Prea târziu te-am iubit…

„Vai mie dacă nu vestesc evanghelia”, dar care evanghelie? Pe care Dumnezeu trebui să-l vestesc: pe cel din prima lectură sau pe cel din evanghelia zilei?

Cunoaștem toți istoria lui Iob. Acesta în fragmentul de astăzi pare să fi ajuns la capătul puterilor, are doar zile care se termină fără speranță, trăiește fără să creadă că va mai vedea binele. Însă noi știm că în tot acest timp îl avea pe Dumnezeu alături. Dumnezeu i-a fost mereu alături. Era gata să intervină și într-un final va interveni și-l va răsplăti. Dar încă nu intervine, nu în fragmentul de azi, nu în momentul de suferință pe care-l trăiește Iob. Așadar, după prima lectură putem predica un Dumnezeu prezent în viața celui ce suferă, dar care încă nu acționează, care așteaptă momentul potrivit. Însă trebuie să predicăm cu acea convingere că Dumnezeu rânduiește totul spre binele celor ce-l iubesc pe el și că din cel mai mare și de nesuportat rău el poate scoate un bine imprevizibil.

Avem și posibilitatea de a predica un Dumnezeu care vindecă și exorcizează imediat, totul, așa cum știm și vedem că a făcut Isus în evanghelie. Cât de frumos este acest Dumnezeu pe care „toți îl caută”, acest Dumnezeu care „pe unde a trecut a făcut bine tuturor”. Însă unde este acest Dumnezeu acum? Sau, cum tot am auzit zilele acestea, la 70 de ani după „teroarea Auschwitz”, unde era acest Dumnezeu în acele zile?

Pare destul de greu ca într-o lume plină de suferință să predici un Dumnezeu care vindecă totul, imediat. Nu cred că ar fi onest. Și apoi, nu am fi nici măcar credibili. Și mai ales nu este nici măcar adevărat. A predica evanghelia și a crede nu înseamnă a trăi cu un Dumnezeu „super-erou” sau „super-medic” sau „super-etc.”. Nicidecum! Prezența lui Dumnezeu nu înseamnă eliminarea suferinței. S-a spus atât de înțelept: „Cristos nu a venit să elimine suferința, ci să-i dea sens!”

Este o obligație să predicăm evanghelia, dar înainte de a predica evanghelia să nu uităm trei lucruri esențiale fără de care predicăm orice, dar nu evanghelia, nu pe adevăratul Dumnezeu care este același și în prima lectură și în evanghelie și în viața lui Paul.

Primul lucru este ca înainte de a predica să faci o verificare riguroasă a vieții și să vezi dacă tu îl cunoști pe cel pe care trebuie să-l predici. Altfel spus, întreabă-te dacă l-ai întâlnit pe Dumnezeu. Dacă între tine și Domnul nu s-a realizat o întâlnire autentică riști să vorbești despre ceea ce nu cunoști, riști să predici orice, dar nu evanghelia, nu pe Cristos. Între noi și Domnul trebuie să se realizeze o întâlnire și abia apoi se poate vorbi de predicarea evangheliei. Trebuie să poți spune împreună cu sfinții: „Dumnezeu există. Eu l-am întâlnit și mi-a spus aceasta și aceasta, mi-a arătat aceasta și aceasta, m-a învățat aceasta și aceasta… L-am întâlnit pe Domnul și de la el știu acest lucru pe care îl cred, îl trăiesc și vi-l predic”.

Mai mult – și aici vine cel de-al doilea lucru necesar – acest miracol al întâlnirii se întreține cu rugăciunea vieții, nu doar cu rugăciunea cuvintelor. Dumnezeu nu este un obiect în posesia căruia intri o dată pentru totdeauna. Dumnezeu este o persoană pe care o întâlnești și cu care trebuie să continui să trăiești. Este o realitate vie. Se schimbă împreună cu tine, crește în tine sau scade. Dumnezeu este viu și necesită comportament viu, atent. Așadar, cum menții tu legătura cu Dumnezeu pe care spui că l-ai întâlnit și pe care vrei cu orice preț să-l predici? Cum trăiești întâlnirea ta cu Domnul? Cum te rogi?

Abia apoi poți să începi să predici. Însă trebuie să fim atenți, noi suntem predicatori, vestitori, nu chelneri. Apostolul Paul ne cheamă să fim predicatori împreună cu el, nu ospătari. Diferența dintre predicator și chelner stă în faptul că în timp ce acesta din urmă încearcă să-l servească pe Dumnezeu oamenilor în funcție de gusturile lor, predicatorii încearcă să trezească în oameni gustul după Dumnezeul cel adevărat. Din păcate este plină lumea de chelneri și de oameni care stau liniștiți la mesele lor așteptând zilnic aceeași întrebare: „Și dumneavoastră domnule, doamnă, ce fel de Dumnezeu vreți să vi se servească astăzi? Aveți nevoie de un Dumnezeu care face minuni financiare sau de unul care vindecă bolile de inimă? Vă servesc un Dumnezeu exorcist sau unul care înmulțește pâinile? Ce să vă aduc?” Oare Dumnezeu poate fi dus, servit ca o delicatese?! Cum să-l duci pe Dumnezeu unui om, dacă Dumnezeu este deja acolo? Nu este oare Dumnezeu peste tot? Cum să transformi evanghelia într-un meniu din care fiecare poate lua doar ceea ce-i place? Prea mulți chelneri ai cuvântului susțin obezitatea spirituală! Creștinul adevărat nu trebuie să fie chelner în predica și viața sa. Creștinul adevărat educă la credință, adică scoate afară omul din starea lui și-l pune în căutarea lui Dumnezeu. Creștinul adevărat este cel care te scoate din zona din confort (restaurantul dulcegăriilor spirituale!) și te întoarce cu fața spre Dumnezeu a cărui prezență reală o ignori. Predicatorul adevărat te pune față în față cu Dumnezeu, acel Dumnezeu care nu e nici magician, nici super-medic, nici nimic altceva, ci e Cristos mort și înviat pentru noi, e sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Înțelegem diferența dintre a predica și a „servi” evanghelia?

Vai mie dacă nu vestesc evanghelia. Vai mie dacă nu mă apropii de cel care stă cu spatele la Dumnezeu visând la un chelner care-i va aduce pe tavă un „Dumnezeu de zahăr”. Vai mie dacă nu ajut omenirea să se întoarcă spre un Dumnezeu care le stă alături. Vai mie dacă nu-i trezesc, nu-i scutur prin viața mea pe cei care l-au alungat pe Dumnezeu din viața lor!

Puține lucruri sunt mai triste decât să fii cu Dumnezeu lângă tine și tu să te întrebi: „Unde este acum Dumnezeu? De ce m-a părăsit?”. Să nu uităm că înainte de Auschwitz, înainte ca oamenii să nu-l mai vadă pe Dumnezeu, să nu-l mai simtă pentru că i-au întors spatele, înainte de acestea, omul a fost cel care l-a alungat. Ba chiar l-a declarat mort. Și totuși, El, Domnul vieții și învingătorul morții, a continuat și va continua să trăiască. Ba chiar va continua să trăiască mereu alături de om, așa cum a făcut și la Auschwitz unde i-a ținut de mână pe toți cei în suferință, unde a făcut cel mai mare miracol al timpurilor, pe care unii încă se încăpățânează să-l vadă: acolo i-a descoperit omului în ce fiară se poate transforma dacă trăiește fără Dumnezeu. Să privim spre acele locuri și spre acele timpuri de teroare (care par că încet, încet încep să se repete!) și să învățăm unde ne duce un drum fără Dumnezeu.

Vai mie dacă nu vestesc evanghelia. Vai acestei lumi dacă refuză să se întoarcă cu fața spre un Dumnezeu care-i stă alături ca un Tată iubitor. Vai nouă dacă încercăm să ne conformăm acestei lumi și ne transformăm în chelneri ai credinței. Noi trebuie să fim „educatori ai credinței”, educatori la credință, spre credință, spre întâlnirea reală, față în față cu Dumnezeu, cu o persoană.

O, Marie, fă să răsune și în inima noastră cuvintele tale: „Faceți tot ce vă va spune”. Doar împlinirea cuvântului său ne poate scoate din suferința inimii și din disperarea vieții. Iar el ne cere doar ceea ce știe sigur că-i putem da: nuntașilor din Cana le-a cerut vase pline cu apa pe care o aveau la îndemână, nu i-a trimis să aducă atunci apă din Iordan sau din Mare. Ajută-ne să credem că și în cel mai greu și tensionat și plin de suferință moment din viața noastră Dumnezeu ne stă alături și ne vrea binele. Iar cel mai mare bine al nostru este să ne întoarcem cu fața și cu inima spre el: să-l privim față în față și să-l lăsăm să ne atingă inima. Doar el, Domnul, poate atinge și vindeca inimi. Restul e „cosmetizare spirituală”, chirurgie estetică.

Reține

Obligația noastră nu este să-l ducem pe Dumnezeu oamenilor. El este deja acolo, lângă ei. Datoria noastră este să-i întoarcem pe oameni cu fața spre Dumnezeu. Să fim predicatori, nu chelneri!

NB. Câteva diferențe între chelneri și predicatori:

Chelnerii nu gustă mâncarea pe care ți-o servesc, iar dacă o gustă nu o fac pentru că le pasă de tine. Însă predicatorii trebuie să se întâlnească mai întâi ei cu Dumnezeu, trebuie să se întoarcă ei mai întâi cu fața spre Dumnezeu.

Chelnerii nu se vor interesa niciodată de starea ta de a doua zi, dacă ți-a priit sau nu mâncarea servită. Nu face parte din fișa postului și nici nu au adresa ta. Predicatorii nu doar că vor să te știe bine și a doua zi, ei vor să te știe bine pentru veșnicie. Ei, predicatorii, știu că vei locui în cer pentru veșnicie.

Chelnerii se pot muta de la un restaurant la altul și pot schimba zilnic meniul. Predicatorii au un singur Domn, pe Cristos, și o singură „specialitatea zilei” (fără de apus): Evanghelia.

Și chelnerii și predicatorii trebuie să fie politicoși, să zâmbească, să se dedice în totalitate misiunii lor, însă în timp ce primii o fac pentru recompensa lumească (salariul, bacșișul etc.), cei din urmă o fac pentru a fi vrednici de evanghelia pe care o predică, de viața veșnică.

Duminică, 8 februarie 2015 

† DUMINICA a 5-a de peste an
Ss. Ieronim Emiliani, calug.; Iosefina Bakhita, fc.
Iob 7,1-4.6-7; Ps 146; 1Cor 9,16-19.22-23; Mc 1,29-39

LECTURA I
Sunt chinuit de coşmaruri de seara, până la revărsatul zorilor.
Citire din cartea lui Iob 7,1-4.6-7
În zilele acelea, Iob a zis: „Oare nu este numai zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit? ² După cum sclavul tânjeşte după umbră şi cel tocmit aşteaptă plata lui, ³ aşa este moştenirea mea: luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite. ⁴ Dacă mă culc, îmi spun: «Când mă voi ridica?” Dar noaptea se lungeşte şi mă satur de zvârcolire până în zori. ⁶Zilele mele trec mai repede decât suveica şi se termină fără speranţă. ⁷ Aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 3a)
R.: Domnul este mângâiere în orice suferinţă.
sau:
Aleluia.

¹ Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
² Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.

³ El vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
⁴ El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.

⁵ Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
⁶ Domnul sprijină pe cei sărmani
şi-i doboară la pământ pe cei nelegiuiţi. R.

LECTURA A II-A
Vai mie dacă nu vestesc evanghelia!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 9,16-19.22-23
Fraţilor, dacă vestesc evanghelia, nu am niciun motiv de laudă, pentru că datoria mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia! ¹⁷ Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am răsplată, dar dacă o fac fără de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-a fost încredinţată. ¹⁸ Aşadar, care este răsplata mea? Este aceea ca să vestesc fără plată evanghelia şi să nu mă folosesc de dreptul pe care mi-l dă evanghelia. ¹⁹ Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor ca să-i câştig pe cât mai mulţi. ²² Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câştig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toţi, ca să-i câştig măcar pe unii. ²³ Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Cristos a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
El a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. ³⁰ Soacra lui Simon zăcea la pat, având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. ³¹ El s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească. ³²Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol ³³şi toată cetatea era adunată la uşă. ³⁴ El a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoşteau. ³⁵ Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. ³⁶ Simon şi cei care erau cu el l-au căutat ³⁷ şi, găsindu-l, i-au spus: „Toţi te caută”. ³⁸ El le-a spus: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!” ³⁹ Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.

Cuvântul Domnului