată, separat de păcătoşi, mai presus de ceruri; ²⁷ el nu are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfă în fiecare zi, mai întâi pentru păcatele proprii şi apoi pentru cele ale poporului: aceasta a făcut-o o dată pentru totdeauna, oferindu-se pe sine însuşi. ²⁸ De fapt, Legea stabileşte ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit în urma Legii, îl constituie pe Fiul, care este desăvârşit pentru totdeauna. ^8,1 Punctul cel mai important din ceea ce spunem este că avem un astfel de mare preot, care s-a aşezat de-a dreapta tronului maiestăţii în ceruri, ² slujitor al sanctuarului şi al cortului adevărat, pe care Domnul l-a ridicat, şi nu un om. ³Căci orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe. De aceea, este necesar să aibă şi el ceva ca să ofere. ⁴ Dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot pentru că aici este deja cine să ofere daruri conform Legii. ⁵ Aceştia slujesc unei imagini şi umbre a celor cereşti, după cum i-a fost spus lui Moise când urma să ridice cortul: „Vezi, i-a zis, să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte”. ⁶ Acum însă el a primit o slujire cu atât mai înaltă, cu cât mai înaltă este alianţa al cărei mijlocitor este el, deoarece aceasta este întemeiată pe promisiuni mai bune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

⁷ Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
^8a Atunci, am zis: „Iată, vin! R.

^8b În sulul cărţii este scris despre mine
⁹ ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

¹⁰ Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele; tu ştii lucrul acesta, Doamne!
¹⁷ Să se bucure şi să se veselească în tine toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul”! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Tim 1,10b
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,7-12
În acel timp, Isus a plecat împreună cu discipolii săi lângă mare şi îl urma o mulţime numeroasă din Galileea. Chiar şi din Iudeea, ⁸ din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, care auzise câte a făcut, a venit la el. ⁹ Apoi, din cauza mulţimii, ca să nu-l strivească, el le-a spus discipolilor să-i pregătească o barcă. ¹⁰ Deoarece vindecase pe mulţi, toţi cei care aveau vreo suferinţă se îmbulzeau ca să-l atingă. ¹¹ Iar duhurile necurate, când îl vedeau, cădeau în faţa lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” ¹² Dar el le poruncea cu asprime să nu-l facă cunoscut.

Cuvântul Domnului