Prea târziu te-am iubit…

Atunci când investești în ceva, atunci când ai pus suflet în ceea ce ai făcut, nu vrei să se piardă nimic. Suferim enorm atunci când pierdem lucrurile însemnate pentru noi. Cel care face binele, vrea ca munca sa să aducă rod: nu atât să fie el apreciat, cât să nu se piardă ceea ce a făcut. Este atât de vizibilă ușurința cu care risipim ceea ce primim fără muncă, mai ales atunci când nu simțim dragostea celor care ne oferă, mai ales atunci când suntem orbi și surzi la bătăile inimilor din jurul nostru.

Când citești evanghelia de astăzi (ca și multe alte pasaje din Sfânta Carte) îți vine să iei cartea în brațe și să o săruți, să o îmbrățișezi. Este atâta gingășie în iubirea pe care Cristos ne-o poartă! Ne face în fiecare zi atât de mult bine! Ne ține atât de strâns în brațe atunci când suferim! Și totuși, uneori nu vedem, nu simțim, alteori pierdem binele primit…risipim harul!

Să adunăm firimiturile rămase. Să nu risipim harul. Să nu „zădărnicim crucea lui Cristos”, harurile sale în noi și pentru noi. Să veghem asupra lucrărilor pe care Domnul le-a făcut în viața noastră și să vedem cum am răspuns noi iubirii sale. Să veghem pentru ca nu cumva să ne trezim că luptăm împotriva lui Dumnezeu, împotriva binefacerilor sale. Este atât de odioasă și periculoasă nepăsarea, nerecunoștința, neimplicarea.

În liniștea serii răsună cuvântul lui Isus spus inimii tale: „adună bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic”. Adună ceea ce nu ai folosit astăzi din ceea ce Domnul ți-a oferit și nu fi risipitor cu viața, cu harul, cu prietenia, cu iubirea, cu omul, cu nimic.

Să ne cercetăm cugetul și să vedem, împreună cu Maria, mama noastră, lucrările minunate pe care Domnul le-a făcut în această zi în viața noastră. Să vedem ce, cât și cum am valorizat și, mai ales, să vedem ce putem aduna pentru a nu risipi minunile și harul.

Să cântăm în această seară împreună cu psalmistul:

„Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său” (Ps 26,4).

Vineri, 17 aprilie 2015 

Vineri din saptamâna a 2-a a Pastelui
Ss. Ilie, Paul si Isidor, m.
Fap 5,34-42; Ps 26; In 6,1-15

LECTURA I
Au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi, pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui.
Citire din Faptele Apostolilor 5,34-42
În zilele acelea, s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, al cărui nume era Gamaliel, învăţător al Legii, stimat de tot poporul, şi a cerut ca oamenii aceştia să fie duşi afară pentru puţin timp ³⁵ şi le-a spus: „Bărbaţi israeliţi, aveţi grijă la ce aveţi de gând să faceţi cu oamenii aceştia! ³⁶ Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaţilor care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis şi toţi care îl urmaseră au fost împrăştiaţi şi n-a rămas nimic din ei. ³⁷După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, şi a atras poporul după el. A murit el, şi toţi cei care l-au urmat au fost risipiţi. ³⁸ Aşadar, vă spun: staţi deoparte de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; ³⁹ dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veţi putea nimici; nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Iar ei s-au lăsat convinşi de el. ⁴⁰ Totuşi, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus şi le-au dat drumul. ⁴¹ Iar ei au plecat din faţa Sinedriului bucuroşi pentru că au fost învredniciţi să îndure batjocură pentru numele lui Isus.⁴² Şi în fiecare zi, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să-l vestească pe Cristos Isus.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.4.13-14 (R.: cf. 4ab)
R.: Un lucru cer de la Domnul: să locuiesc în casa lui.
sau:
Aleluia.

¹ Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

⁴ Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R.

¹³ Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
¹⁴ Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
întăreşte-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Le-a dat celor aşezaţi cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei. ² Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. ³ Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. ⁴ Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. ⁵Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?” ⁶ Însă spunea aceasta punându-l la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puţin”. ⁸ Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: ⁹ „Este aici un copilaş care are cinci pâini de orz şi doi peştişori. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?” ¹⁰Isus a zis: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze!” În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peştişori, cât a voit fiecare. ¹² Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!” ¹³ Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz. ¹⁴ Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: „Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!” ¹⁵ Aşadar, cunoscând că au să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Cuvântul Domnului