Prea târziu te-am iubit…

Dumnezeu l-a creat pe om din iubire și iubirea este cea care definește cel mai bine omul. Cea mai bună caracterizare a omului, a oricărui om, se face plecând de la ceea ce el iubește, de la realitățile de care este atașată inima sa. Putem parafraza o expresie mult cunoscută: „Spune-mi ce și cum iubești și îți spun cine ești”. Inima care nu ajunge să simtă înflăcărarea iubirii nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu care este iubire.

Iubirea care ardea în inima sfintei Maria Magdalena trebuie să umple și ființa noastră. Privind la exemplul ei, la schimbările radicale din viața sa, la recunoștința și iubirea față de cel care i-a făcut bine, să ne analizăm viața și să vedem care este starea sufletului nostru: pe cine/cât/cum iubim? Ce rol/loc ocupă Cristos în viața noastră? Cât de însetat este sufletul nostru de Dumnezeu?

Privind la textele sfinte din această zi, putem evidenția cel puțin trei semne ale iubirii. Primul este căutarea. Cel care iubește nu are stare nici măcar o clipă în absența celui iubit. Asemenea miresei din Cântarea cântărilor se trezește în toiul nopții și-l caută pe cel pe care-l iubește. Nu te poți îndepărta de cel iubit și să-ți continui viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici măcar nu poți dormi în absența celui iubit. Și tocmai aici apare cel de-al doilea semn: lipsa somnului, neliniștea nopții. Și mireasa și Maria Magdalena se trezesc pe când „era încă întuneric”, noaptea, și pleacă în căutarea celui iubit. Vor să-l găsească, să-l cuprindă în brațe și să-și liniștească setea inimii. Insomnia nu este atât o boală a trupului, cât mai ales una a inimii, a sufletului. Preocupările noastre ne aduc insomnia. Femeile sfinte s-au trezit în toiul nopții pentru a-și căuta iubirea, pentru a-l căuta pe Cristos. El era preocuparea lor, dorul inimii lor. Nouă cine/ce ne răpește somnul și liniștea nopții?! Ne trezim noi pentru Cristos? Ne doare până la nesomn lipsa lui, atunci când l-am îngropat sub mormanul păcatelor noastre?

Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță în viața noastră se află și cel de-al treilea semn: vorbirea despre iubirea inimii. Cine iubește nu se rușinează niciodată cu cel iubit. Nu se satură să întrebe despre el, să afle despre el, să spună despre el cele mai frumoase lucruri. Să întrebăm și noi despre Cristos. Să vorbim fraților noștri despre Domnul. Gura și buzele noastre să simtă desfătarea lăudându-l pe el, veșnica iubire a vieții noastre.

Reține

Iubirea dă vieții strălucirea soarelui și parfumul florilor.

Miercuri, 22 iulie 2015 

Miercuri din saptamâna a 16-a de peste an
Sf. Maria Magdalena **
Ct 3,1-4a; (2Cor 5,14-17); Ps 62; In 20,1-2.11-18

LECTURA I*
L-am găsit pe iubitul inimii mele.
Citire din Cântarea Cântărilor 3,1-4a
Aşa spune mireasa: „În pat, în timpul nopţilor, l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu: l-am căutat, dar nu l-am găsit. ² M-am ridicat şi am înconjurat cetatea, pe străzi şi în pieţe l-am căutat pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu: l-am căutat, dar nu l-am găsit. ³ M-au găsit străjerii care înconjoară cetatea şi i-am întrebat: «L-aţi văzut pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu?» ^4aAbia trecusem de ei şi l-am găsit pe cel pe care-l iubeşte sufletul meu”.

Cuvântul Domnului

* sau, la alegere:

LECTURA I
Acum nu-l mai cunoaştem pe Cristos după trup.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-17
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi, care judecăm că unul singur a murit pentru toţi şi, ca atare, toţi au murit. ¹⁵ El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. ¹⁶ Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. ¹⁷ Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut; iată, au devenit noi!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 62(63),2.3-4.5-6.8-9 (R.: 2b)
R.: Sufletul meu e însetat de tine, Doamne Dumnezeul meu.

² Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu,
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine,
pe tine te doreşte trupul meu,
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.

³ Astfel m-am uitat după tine în sanctuarul tău,
ca să contemplu puterea şi mărirea ta.
⁴ Îndurarea este mai bună decât viaţa,
de aceea, buzele mele te laudă. R.

⁵ Aşa te voi binecuvânta toată viaţa mea
şi voi ridica mâinile mele invocând al tău nume.
⁶ Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime,
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.

⁸ Pentru că ai fost ajutorul meu,
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
⁹ Sufletul meu se alipeşte de tine
şi dreapta ta mă susţine. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Spune-ne, Marie, ce-ai văzut pe cale? Am văzut mormântul lui Cristos cel viu şi gloria Celui Înviat. (Aleluia)

EVANGHELIA
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-2.11-18
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. ² Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. ¹¹ Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt ¹² şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul la picioare. ¹³ Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. ¹⁴ Spunând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” ¹⁶ Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!” ¹⁷ Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»” ¹⁸ Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.

Cuvântul Domnului