„Iar dacă se vestește că Cristos a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există înviere din morți? Iar dacă nu există înviere din morți, nici Cristos nu a înviat! Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră și zadarnică este credința voastră. Iar noi suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu pentru că dăm mărturie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] că l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morții nu învie. Căci dacă morții nu învie, nici Cristos nu a înviat, iar dacă Cristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică și voi sunteți încă în păcatele voastre, iar cei care au adormit în Cristos au pierit. Și dacă ne-am pus speranța în Cristos numai în viața aceasta, suntem cei mai [vrednici] de milă dintre toți oamenii. Dar acum, Cristos a înviat din morți, fiind începutul [învierii] celor adormiți. Căci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea, tot printr-un om și învierea din morți. Și după cum toți mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toți vor fi readuși la viață” (1Cor 15,12-22).
Aceasta este credința Bisericii, aceasta este și credința mea și sunt fericit că o pot mărturisi în zilele glorioasei învieri a Domnului. Iar dacă nu aș fi creștin, aș tânji să fiu încreștinat fie și numai pentru această speranță aducătoare de mângâiere: în Cristos și prin Cristos toți vor învia. Sufletul omului tânjește și are nevoie de această speranță a vieții veșnice. Eu cred în învierea morților și viața veacului ce va veni. Amin!
Prea târziu te-am iubit... 
Lasă un comentariu