Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Drumul de la frică la iubirea care „mișcă sori și stele”

Posted by Paxlaur pe 25/01/2015

Darul miscariiNu-mi plac distanțele. Nu sunt prea entuziasmat când am de parcurs un drum lung, nici măcar atunci când plec în vacanță. Prefer să fiu aproape de ceea ce este frumos, bun, de tot ceea ce port în inima mea. Cu toate acestea de multe ori suntem chemați să străbatem drumuri, să plecăm spre depărtări, să ne mișcăm tocmai pentru a micșora distanța dintre noi și ceea ce ni se pare demn de a fi iubit, văzut, atins. Iubirea este forța care pune în mișcare totul, până și universul, cum bine spune Dante Aligheri: „Iubirea care mișcă sori și stele”. Ba mai mult, iubirea este singura forță care îl poate mișca pe Dumnezeu căci atât de mult a iubit lumea încât l-a trimis pe Fiul său unul-născut (cf. In 3,16).

Tocmai un astfel de Domn ne prezintă lecturile de astăzi: un Domn care se mișcă și mișcă, pune în mișcare. Pe Iona îl trimite la Ninive, îl pune să străbată toată cetatea și să vestească cuvântul său. Psalmistul este convins că singurul care ne poate ajuta să mergem pe calea cea dreaptă, singurul care ne călăuzește spre adevăr este Domnul. Paul ne amintește că lumea întreagă se mișcă: figura acestei lumi trece, este în continuă mișcare și modificare, ba chiar și timpul s-a scurtat. Iar în Evanghelie, Isus îi pune în mișcare pe Simon și Andrei, pe Ioan și Iacob, oamenii care au lăsat totul și s-au dus după el.

Și pe noi Domnul ne pune în mișcare. Ne invită, ne cheamă, ne atrage. Duminică de duminică mergem la biserică. Zi de zi încercăm să ne rugăm. Clipă de clipă încercăm să fim atenți și generoși, disponibili și gingași cu cei de lângă noi. Însă, dincolo de chemarea Domnului, care este forța care ne pune în mișcare spre biserică și spre oameni? Frica sau iubirea?!

Răspunzându-ne sinceri la această întrebare, găsim drumul necesar de străbătut pentru a trece de la frică la iubire. De prea multe ori ne mișcăm din frică. Sau de prea multe ori teama ne ține pe loc și nu ne lasă să ne împlinim drumul spre iubire. Așadar, care este forța principală a (ne-)acțiunilor noastre: frica sau iubirea?

Concret vorbind: mergem la biserică pentru că îl iubim pe Dumnezeu pentru ceea ce este sau mergem la biserică pentru că ne este teamă că ni se poate întâmpla vreun rău, că ne putem îmbolnăvi noi sau cei dragi ai noștri? Îngenunchem în rugăciune pentru că iubim binecuvântările sau pentru că ne temem de accidente? Mergem la biserică pentru că iubim cerul sau pentru că ne temem de iad? Ne rugăm pentru că ne este „teamă” să nu-l uităm Domnul sau de fapt frica de a fi uitați ne îndeamnă să ne rugăm?! Așadar, iubim sau ne temem? Dacă teama face parte din viața noastră, înseamnă că suntem departe, înseamnă că avem încă un lung drum de parcurs, înseamnă că iubirea a reușit „să miște sori și stele”, dar nu și inima noastră. Oare ne dăm seama de greutatea și împietrirea inimi noastre dacă nici măcar o forță care poate mișca universul întreg, pe însuși Dumnezeu, nu reușește să miște inima noastră? Prea des inima noastră este un fir de nisip scufundat  într-un ocean de teamă, un fir de praf împietrit într-un univers de frică. Doar iubirea ne poate scoate la suprafață, doar iubirea ne poate pune în adevărata mișcare spre centrul universului în care se află Dumnezeu și omul.

O, Marie, Maică vrednică de iubire, alungă din inimile noastre orice teamă. Ajută-ne să-l iubim pe Domnul cu toată ființa noastră. Arată-ne calea pe care trebuie să o parcurgem pentru a trece de la frică la iubire. Învață-ne să ne așezăm lângă celălalt nu pentru că ne este teamă de răul pe care ni-l poate face dacă nu stăm aproape de el, dacă „nu-l ținem din scurt”, ci să stăm lângă el pentru „frumusețea” pe care Domnul a sădit-o în toate ființele sale. Învață-ne să iubim cerul, omul și mai ales pe Dumnezeu.

Reţine

Doar cine reușește să treacă de la frică la iubire se va simți cu adevărat „fiu”, cu adevărat om liber, cu adevărat „cel mai iubit dintre pământeni”.

Duminică, 25 ianuarie 2015 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Convertirea Sf. Paul, ap.; Sf. Bretanion, ep. de Tomis
Iona 3,1-5.10; Ps 24; 1Cor 7,29-31; Mc 1,14-20

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
În zilele acelea, cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, cărările tale!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Figura acestei lumi trece.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

3 răspunsuri to “Drumul de la frică la iubirea care „mișcă sori și stele””

  1. Angela said

    Lauda tie Cristoase!
    Ar fi bine sa luam aminte la predica de astazi: cred ca multi ne regasim in ea, pintre care si eu.
    Multumesc!

    Apreciază

  2. […] Citește și Drumul de la frică la iubirea care „mișcă sori și stele”. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: