Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

De la iertarea „buzelor” la iertarea „inimii” / „Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt!”

Posted by Paxlaur pe 19/04/2015

Sunt chiar eu_IsusCu siguranță am folosit sau am provocat rostirea mult cunoscutei vorbe: „Când pisica nu-i acasă, șoarecele joacă pe masă”. Când lipsește cel a cărui prezență impune ordine și respect, lucrurile nu merg bine. Când oamenii s-au hotărât să-l alunge pe Domnul din lume, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai rău. Omul are nevoie de Dumnezeu. În interiorul omului, în sufletul său, există o neliniștește veșnică, un dor al cerului, o aspirație după ceva mult mai mare decât poate cuprinde ființa noastră. După cum mintea noastră are nevoie de principii și reguli clare, la fel și sufletul nostru are nevoie de Dumnezeu. Fără Domnul în sufletul nostru este dezordine. Iar din dezordine, din haos, nu poate ieși nimic bun, cu atât mai puțin o viață plină de frumos, bine și adevăr.

Cât de mare este darul celui înviat care se apropie de noi, ni se descoperă și ne spune: „Eu sunt”, sunt chiar eu cel de care ai nevoie, cel după care sufletul tău tânjește. Eu sunt pacea inimii tale”. Duminica aceasta a Paștelui ni-l aduce pe Cristos înviat, real, în viața noastră: „Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt”. Este însuși Domnul cel care se apropie de noi și ne cere să-l recunoaștem. Unde și cum și când se apropie de noi?

Iată două locuri din care domnul ne spune: „Eu sunt! Sunt chiar eu!” Primul loc este Euharistia (și împreună cu euharistia toate sacramentele!). Cu câtă evlavie și recunoștință ne-am apropia de sfânta Liturghie și am primi sfânta împărtășanie dacă am simți cu adevărat cuvintele lui Cristos: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu… Sunt chiar eu!” Să privim cu atenție ostia și atunci când preotul ne întinde „trupul lui Cristos” să simțim cum însuși Domnul ne vorbește și ne spune: „Eu sunt”. Să vibreze de emoție inima noastră, să tresalte de bucurie sufletul nostru atunci când aude aceste cuvinte. Să tresăltăm de fericire în prezența Domnului. Și în mod deosebit să conștientizăm că în prezența lui nu mai putem trăi oricum, nu mai putem vorbi orice, nu mai putem face altceva decât să devenim „martori ai prezenței sale, martori ai învierii sale”.

Un al doilea loc suntem noi. Un al doilea loc este omul, cel în care și pentru care Cristos a murit și a înviat. Din interiorul fiecărei persoane umane se aude strigătul Domnului: „Eu sunt”. Cât de diferite ar fi relațiile noastre dacă am privi spre celălalt cu această convingere: în acel om este prezent Dumnezeu, în acel om trăiește Cristos care-mi spune: „Eu sunt! Sunt chiar eu!” Cât de diferit și-ar vorbi soții, s-ar privi frații, s-ar comporta colegii de muncă sau de școală! Cât de diferită ar fi lumea dacă toți ne-am privi și ne-am asculta inima care bate pe ritmul unui singur glas, glasul Domnului care spune: „Eu sunt!”. Să ne apropiem cu reverență și cu respect unii de alții pentru că din interiorul fratelui (disprețuit sau iubit, batjocorit sau apreciat, murdar sau curat, păcătos sau sărac sau bogat, bolnav sau sănătos etc.) este Cristos care ne privește și ne vorbește.

Aceasta este duminica Paștelui trăită în splendoarea credinței. Este duminica în care Cristos ne vorbește din Euharistie și din persoana celui de lângă noi și ne spune: „Eu sunt! Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt”. Dacă ne lăsăm pătrunși de această credință atunci cu ușurință în viața noastră se vor dezvolta două „minuni” ale învierii: iertarea și pacea.

Iertarea (păcatelor!) este firul roșu care străbate lecturile acestei duminici. Apostolul Petru spune: „Convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate”. La rândul său apostolul Ioan ne încurajează învățându-ne: „Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept”. Și nu în cele din urmă Domnul ne vorbește și vrea să ne întipărim bine în minte adevărul Scripturii: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri”.

Iertarea în viața adevăratului creștin este o practică. Noi reușim să iertăm numai dacă auzim cu adevărat vocea celui care din interiorul nostru și al celorlalți ne spune: „Eu sunt”. Nu ai cum să nu ierți în prezența lui Cristos care ne-a iubit și ne-a iertat oferindu-și propria viață pentru noi. Prezența lui Cristos trebuie să ne ofere curajul de a cere iertarea și puterea de a oferi iertarea. Și aceasta trebuie să fie în orice situație. Bineînțeles că nu trebuie să uităm un lucru: iertarea nu este (doar) o minune. Nu ajunge să rostești „Te iert” și imediat în inima ta să se nască iubirea pentru cel iertat. Acel „te iert” este cu adevărat o minune, dar este abia primul pas. De aceea, este nevoie de un drum mai lung. Uneori spunem „Te iert!”, dar în inima noastră încă nu suntem convinși, în comportamentul nostru încă nu se vede acest lucru. De aceea, trebuie să parcurgem drumul de la iertarea buzelor (iertarea rostită) la iertarea inimii (iertarea trăită!). Pentru un creștin, ca și pentru orice om de caracter, acest traseu, acest drum este o necesitate, o obligație.

Cealaltă minune după care este însetată inima noastră și după care tânjește lumea întreagă este pacea. Cât de bine ar fi ca omul să înțeleagă că din/prin persoana celuilalt Cristos ne vorbește și ne spune: „Eu sunt! Pace vouă!”. Să căutăm pacea, să o promovăm. Să privim unii la alții cu gânduri de pace și nu de război sau răzbunare. Să fim mesagerii ai păcii. Să nu uităm că pacea pleacă din interior: nu vom răspândi pace dacă în inima noastră nu suntem împăcați cu noi înșine. Cine nu are pacea, nu o poate dărui. Cristos este pacea, este „Principele păcii” și de aceea o poate oferi. Și noi suntem chemați să fim asemenea lui mesageri ai păcii, lăcașuri de pace pentru ca apoi să o putem oferi. Să dăruim lumii ceea ce așteaptă cel mai mult, să potolim setea lumii după pace. Să facem pace! Să fie pace în inimă, în case, în familie, la școală și la locul de muncă. Să fie pace! Să facem pace!

Iată cuvintele care trebuie să inunde viața noastră și a celor dragi în această duminică: „Eu sunt! Iertare și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință”. Cristos este în mijlocul nostru și ne oferă iertare și pace pentru ca la rândul nostru să o oferim celor din jur. Sfânta Fecioară Maria, Regina păcii și scăparea păcătoșilor, să ne mijlocească harul păcii și al iertării. Buna mamă să ne fie sprijin în a primi și oferi iertarea și pacea!

Pacea Domnului să fie pururi cu voi!

Duminică, 19 aprilie 2015 

† DUMINICA a 3-a a Pastelui
Sf. Leon al IX-lea.
Fap 3,13-15.17-19; Ps 4; 1In 2,1-5a; Lc 24,35-48

LECTURA I
Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.
Citire din Faptele Apostolilor 3,13-15.17-19
În zilele acelea, Petru s-a adresat poporului: „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase să-l elibereze. 14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal. 15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori. 17Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte prin gura tuturor profeţilor că Unsul său va suferi. 19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 4,2.4.7.9 (R.: 7b)
R.: Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale!
sau:
Aleluia.

2 Când strig către tine, răspunde-mi,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Din strâmtorare m-ai scos în larg:
ai milă de mine şi ascultă-mi rugăciunea! R.

4 Să ştiţi că Dumnezeu face minuni
pentru cel credincios:
când strig către el, Domnul mă aude. R.

7 Mulţi spun: „Cine ne va arăta ce este bine?”
Fă să răsară peste noi, Doamne,
lumina feţei tale! R.

9 Eu mă culc în pace şi adorm îndată,
căci numai tu, Doamne,
mă faci să locuiesc în siguranţă. R.

LECTURA A II-A
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi pentru ale lumii întregi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,1-5a
Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. 3 Din aceasta ştim că îl cunoaştem: dacă păzim poruncile lui. 4 Cine spune: „Eu îl cunosc”, dar nu păzeşte poruncile lui, este mincinos şi adevărul nu este în el. 5a Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

3 răspunsuri to “De la iertarea „buzelor” la iertarea „inimii” / „Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt!””

  1. poppsimona said

    AMIN !

    Apreciază

  2. Paxlaur said

    A republicat asta pe Prea târziu te-am iubit… și a comentat:

    Două „minuni” ale învierii: iertarea și pacea…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: