Prea târziu te-am iubit…

Gesturile de tandrețe, de gingășie sunt iubite și așteptate de toți. Nu cred că există vârstă la care să fie prea devreme pentru ele. Se spune că până și pruncii din sânul mamelor tresaltă atunci când li se spun vorbe gingașe, atunci când pântecele este mângâiat cu delicatețe. De asemenea, nu cred că poate veni vârstă la care să nu mai avem nevoie de astfel de gesturi. Cât de pătrunzătoare sunt lacrimile unor bătrâni atunci când sunt îmbrățișați, iubiți, sprijiniți!

Avem nevoie de o lume mai gingașă, mai sensibilă. Avem nevoie de o lume plină de gesturi de tandrețe. Avem nevoie să fim mai generoși în a ne sprijini, mângâia, îmbrățișa unii pe alții. În mijlocul atâtor conflicte, neajunsuri, dușmănii interpersonale și interstatale, răsună vocea Domnului care ne spune astăzi: „Nu vă pierdeți încrederea. Ea are o mare răsplată”. Nu vă întoarceți și voi spre rău, nu deveniți și voi răi, violenți, ci trăiți prin credință, trăiți astfel încât să fiți motiv de bucurie pentru cei din jur.

De multe ori însă, ne pierdem încrederea, ne descurajăm și spunem: ce poate însemna o îmbrățișare, un zâmbet, un ajutor în comparație cu răutatea din jur? Oare poate o îmbrățișare să oprească un război?! Oare poate un zâmbet să elimine ura?! Oare poate o singură inimă să reverse iubirea în atâtea inimi pline de dușmănie?! Oare poate un grăunte de muștar, atât de mic și neînsemnat, să devină un arbore cu ramuri atât de mari încât păsările cerului să poată locui la umbra lui? Da, poate! Tocmai ne-a spus Isus: ceea ce pare mic, neînsemnat poate deveni plin de rod. Îmbrățișarea noastră, zâmbetul nostru, inima noastră pot aduce roade care să ne poarte spre o lume mai bună. Aceasta și pentru că nu suntem singuri. El este cu noi și lucrează în noi și prin noi. El ne ține de mână în tot binele pe care vrem să-l facem. Să privim cu câtă gingășie ne vorbește Domnul prin glasul psalmistului și să prindem curaj:

„Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul

şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.

Când omul se clatină, nu cade,

căci Domnul îl ţine de mână” (Ps 36,23-24).

Domnul ne ține de mână. Domnul te ține de mână. Acum. Aici. Chiar în momentul când te simți abandonat, singur, neputincios, cuprins de disperare. El, un Dumnezeu atât de mare, ne prinde cu gingășie de mână și ne conduce cu iubire pe cărarea vieții. Să nu ne zbatem să fugim din îmbrățișarea lui. Să nu ne împotrivim iubirii sale. Să nu zădărnicim Crucea și iubirea sa pentru noi. Să strigăm din toată inima în această zi: „Ne încredem în tine, Doamne, căci tu ești scăparea noastră”.

O, Marie, Maica lui Cristos și Maica Bisericii, tu ai simțit atât de bine atingerea Domnului, îmbrățișarea și iubirea sa. Te rugăm, mijlocește-ne harul de a nu ne îndoi de prezența Domnului și de forța cu care el poate valorifica până și cel mai mic gest de iubire. Ajută-ne să dăruim primii, să iubim primii, să îmbrățișăm primii, să iertăm primii. Ajută-ne să fim plin de gingășie. Ajută-ne să înțelegem că deși o îmbrățișare nu alungă norii sau noaptea, ea oferă speranță și curaj celor care nu mai cred în vreme senină sau în răsăritul soarelui.

Reţine

Ceea ce pare neînsemnat de multe ori schimbă vieți și inimi. Gesturile pe care le facem nu rămân fără consecințe. Depinde de noi ce construim prin ele, depinde de noi ce alegem să oferim: disperare sau speranță, ură sau iubire, haos sau ordine, întuneric sau lumină. Astăzi, concret, ce ai oferit ultimei persoane cu care ai vorbit?

Vineri, 30 ianuarie 2015 

Vineri din saptamâna a 3-a de peste an
Sf. Martina, m.
Evr 10,32-39; Ps 36; Mc 4,26-34

LECTURA I
Aţi susţinut o luptă grea. Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,32-39
Fraţilor, amintiţi-vă de zilele de la început, în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o luptă grea, plină de suferinţe: ³³ pe de o parte, aţi fost supuşi la insulte şi chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, aţi devenit solidari cu cei care erau trataţi astfel. ³⁴ Voi aţi suferit, într-adevăr, cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, ştiind că aveţi o bogăţie mai bună, care rămâne. ³⁵ Aşadar, nu vă pierdeţi încrederea! Ea are o mare răsplată. ³⁶ Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voinţa lui Dumnezeu, să puteţi obţine promisiunea, ³⁷ deoarece: „Încă puţin, foarte puţin, şi cel care vine va veni şi nu va întârzia; ³⁸ iar cel drept al meu va trăi prin credinţă, însă dacă se întoarce spre rău, sufletul meu nu-şi va găsi plăcerea în el”. ³⁹ Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc, spre pieire, ci dintre cei care au credinţă spre mântuirea sufletului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 36(37),3-4.5-6.23-24.39-40 (R.: cf. 39a)
R.: Ne încredem în tine, Doamne, căci tu eşti scăparea noastră.

³ Încrede-te în Domnul şi fă binele;
locuieşte pământul şi păstrează-ţi credinţa!
⁴ Caută-ţi bucuria în Domnul
şi el îţi va da după cererile inimii tale! R.

⁵ Încredinţează-i Domnului calea ta şi încrede-te în el,
şi el va duce la îndeplinire!
⁶ El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina
şi judecata ta ca soarele la amiază. R.

²³ Paşii omului sunt stabiliţi de Domnul
şi-l însoţeşte cu iubire pe cărarea vieţii.
²⁴ Când omul se clatină, nu cade,
căci Domnul îl ţine de mână. R.

³⁹ Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul,
el este ocrotitorul lor în timpul strâmtorării.
⁴⁰ Domnul le vine în ajutor şi-i eliberează,
îi scapă de cei nelegiuiţi şi-i mântuieşte,
pentru că în el şi-au căutat refugiu. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Omul aruncă sămânţa în pământ. Sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ ²⁷ şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. ²⁸ Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. ²⁹ Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”.³⁰ Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? ³¹ Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, ³² dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. ³³Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul, după cum puteau să asculte. ³⁴ Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului