Prea târziu te-am iubit…

De unde și de ce atâta violență pe acest pământ? Ce ne lipsește atunci când ne revărsăm furia asupra celor din jurul nostru? Violența apare atunci când uităm demnitatea persoanei umane, valoarea omului în sine – pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce are și nici pentru mediul (cultural, religios, politic etc.) în care trăiește. Tocmai acest adevăr ni-l amintesc lecturile de astăzi: omul este mereu important înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului suntem mai de preț decât orice altă parte a creației. În ochii săi suntem toți egali, căci nu mai există nici sclav, nici om liber, ci doar Cristos care este totul în toate (cf. Col 3,11).

Oare de ce oamenii din ținutul gadarenilor nu s-au bucurat de vindecarea celor doi posedați, ci s-au speriat, întristat pentru pierderea turmei de porci? Unde suntem noi în această pagină evanghelică? Suntem triști de paguba pierderii porcilor sau bucuroși de eliberarea posedaților? Este atât de fragilă granița dintre egoism și altruism! Avem nevoie de acel echilibru instaurat de Cristos, avem nevoie de scara valorilor propusă de Cristos prin cea mai mare poruncă: „Să-l iubești pe Domnul din toată inima ta și pe aproapele ca pe tine însuți”. Nimic nu e mai presus de Dumnezeu și de mântuirea omului.

Contrastul celor două lecturi trebuie să se întipărească în inima noastră și să ne ajute să alegem calea vieții. Ne putem colora viața în „negrul” Sarei pentru care celălalt este mereu un concurent ce trebuie îndepărtat, eliminat. Sau putem alege „albul” oferit de Cristos „iubitorul de oameni”. Să ne amintim că Domnul nu sacrifică doar o turmă de porci pentru a elibera omul, ci mult mai mult: se dă pe sine însuși pentru a ne elibera. Cât de pătrunzătoare trebuie să fie în inima noastră această diferență făcută de Cristos, această demnitate inestimabilă la care este ridicat omul prin Cristos și în Cristos.

Să ne cercetăm inimile în această zi și să vedem cât suntem dispuși să (ne) sacrificăm pentru a salva omul. Prețuim mai mult omul, persoana umană sau lucrurile, animalele, natura, comoditatea noastră etc.? Spune autorul sacru: „Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut un izvor de apă” și s-a salvat. Domnul să deschidă și ochii noștri pentru a salva omul, pentru a elibera omenirea de violență. Dar mai ales să ne deschidă ochii pentru a scoate din inima noastră gândul rău, invidia, ura și să încolțească respectul, iubirea.

Reține

Nimic nu trebuie să fie pus mai presus de om. Fă-ți timp pentru oameni. Iubește, respectă, ocrotește viața, omul, persoana umană.

Miercuri, 1 iulie 2015 

Miercuri din saptamâna a 13-a de peste an
Sf. Aron, fratele lui Moise
Gen 21,5.8-20; Ps 33; Mt 8,28-34

LECTURA I
Nu se cuvine ca fiul acestei sclave să împartă moştenirea cu fiul meu Isaac.
Citire din cartea Genezei 21,5.8-20
În zilele acelea, Abraham era în vârstă de o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. ⁸ Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Abraham a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat. ⁹Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Agar egipteanca i-l născuse lui Abraham ¹⁰ şi i-a zis lui Abraham: „Alung-o pe această sclavă şi pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va avea moştenire cu fiul meu Isaac!” ¹¹ Acest cuvânt a fost foarte rău în ochii lui Abraham, căci era vorba de fiul său. ¹² Dumnezeu i-a zis lui Abraham: „Să nu fie rău în ochii tăi pentru copilul şi pentru sclava ta! În tot ceea ce îţi spune Sara, ascultă de glasul ei, pentru că numai cei din Isaac se vor chema descendenţa ta. ¹³ Dar eu voi face un neam şi din fiul sclavei, căci şi el este urmaşul tău”. ¹⁴Dimineaţa, Abraham s-a sculat, a luat pâine şi un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, le-a pus pe umerii ei, de asemenea, şi copilul şi i-a dat drumul. Ea a plecat şi a rătăcit în pustiul Beer-Şeba.¹⁵ Când s-a terminat apa din burduf, a aşezat copilul sub un tufiş, ¹⁶ a mers şi s-a aşezat în faţa lui, depărtându-se ca la o bătaie de arc. Căci îşi spunea: „Să nu văd moartea copilului!” S-a aşezat în faţă, şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află! ¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l cu mâna ta, căci eu voi face să fie din el un popor mare!” ¹⁹ Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. Ea s-a dus, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. ²⁰ Dumnezeu era cu copilul, care a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit un mare arcaş.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),7-8.10-11.12-13 (R.: 7a)
R.: Cel sărac strigă şi Domnul îl ascultă.

⁷ Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale.
⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie. R.

¹⁰ Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii lui,
căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de el!
¹¹ Bogaţii au sărăcit şi îndură foame,
dar cei care îl caută pe Domnul nu duc lipsă de nimic. R.

¹² Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă,
vă voi învăţa frica de Domnul!
¹³ Cine este omul care doreşte viaţa,
care doreşte zile multe ca să vadă binele? R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt al adevărului, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ai venit aici înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,28-34
În acel timp, ajungând pe malul celălalt, în ţinutul gadarenilor, pe Isus l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli ieşiţi din morminte; erau atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” ³⁰ Nu departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. ³¹Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite-ne în turma de porci!” ³² El le-a zis: „Mergeţi!” Ieşind din posedaţi, ei au intrat în porci şi, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă! ³³ Atunci paznicii au fugit şi, venind în cetate, au făcut cunoscute toate şi cele întâmplate cu posedaţii. ³⁴ Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.

Cuvântul Domnului